Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Faptele Apostolilor 27:20-*
Previous part
Soarele si stelele nu s-au vazut mai multe zile, si furtuna era asa de puternica incat la urma pierdusem orice nadejde de scapare.
Soarele si stelele. Inainte de inventarea busolei, navigatorii depindeau in largul marii de observarea soarelui, ziua, si a stelelor, noaptea ca sa determine directia si sa cunoasca pozitia in care se aflau. Este evident din v. 27 ca personalul corabiei nu cunostea pozitia corabiei. Se ratacisera.
Multe zile. Aproape doua saptamani, asa cum au decurs evenimentele (v. 27).
La urma. [,,apoi” , KJV]. Gr. loipon, ,,in cele din urma”, ,,in fine”. Cum furtuna continua sa faca imposibil observarea pozitiei si cu primejdia iminenta de a se scufunda in mare sau de a fi impinsi in Sirta sau izbiti de un tarm stancos, echipajul si-a pierdut in cele din urma orice speranta.
Oamenii nu mancasera de multa vreme. Atunci Pavel s-a sculat in mijlocul lor, si a zis: Oamenilor, trebuia sa ma ascultati, si sa nu fi pornit cu corabia din Creta, ca sa fi scapat de aceasta primejdie si de aceasta paguba.
Nu mancasera de multa vreme. Adica echipajul si probabil cea mai mare parte a pasagerilor, asa cum reiese din versiunea greaca. Agitatia si dificultatea de a manevra corabia in timpul furtunii facusera dificile pregatirea si consumarea de hrana. Fara indoiala ca cei mai multi sufereau si de rau de mare.
Pavel s-a sculat. De la respingerea sfatului sau, pe cand erau la Limanuri Bune, se pare ca Pavel si insotitorii sai ii lasasera pe capitan si echipajul sa procedeze dupa gasirea lor cu cale.
Trebuia sa ma ascultati. ,,V-am spus eu” – cuvintele lui Pavel nu erau o mustrare sau cicaleala neplacuta, ci pentru a convinge personalul corabiei sa ia aminte la ceea ce era gata sa spuna. Daca sfatul lui (v. 10) ar fi fot ascultat, primejdia si spaima celor cateva zile trecute ar fi putut fi evitate. Ei ar face bine daca ar lua aminte la noul sfat pe care avea sa-l dea acum.
Sa fi scapat. [,,nu ati dobandit” , KJV]. Sau ,,nu ati fi dat de”.
Primejdie si... paguba. [,,paguba si pierdere” , KJV; ,,indrazneala si paguba”, Nitz.]. Ei pierdusera incarcatura si uneltele (v. 18.19) si acum parea ca sunt pe punctul de a pierde si corabia insasi si chiar propria lor viata (v. 20).
Acum va sfatuiesc sa fiti cu voie buna; pentru ca nici unul din voi nu va pieri; si nu va fi alta pierdere decat a corabiei.
Fiti cu voie buna. Sau ,,aveti curaj”, ,,prindeti inima”. La timpul cuvenit, totul va fi bine. Puneti in contrast cuvintele de incurajare ale lui Pavel cu pierderea din partea lor a oricarei nadejde”
(v. 20). Comparati cu Ioan 16,33; Fapte 23,11. Atitudinea si tonul vocii lui Pavel trebuie sa fi fost in acord cu indemnul lor incurajator. Asa trebuie sa fie cu crestinii care aduc vesti bune de mantuire prin Hristos unei lumi aflata la ananghie.
Nici unul dintre voi nu va pieri. [,,nu se va pierde viata nimanui” , KJV]. Pavel fusese de parere ca s-ar putea pierde vieti (v. 10), dar Dumnezeu i-a descoperit ca nu va fi nici o pierdere umana.
A corabiei. Adica numai a corabiei.
Un inger al Dumnezeului, al caruia sunt eu, si caruia Ii slujesc, mi s-a aratat azi noapte,
Un inger. [ingerul” , KJV]. Literal, ,,un inger”. Cu privire la interventia ingerilor in favoarea copiilor lui Dumnezeu, vezi Fapte 5,19; 8,26; 12,7; cf. Evrei 1,13.14.
Al caruia sunt. Religia e ceva personal, o consacrare, o inchinare si o slujire personala adusa unui Dumnezeu personal. Pavel le aduce o marturie rasunatoare paganilor inspaimantati de pe corabia sortita pieirii. El cunoaste pe Dumnezeul care este pe punctul de a interveni in favoarea celor de pe corabie, deoarece El este al lui Pavel si Pavel este al Lui in comuniune si slujire reciproca. Pavel luase jugul slujirii si ajunsese sa cunoasca indeaproape pe divinul lui Tovaras de jug (vezi Matei11,28-30; cf. Romani 1,9; 2 Timotei 1,3.12).
Mi s-a aratat. [,,a stat langa mine” , KJV]. Fara indoiala ca Pavel si-a amintit de vizita ingerului in celula lui din inchisoarea din Ierusalim, cand i s-a spus ca urma sa se infatiseze inaintea Cezarului (cap. 23,11).
si mi-a zis: Nu te teme, Pavele; tu trebuie sa stai inaintea Cezarului; si iata ca Dumnezeu ti-a daruit pe toti cei ce merg cu corabia impreuna cu tine.
Nu te teme. Cat de adesea vizitatori ceresti au salutat fiinte omenesti cu aceste cuvinte (vezi Luca 1,13.30; 2,10; Apocalipsa 1,17).
Sa stai inaintea Cezarului. [,,adus inaintea Cezarului” , KJV]. O reinnoire a fagaduintei anterioare (cap. 23,11), care l-a intarit de atunci incolo pe apostol. Pavel urma sa iasa cu bine din incercare si sa ajunga, in cele din urma, la Roma.
Ti-a daruit. [,,ti-a dat” , KJV]. Adica ti-a acordat, probabil ca raspuns la rugaciune. Pavel trebuie sa fi fost adesea in rugaciune in timpul acesta de primejdie. Toti cei din corabie trebuie sa fi stiut de acum ca tovarasul lor de calatorie nu era un detinut oarecare. Pavel si tovarasii lui se dovedeau a fi ,,o mireasma de viata spre viata” (2 Corinteni 2,16; cf. Geneza 18,23-32; Matei5,13).
Displayed: 5197 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online