Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Faptele Apostolilor 15:10-*
Previous part
Acum dar, de ce ispititi pe Dumnezeu, si puneti pe grumazul ucenicilor un jug, pe care nici parintii nostri, nici noi nu l-am putut purta?
De ce ispitesti pe Dumnezeu? Adica, pentru ce puneti la incercare pe Dumnezeu cu privire la voia Lui de a primi neamurile, cand El deja daduse pe fata care era voia Lui pentru ele? Oare voia impotrivitoare a omului sa fie facuta mai tare decat a lui Dumnezeu? Iudeii ispitisera pe Dumnezeu in pustie (Evrei 3,9) cand, in prezenta marilor Sale lucrari pentru ei, au murmurat impotriva conducatorilor pe care li-i dadu-se. Ei ispitisera pe Hristos (1 Corinteni 10,9) si neascultarea lor atrasese asupra lor pedeapsa serpilor infocati. Anania si Safira ispitisera Duhul lui Dumnezeu, cautand sa insele biserica cu privire la darul lor (Fapte 5,9). Petru avertiza pe ascultatorii sai cu privire la ispitirea lui Dumnezeu in chestiunea admiterii neamurilor.
Un jug. Jugul de care vorbeste Petru era legea ceremoniala (AA 194), impreuna cu dezvoltarile ei traditionale, prin care iudeii cautau sa castige mantuirea. Pavel insusi nu ar fi putut vorbi cuvinte mai aspre ca acestea. Ele atrageau atentia la insasi vorbirea lui Hristos cu privire la ,,poverile grele” ale traditiilor fariseilor (Matei 23,4), in comparatie cu propriul Sai jug ,,usor” (cap. 11,30). Ele anticipau avertizarea data de Pavel galatenilor de a nu se pleca ,,iarasi sub jugul robiei”. (Galateni 5,1).
Nu l-am putut purta. Asa cum fusesera intentionate originar de Dumnezeu, cerintele ceremoniale ale legii lui Moise nu erau intolerabile. Numai pentru ca iudeii pierdusera din vedere adevarata lor insemnatate, facand din ele un sir de ceremonii prin care cautau sa castige mantuirea, lucrurile acestea au devenit un jug de nesuferit. In plus, rabinii cautasera sa faca o ingradire in jurul legii, asa ca sa inchida cu un zid perceptele ei prin reglementari adaugate de la ei ca sa nu fie nici o sansa de a calca porunca. Drept urmare, regulile ceremoniale iudaice ajunsesera o povara intolerabila.
Ci credem ca noi, ca si ei, suntem mantuiti prin harul Domnului Isus.
Suntem mantuiti. (,,Vom fi mantuiti”, KJV). Mantuirea pe care o fagaduieste Dumnezeu este prin har (vezi Romani 3,21-26; 5,1.2; 11,5.6; Efeseni 2,5.8). Faptele vin dupa primirea darului mantuirii prin har. (Romani 8,4; Efeseni 2,9.10; Filipeni 2,12.13).
Harul Domnului. Petru sustinea ca nu conformarea fata de lege aduce mantuirea, ci harul Domnului. Afirmatia aceasta a venit ca argumentul lui de incheiere.
Toata adunarea a tacut, si a ascultat pe Barnaba si pe Pavel, care au istorisit toate semnele si minunile, pe care le facuse Dumnezeu prin ei in mijlocul Neamurilor.
Adunarea. (,,Multimea”, KJV). Adica grupa adunata (vezi v. 6).
A tacut. (,,A pastrat tacerea”, KJV). Ca raspuns la marturia convingatoare a lui Petru, nu au fost glasuri impotrivitoare. Opozitia a fost adusa la tacere, chiar daca nu toate parerile fusesera schimbate. Lui Petru i se infransesera prejudecatile personale in convertirea lui Corneliu, acum el biruise prejudecatile altora.
A asculta. Pana la punctul acesta pare ca Pavel si Barnaba nu vorbisera pe larg adunarii. Acum cuvantarea lui Petru pregatise adunarea sa-i asculte cand povesteau evenimentele remarcabile ale celei dintai calatorii misionare. Cei doi misionari au repetat public ceea ce deja povestisera apostolilor si prezbiterilor (v. 4).
Semnele si minunile. (,,Miracolele si minunile”,KJV). Sau, ,,semnele si minunile” (vezi vol. V, p. 208). Avand in vedere indoielile unora dintre cei de fata, fara indoiala Barnaba si Pavel au subliniat faza miraculoasa a lucrarii lor ca o acceptare de catre Dumnezeu a rezultatelor. Relatarea lor arata ca se savarsisera minuni atat printre neamuri, cat si printre iudei.
Cand au incetat ei de vorbit, Iacov a luat cuvantul, si a zis: Fratilor, ascultati-ma!
Iacov. Acesta este probabil fratele Domnului si conducator al bisericii din Ierusalim. Vezi cap. 12,17. Fratilor. (,,Barbati si frati”, KJV). Vezi cap. 1,16; 2,37; 13,15). Ascultati-ma. Rezumatul lui Iacob trece cu vederea ,,multa vorba” (v. 7). Discernamantul lui Petru (v. 7,11) coincidea cu profetia VT si pe faptul acesta Iacob si-a bazat decizia.
Simon a spus cum mai intai Dumnezeu Si-a aruncat privirile peste Neamuri, ca sa aleaga din mijlocul lor un popor, care sa-I poarte Numele.
Simon. (,,Simeon”, KJV). Gr. Sumeon, o forma a numelui ,,Simon” care reflecta mai de aproape ebraicul Shimion. Forma aceasta este folosita pentru Petru numai aici si poate in 2 Petru 1,1 si era naturala pentru Iacob ca un vorbitor din Galileea.
Cum, mai intai, Dumnezeu. (,,Cum Dumnezeu a vizitat la inceput”, KJV). Mai bine, ,,cum Dumnezeu la inceput a cercetat”. Adica, ceea ce prezentase Petru marca prima primire a unei persoane dintre neamuri in biserica.
Si-a aruncat privirea. (,,A cercetat”, KJV; ,,Isi cauta”, Nitz). Gr. episkeptomai, ,,a privi asupra”, adesea, ca aici, avand si intelesul de cu bunatate (vezi Luca 1,68; 7,16; Evrei 2,6).
Un popor. Iudeii credeau ca numai ei erau ,,poporul” – poporul lui Dumnezeu – si ca toti ceilalti erau in afara de cercul iubirii lui Dumnezeu. Dar Iacob proclamase ca Dumnezeu Isi alegea un popor si din aceste natiuni pagane. Pavel recunostea aceeasi schimbare (Romani 9,26). Intrucat ,,poporul ales” nu mai urma sa fie privit de catre crestini ca fiind numai iudeii, cerintele ceremoniale care-i diferentiau pe iudei de neamuri nu mai erau necesare.
Displayed: 5617 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online