Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Faptele Apostolilor 15:3-*

Previous part

Dupa ce au fost petrecuti de Biserica pana afara din cetate, si-au urmat drumul prin Fenicia si Samaria, istorisind intoarcerea Neamurilor la Dumnezeu; si au facut o mare bucurie tuturor fratilor.

Petrecuti. (,,Trimisi fiind”, Nitz). Obiceiul acesta e relatat de repetate ori in Fapte (cap. 20,38; 21,26). Insotirea unui oaspete si mai ales a unui invatator care pleca o scurta distanta din drumul sau, era considerat de iudei ca un act de ospitalitate. In felul acesta, Abraam a insotit pe ingeri in drumul lor catre Sodoma (Geneza 18,16). O veche traditie iudaica spune: ,,Un invatator (insoteste) pe elevii sai pana la marginile unei cetati; un coleg (insoteste) pe un altul pana la limita de Sabat; un elev (insoteste) pe magistrul sau o distanta nelimitata” (Talmud Sotah, 46b, ed. Soncino, p. 243). O declaratie atribuita lui Rabi Meir (c.150 d. Hr) zice: ,,Oricine nu insoteste pe altii sau nu ingaduie ca el sa fie insotit e ca si cum varsa sange” (Ibid, p. 244).

Fenicia. Drumul apostolilor de la Antiohia la Ierusalim trecea de-a lungul coastei marii, trecand prin Sidon, Tir si probabil Cezareea si apoi prin Samaria. Ei au gasit pe cale ,,frati”, dand sa se inteleaga adunari statornicite. Unele din acestea fara indoiala fusesera infiintate de Filip. Cu privire la originea altora nu se stie nimic in afara de aceasta scurta aluzie, care sugereaza cat de mult din istoria crestina primara n-a fost pastrata.

Intoarcerea neamurilor la Dumnezeu. (,,Convertirea Neamurilor”, KJV). In mod inevitabil aceasta a fost tema principala a lui Pavel. Fara indoiala el a istorisit despre multe ocazii cu amanunte depline si a subliniat, asa cum a facut Petru cu Corneliu, ca Duhul pusese sigiliul Sau de aprobare pe primirea celor necircumcisi.

Au facut o mare bucurie. Forma verbului folosit aici lasa a se intelege ca in timp ce Pavel si Barnaba isi continuau drumul spre Ierusalim, vestea convertirii neamurilor era primita fara incetare cu bucurie. Aceasta atitudine din partea bisericilor din Fenicia si Samaria contrasteaza izbitor cu ingustimea si asprimea fariseilor din biserica din Ierusalim (v. 5) si partida iudaizanta care cauta sa vorbeasca in numele ei.

Tuturor. Compara cap. 11, 2-4.18. Biserica era fericita la auzul vestilor bune pe care le aduceau Pavel si Barnaba. Aceia care staruiau asupra circumciziunii pentru neamuri erau numai un grup printre iudeii crestini si sunt descrisi ca ,,unii din partida fariseilor care crezusera” (cap. 15,5). Fariseii erau sustinatori zelosi ai legii rituale.



Cand au ajuns la Ierusalim, au fost primiti de Biserica, de apostoli si de prezbiteri, si au istorisit tot ce facuse Dumnezeu prin ei.

Primiti de biserica. La prima sosire la Ierusalim, apostolii pare sa fi fost primiti cordial de biserica in general. Fractiunea potrivnica s-a dat la iveala dupa ce apostolii au subliniat public succesul lor intre neamuri.

Apostoli. Vezi cap. 1,2.

Au istorisit. Comparatia cu v. 6 pare sa arate ca s-a tinut o adunare preliminara la care Pavel si Barnaba au povestit descrierea activitatii lor misionare. Poate aceasta era adunarea tinuta ,,deosebi” cu ,,cei mai cu vaza”, la care se refera Pavel ulterior (Galateni 2,2). Trebuie sa se fi consumat oarecare timp cu povestirea faptelor si suferintelor, a semnelor si minunilor, ca si a curateniei si iubirii convertitilor dintre neamuri. O asemenea naratiune era introducerea cea mai buna la chestiunea care a fost tratata ulterior si asupra careia s-a luat hotarare de catre conciliu.



Atunci unii din partida Fariseilor, care crezusera, s-au ridicat, si au zis ca Neamurile trebuie sa fie taiate imprejur, si sa li se ceara sa pazeasca Legea lui Moise.

Partida. (,,Secta”, KJV). Gr. hairesis (vezi cap. 5,17). Unii dintre farisei devenisera crestini. Ei primisera pe Isus ca invatator trimis de Dumnezeu (vezi Ioan 3,2), lucru care fusese dovedit de invierea Lui dintre morti. In acord cu aceasta, ei se asteptau ca El sa devina capetenia imparatiei care urma sa transmita omenirii un iudaism restatornicit si proslavit, cu legea si Templul la locul cuvenit si neamurile primite ca o favoare, prin circumcizie. Acestia s-au ridicat acum si au protestat contra a ceea ce facusera Pavel si Barnaba. Poate ca problema generala a fost dezbatuta in legatura cu un caz individual, acela al lui Tit (vezi Galateni 2,3), o persoana dintre neamuri care nu trecuse prin stadiul tranzitoriu al prozelitismului. Amestecarea lui Tit in controversa actuala l-au pregatit ca mai tarziu sa lupte impotriva insitentei iudaizantilor asupra formelor depasite ale religiei (cf. Tit 1,10.14.15).

S-au ridicat. Poate ca aceasta ridicare a iudaizantilor sa fi necesitat convocarea unei adunari oficiale a conciliului. Legea lui Moise. Vezi cap. 6,13. Circumcizia nu era singura cerinta pe care iudaizantii propuneau sa o pretinda de la crestini.



Apostolii si prezbiterii s-au adunat laolalta, ca sa vada ce este de facut.

Apostolii si prezbiterii. Vezi v. 2, cap. 11,30. O comparatie cu cap. 15,23 lasa a se intelege ca pe langa oficialitatile bisericii si ,,frati”, cunoscuti astazi ca laici, au luat o oarecare parte la conciliu.



Displayed: 5258 bytes.

Next part

All the chapter

Next Chapter

Previous Chapter

Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online