Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Faptele Apostolilor/ 15
Cativa oameni, veniti din Iudea, invatau pe frati si ziceau: Daca nu sunteti taiati imprejur dupa obiceiul lui Moise, nu puteti fi mantuiti.
Cativa oameni. (,,Anumiti oameni”; KJV). Emisarii disensiunii nu sunt numiti. Pare sa fi fost farisei care devenisera crestini (vezi v. 5).
Veniti din Iudeea. (,,Au coborat din Iudea”, KJV). Adica, din Iudeea la Antiohia. Acesti noi invatatori veneau de la centrul autoritatii apostolice, dar dupa cate se vede fara permisiunea de a-si propovadui invatatura.
Invatati pe frati. Biserica din Antiohia era o organizatie cosmopolita, alcatuita din iudei, prozeliti dintre neamuri si membri convertiti direct de la paganism (cf. cele de la cap. 11,19.20). In plus, Pavel si Barnaba, personajele de seama in lucrarea de predicare pentru neamuri, erau cu vaza acolo si fusesera delegati de acea biserica. Din motivele acestea si pentru ca biserica antiohiana era una din cele mai apropiate de Iudeea, cuprinzand membri dintre neamuri in mare numar, in mod natural acolo a aparut intrebarea cum sa se procedeze cu neamurile din punct de vedere al randuielilor iudaice.
Taiati imprejur. Vezi cap. 7,8. Aceasta cerere dovedeste ceea ce nu e spus lamurit in alta parte, ca Pavel si Barnaba nu cerusera convertitilor lor dintre neamuri sa fie circumcisi. Aici incepe relatarea celei dintai mari controverse din biserica crestina. Ea trebuia, cu siguranta, sa apara de indata ce crestinismul s-ar fi intins dincolo de Palestina. Primii convertiti la crestinism fusesera iudei, dar ei pastrasera cea mai mare parte din practicile si prejudecatile religiei in care fusesera crescuti. De aceea, ei erau socati sa vada persoane dintre neamuri ca intra in biserica crestina fara ca mai intai sa fi devenit prozeliti deplini la iudaism. Convertirea lui Corneliu si chiar aceea a etiopianului sau a samaritenilor ar fi putut sa para ca ar fi rezolvat chestiunea. Aceia care acum ridicau obiectiuni poate ar fi fost dispusi sa accepte pe Corneliu si casa lui in biserica. Dar probabil ei argumentau ca indrumarea Duhului Sfant facuse o exceptie in cazul lui Corneliu care nu altera regula circumciziunii. Din aceasta cauza ei declarau ca aceia care erau adusi in biserica prin botez, sub clara conducere a Duhului Sfant, trebuiau acum sa fie circumcisi.
Agitatorii acestia au venit la Antiohia, pretinzand ca vorbesc in numele lui Iacob, conducatorul bisericii din Ierusalim. Dar Iacob a tagaduit hotarat ca i-ar fi autorizat sa faca lucrul acesta (v. 24). Totusi, intrucat el pare sa fi fost un sustinator al ritualului si obiceiurilor iudaice in viata lui personala (cf. Galateni 2,12), ei probabil s-au simtit indreptatiti sa-l identifice cu invatatura lor. Ei sustineau ca circumcizia facea parte din Lege si ca daca ea era neglijata sau refuzata, intreaga Lege era calcata. Ei nu erau nici pregatiti, nici dispusi sa recunoasca adevarata legatura dintre Hristos si Lege. Iudaizantii au scos la iveala la Antiohia o chestiune care s-a dovedit o cauza continua de disensiune, si care si-a lasat amprentele pe cea mai mare parte din scrierile NT, si chiar pe literatura postapostolica.
Se poate ridica intrebarea de ce Domnul nu a anticipat asemenea intrebari, ca aceasta, in timpul lucrarii Sale pe pamant. El nu S-a ocupat cu ea in mod specific, dar a pus un accent general asupra religiei adevarate ca fiind aceea a sufletului si nu a pazirii exterioare. Hristos a pus o baza vasta si a enuntat principii si nu dogme de amanunt. Biserica urma sa fie condusa pas cu pas in tot adevarul de Duhul Sfant (Ioan 16,13). Aceasta nu insemna ca biserica sa-si dezvolte o traditie cu autoritate. Dar arata ca biserica avea sa descopere si sa experimenteze o lumina noua. Crestinismul a avut de rezolvat multe probleme cand s-au ivit noi dezvoltari, dar aceasta nu trebuia sa se faca schimband invataturile si exemplele Scripturilor (Romani 15,4). Lumina noua, cu solutionarea problemelor neprevazute, urma sa vina pe urma cercetarii sporite a adevarurilor Scripturii si prin aplicarea principiilor biblice la lucrarea bisericii.
Dupa obiceiul lui Moise. (,,Felul lui Moise”, KJV). Sau ,,obiceiul lui Moise”. Practica era mai mult decat un ,,fel” in sensul de ,,moda”. Circumcizia fusese data lui Abraam, de Dumnezeu (Geneza 17, 10-13) si fusese confirmata lui Moise (Levitic 12,3; cf. Ioan 7,22).
Nu puteti fi mantuiti. Aici era miezul problemei. Circumcizia nu putea fi ceruta neamurilor pe temeiul vechimii obiceiului si nici ca o conditie de a fi membru al bisericii. Iudaizantii o prezentau ca un pas necesar spre mantuire. Totusi Dumnezeu ,,deschisese neamurilor usa credintei” (cap. 14,27),
o dezvoltare care nu putea decat sa demonstreze ca ritualurile ceremoniale nu mai erau necesare. Conciliul de la Ierusalim
Pavel si Barnaba au avut cu ei un viu schimb de vorbe si pareri deosebite; si fratii au hotarat ca Pavel si Barnaba, si cativa dintre ei, sa se suie la Ierusalim la apostoli si prezbiteri, ca sa-i intrebe asupra acestei neintelegeri.
Pavel si Barnaba. Apostolii acestia erau in centrul disputei, intrucat cererile iudaizantilor prezentau o condamnare directa a lucrarii pe care acesti doi misionari o facusera in Cilicia, in Antiohia si in prima lor calatorie misionara. O astfel de lucrare ei n-o puteau interpreta ca o biruinta a harului lui Dumnezeu. Ei proclamasera mantuirea prin credinta in Hristos. Acum ei nu puteau sa stea deoparte tacuti, in timp ce convertitii lor erau invatati ca primirea harului lui Dumnezeu prin credinta nu era indestulatoare si ca ritualele exterioare trebuiau indeplinite pentru a capata mantuirea.
Viu schimb de cuvinte. (,,Disensiune”, KJV). Gr. stasis, ,,situatie”, ,,partida”, sau ,,factiune”. In Marcu 15,7 si Luca 23,19 e folosit cu privire la insurectia in care Baraba fusese sef de banda. Aici el zugraveste un viu schimb de vorbe.
Pareri deosebite. (,,Disputa”, KJV; ,,Cercetare”; Nitz) Gr. zetesis, ,,o cautare” si deci ,,intrebari”,
,,o dezbatere”.
Au hotarat. Gr. tasso, ,,a randui”, ,,a aranja”. (vezi cap. 13,48).
Pavel si Barnaba. N-ar fi putut fi alesi reprezentanti mai buni ai cauzei libertatii in Evanghelie,
ca acestia doi, care deja lucrasera cu atata succes printre neamuri.
Cativa. (,,Oarecari altii”, KJV). Acestora nu li se da numele. S-ar putea ca ei sa fi fost profetii din Antiohia (cap. 13,1) sau barbati din Cipru si Cirene (cap. 11,20) care aveau un interes pentru neamuri. Tit era, probabil, un exemplu impresionant de felul de lucrare pe care Duhul Sfant ii facuse in stare pe Pavel si pe Barnaba sa o faca (Galateni 2,1).
La Ierusalim. In ce priveste chestiunea identificarii acestei vizite la Ierusalim cu aceea din Galateni 2, vezi Note Aditionale la sfarsitul capitolului, Nota 1.
Apostoli si prezbiteri. Petru, Ioan si Iacob, fratele Domnului, erau la Ierusalim (vezi Galateni 2,9; cf. cap 1,19). Acestia impreuna cu prezbiterii (vezi Fapte 11,30) si poate alti apostoli care nu sunt aratati pe nume, apar ca grup conducator al tinerei biserici. Faptul ca biserica primara a deferit chestiunea mult dezbatuta a circumciziei unui conciliu al apostolilor si prezbiterilor din Ierusalim e un precedent foarte insemnat pentru organizatia bisericeasca. Ea sta contra teoriei ca decizia finala in chestiuni bisericesti trebuie sa fie data de un om care actioneaza ca un autocrat. Ea mai ilustreaza si nevoia de sfat si autoritate la o treapta mai larga decat acea a congregatiei locale, cand sunt in discutie treburi care afecteaza intreaga biserica. Pentru biserica NT, apostolii si slujbasii bisericii initiale din Ierusalim constituiau in mod logic un asemenea consiliu de apel. In acelasi timp, se va nota mai tarziu in capitol (cap. 15, 22.25) ca decizia finala in cazul de fata era bazata pe acordul tuturor celor de fata, inclusiv cei care prezentasera cazul, ca delegati din Antiohia si nu numai pe decizia conducatorilor din Ierusalim. Ducand problema lor la Ierusalim, Pavel si Barnaba, si de fapt intreaga biserica antiohiana, demonstrau increderea lor in calauzirea Duhului Sfant prin conducerea de la Ierusalim. In felul acesta Pavel declara ca a urcat la Ierusalim, ,,in urma unei descoperiri” (Galateni 2,2). Vezi AA 96.
Displayed: 8350 bytes.
Next part
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online