Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Faptele Apostolilor/ 14
In Iconia, Pavel si Barnaba au intrat in sinagoga Iudeilor, si au vorbit in asa fel ca o mare multime de Iudei si de Greci au crezut.
Iconia. Calatoria lui Pavel si a lui Barnaba la Iconia este trecuta repede cu vederea de Luca si concluzia ca e pe drum nu prea a fost o ocazie de lucrare misionara. Cetatea se gaseste cam la 90 de mile spre sud-est de Antiohia la o rascruce a mai multor cai importante. Unii scriitori mai vechi o atribuiau Frigiei, altii, Licaoniei. Cetatea era de o marime si de o demnitate suficienta pentru a fi numita Damascul Licaoniei si a ajuns vestita in traditia de mai tarziu crestina ca fiind cadrul istorisirii cu Pavel si convertirea lui Tecla. In Evul Mediu, Iconia a ajuns o cetate importanta, fiind capitala sultanilor Selgiucizi, si sub numele prescurtat si modificat de Konya, este inca un oras infloritor al Turciei de astazi. Vezi hartile de la pag. 280 si 33.
(,,Impreuna”, KJV; ,,In acelasi timp”, Nitz). Evident, aceasta nu descria o singura vizita speciala la sinagoga, ci ocazii repetate la care Pavel si Barnaba au mers impreuna pentru a intalnii pe iudei.
In sinagoga. Ca de obicei, Pavel si-a inceput lucrarea printre iudeii si neamurile tematoare de Dumnezeu. Evident, vizitele acestea la sinagogi aveau loc in zilele de Sabat (vezi cap. 13,14.44).
Au vorbit astfel. Ei au vorbit in mai multe ocazii, in cursul unora din ele pareau ca erau de fata nu numai iudei, dar si neamuri (vezi mai jos la greci).
O mare multime. Ca si predicarea din Antiohia din Siria (vezi cap. 11,21-24), tot asa si aici a fost un remarcabil succes in urma predicarii Evangheliei.
Greci. Gr. hellenes, un cuvant folosit de Luca pentru a denumi pe cineva dintre neamuri si diferit fata de hellenistai, prin care el vrea sa spuna iudei care vorbeau greceste (vezi cap. 11,20). Pe cat se pare, aici ca si la Antiohia, erau in sinagoga persoane dintre neamuri care ,,credeau” (cf. cap. 13,16). In plus apostolii au fost la Iconia un timp indelungat (vezi cap. 14,3) si fara indoiala ei au vorbit in alte locuri in afara de sinagoga.
Dar Iudeii care n-au crezut, au intaratat si au razvratit sufletele Neamurilor impotriva fratilor.
Iudeii care n-au crezut. (,,Iudeii necredinciosi”, KJV). Sau, ,,Iudei care nu se convingeau”. Cuvantul tradus ,,necredinciosi” are ideea unei necredinte care da in rebeliune si in felul acesta descrie bine caracterul acestor iudei care au persecutat pe Pavel si pe Barnaba.
Au intaratat… sufletele Neamurilor. (,,Au intaratat Neamurile”, KJV). In cea mai mare parte persecutiile relatate in cartea Faptelor au fost prilejuite de vrajmasia iudeilor. Cazul lui Dimitrie (cap. 19,24) e aproape unica exceptie si chiar si acolo iudeii pare sa fi fost responsabili pentru darza reactie a meseriasului grec. La o data considerabil mai tarzie, dupa jumatatea secolului al doilea, iudeii au fost foarte activi in a determina moartea lui Policarp din Smirna (Martirdom of Polycarp 13; Eusebiu, The Ecclesiastical History, IV, 15,29). La inceputul secolului al III-lea, Tertulian numea sinagogile iudaice ale timpului sau, ,,fantani ale persecutiei” (Scorpiace 10).
Au razvratit. (,,Au afectat rau”, KJV; ,,Inrautatira”, Nitz). Cuvantul folosit aici implica nu numai accesul de manie trezit impotriva fratilor, dar si lezarea pricinuita sufletelor acelora in care a fost starnit sentimentul.
Impotriva fratilor. Si anume, noii convertiti, in contrast cu ,,Iudeii care n-au crezut (,,necredinciosi”).”
Totusi au ramas destul de multa vreme in Iconia si vorbeau cu indrazneala in Domnul, care adeverea Cuvantul privitor la harul Sau, si ingaduia sa se faca semne si minuni prin mainile lor.
Multa vreme. Probabil mai multe luni. Din cauza ca noii credinciosi erau atat de multi, era necesara o lunga perioada de timp pentru a intari credinta lor.
Vorbeau cu indrazneala. Indrazneala lor consta dintr-o deplina desfasurare a Evangheliei harului divin, pe care ei il prezentau in contrast viu cu iudaismul ingust cu care pana aici fusesera facuti familiari prozelitii dintre neamuri la iudaism. Vezi cap. 9,27-29. O atare indrazneala era strans legata cu fapte miraculoase si cu alte semne si minuni facute in numele lui Isus Hristos.
Care adeverea. (,,Care dadea marturie”, KJV). Adica, Domnul. Prin minunile pe care le facea in stare pe Pavel si pe Barnaba sa le savarseasca, dadea marturie cu privire la faptul ca ei erau oamenii Lui, vorbind adevarul.
Cuvantul privitor la harul Sau. (,,Cuvantul harului Sau”, KJV). Adica, solia cu privire la harul mantuitor al lui Dumnezeu, vestea cea buna a Evangheliei. Predica lui Pavel era totdeauna cu privire la favoarea nemeritata a lui Dumnezeu, spre mantuire (vezi Efeseni 2,5.8; Romani 5,1.2).
Semne si minuni. Acestea erau nu atat de mult temeiul credintei cat o dovada a credintei. Raportul nu specifica, ,,semnele” savarsite.
Multimea din cetate s-a dezbinat: unii erau cu Iudeii, altii cu apostolii.
S-a dezbinat. (,,Era dezbinata”, KJV). Crestinii si necrestinii au devenit partide distincte in populatie, cu o amara inversunare a spiritului din partea celor din urma. Natural, Luca se refera la masa populatiei pagane. Convertitii la crestinism erau fara indoiala in minoritate si probabil proveneau din clasele mai de jos ale societatii asa cum era de obicei cazul in primele zile ale bisericii (vezi 1 Corinteni 1,26-28). Ca si la Antiohia din Pisidia barbatii si femeile cu vaza erau impotriva lor (vezi Fapte 13,50).
Unii erau cu Iudeii. (,,O parte tinea cu Iudeii”, KJV). Ca si mai tarziu la Tesalonic (cap. 17, 4.5). Isus prezisese ca astfel de dezbinari vor rezulta din predicarea cuvantului Sau (Luca 12,51-53).
Displayed: 5826 bytes.
Next part
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online