Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Faptele Apostolilor 20:7-*
Previous part
In ziua dintai a saptamanii, eram adunati laolalta ca sa frangem painea. Pavel, care trebuia sa plece a doua zi, vorbea ucenicilor, si si-a lungit vorbirea pana la miezul noptii.
In ziua intai a saptamanii. In versiunea greaca, expresia este aceeasi cu aceea din Matei 28,1 (vezi comentariul de acolo). Nu poate fi nici o indoiala ca aceasta corespunde, in general, cel putin, cu duminica noastra. Comentatorii au fost impartiti cu privire la faptul daca adunarea de care e vorba a avut loc in seara de dupa duminica sau in aceea care a precedat-o. Aceia care favorizeaza parerea ca era o adunare de duminica noaptea, atrag atentia la faptul ca Luca, fiind dintre neamuri, probabil folosea felul roman de calculare a timpului, care incepea ziua la miezul noptii. Dupa o astfel de calculare, o adunare de seara in ziua intai a saptamanii ar fi putut fi numai duminica noaptea. Faptul ca ei folosesc expresiile: ,,ziua intai a saptamanii”, ,,a doua zi”, lasa sa se inteleaga ca plecarea lui Pavel a avut loc in a doua zi a saptamanii. Daca lucrurile stau asa, adunarea trebuie sa fi avut loc duminica noaptea. Poate fi notat, de asemenea, ca Ioan se refera la duminica noaptea, ca fiind ,,cea dintai zi a saptamanii” (Ioan 20,19), in timp ce, potrivit cu calculul iudeu, era deja ziua a doua a saptamanii (vezi Vol. II, p. 101). E posibil ca Luca sa foloseasca expresia in acelasi sens, aici.
Alti comentatori, intre care Ellicott, Conybeare, Howson, si A. T. Robertson, au preferat sa inteleaga ca adunarea a avut loc in seara dinaintea duminicii. Intrucat dupa calculul iudaic, ziua incepea la apusul soarelui, prin sistemul acela, partea intunecata a zilei intai a saptamanii ar fi noaptea care preceda duminica, sambata noaptea noastra. O astfel de calculare a dainuit timp de secole printre crestini si e rational de a crede ca Luca, fie ca era dintre neamuri sau nu, ar fi putut sa o foloseasca in naratiunea lui. In acord cu aceasta, adunarea lui Pavel s-ar fi putut sa fi inceput dupa apusul soarelui, sambata seara, si ar fi continuat in tot cursul noptii. A doua zi, duminica, el ar fi mers pe jos la Assos.
Unii scriitori au vazut in pasajul acesta o indicatie a tinerii crestine timpurii a duminicii. Daca Luca a folosit sau nu calcularea iudaica sau romana e relativ de mica importanta pentru chestiunea aceasta, deoarece el spune lamurit ca adunarea era ,,in ziua intai a saptamanii”. Daca el folosea calcularea iudaica, atunci seara dinaintea duminicii era considerata ziua intai. Factorul insemnat aici in ce priveste chestiunea tinerii timpurii crestine a duminicii este daca aceasta adunare de ziua intai reprezinta practica obisnuita crestina sau daca s-a intamplat sa cada in ziua intai a saptamanii, numai pentru ca a avut loc vizita lui Pavel.
O considerare a intregii naratiuni nu procura nici un suport pentru ideea ca Pavel a tinut adunarea aceasta mai ales pentru ca era ziua intai a saptamanii. El fusese la Troa sapte zile; cu certitudine, el trebuie sa se fi intalnit cu credinciosii de mai multe ori. Acum el urma sa plece si era cat se poate de logic ca el sa tina o adunare finala, de ramas bun, si sa celebreze Sfanta Cina cu ei. Observatia lui Luca cu privire la faptul ca aceasta a avut loc in ziua intai a saptamanii, in loc de a fi
o notita cu privire la o tinere specifica a duminicii, e destul de in armonie cu intreaga serie de note cronologice cu care el isi umple naratiunea calatoriei sale (vezi cap. 20,3.6.7.15.16; 21.1.4.5.7.8.10.15). De aceea felul cel mai simplu de a vedea pasajul acesta ar parea sa fie ca adunarea a fost tinuta nu pentru ca era duminica, ci pentru ca Pavel ,,trebuia sa plece” (cap. 20,7), ca Luca include o relatare a adunarii din cauza intamplarii cu Eutih si ca nota lui ca era ,,ziua intai a saptamanii” e doar o parte a raportului sau cronologic, in continuarea calatoriei lui Pavel. In evaluarea pasajului acestuia ca dovada a tinerii timpurii crestine a duminicii, eminentul istoric bisericesc, Augustus Neander, observa:
,,Pasajul nu e pe deplin convingator, deoarece iminenta plecare a apostolului s-ar putea sa fi unit mica biserica la o masa frateasca de despartire, cu prilejul caruia apostolul a tinut ultima lui cuvantare, desi nu era o celebrare aparte a unei duminici, in cazul acesta.” (The History of the Christian Religion and Church, tr. Henry John Rose, vol. 1, p. 337).
Vorbea. [Predica,KJV.] Gr. dialegomai, ,,a conversa”, ,,a discuta”. In toate cazurile din NT, cu exceptia locului acestuia si v. 9, verbul acesta e tradus ,,a disputa”, ,,a rezona” si, o data, ,,a vorbi”. Aici, la fel ca la v. 9, ar fi tradus mai bine ,,a tine discurs”. Adunarea evident nu era o adunare bisericeasca obisnuita cu o predica, ci una libera, la care interactiunea si conversatia erau folosite pentru a raspunde la intrebari si pentru a inlatura dificultatile dintre crestinii din Troa si pentru a le da invatatura.
Pana la miezul noptii. Ei se adunasera pentru serviciul de ramas bun de seara, dar bucuria comuniunii crestine si faptul ca apostolul urma sa-i paraseasca, au facut ca discutia sa fie continuata mult peste limitele obisnuite. Fara indoiala ca fratii se bucurau din toata inima de ocazia pe care Pavel li-o oferea mai inainte de a le spune ramas bun.
Displayed: 5338 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online