Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Faptele Apostolilor 12:18-*
Previous part
Cand s-a facut ziua, ostasii au fost intr-o mare fierbere, ca sa stie ce s-a facut Petru.
Mare fierbere. (,,Nu mica framantare”, KJV) Pazitorii care fusesera legati cu catuse de mainile lui Petru, trebuie sa fi descoperit de indata ce s-au trezit ca el disparuse si si-au dat seama ca urma sa-si piarda viata din cauza scaparii lui.
Acesta este sfarsitul raportului biblic cu privire la activitatile lui Petru. S-a facut deja referire cu privire la mentionarea lui de catre Pavel in Galateni (cap. 1, 18; 2,7.8.11.14). Petru da cateva indicatii cu privire la faptele sale in cele doua epistole ale sale (1 Petru 1,1; 5,12.13; 2 Petru 1,14). Altminteri nimic mai mult nu e cunoscut cu privire la el din nici o relatare inspirata. Traditia are mult de spus, dar pretentiile ei trebuie acceptate sau respinse pe temeiul propriilor lor merite. Afirmatia din parafraza lui Ieronim a Croniconului lui Eusebiu, ca Petru a predicat 25 de ani in Roma, e facuta extrem de indoielnica de faptul ca Petru a fost in Ierusalim pentru conciliu (Galateni 2,11-14; vezi Nota Aditionala al Fapte 15) si ca el insusi aminteste de lucrari in regiunea de nord-vest a Asiei Mici (1 Petru 1,1, vezi Eusebiu, The Ecclesiastical History, iii.1). In lumina celor din Fapte 8-12, toate acestea trebuie sa se fi petrecut dupa eliberarea lui Petru, in anul 44 d. Hr.
Irod, dupa ce l-a cautat in toate partile, si nu l-a aflat, a luat la cercetare pe pazitori, si a poruncit sa-i omoare. In urma s-a pogorat din Iudea la Cezarea, ca sa ramana acolo.
Sa-i omoare. Literal, ,,ca sa fie dusi departe”, adica, la executie. Acelasi verb este redat prin ,,l-au adus”; in relatarile date in Evanghelii cu privire la judecata si rastignirea lui Isus (Matei 26,57; 27,2.31; Marcu 14,53; Luca 23,26). O lege romana promulgata prin anul 529 d. Hr., declara: ,,Custodia si grija pentru persoanele intemnitate revine temnicerului, care nu trebuie sa-si inchipuie ca vreun subaltern ticalos si netrebnic va fi raspunzator, daca in vreun fel oarecare ar scapa un detinut, deoarece noi dorim ca el insusi sa sufere pedeapsa aceea la care ar fi fost supus detinutul care a scapat” (The code of Iustinian, IX, 4.4; in S.P, Scott, tr, The Civil Law, vol 14, p. 364). Fara indoiala ca aceasta lege fusese de mult timp sau cel putin uzul cu privire la o garda careia i-a scapat un detinut din Filipi, temnicerul, cand socotea ca toti detinutii fugisera, era gata sa se sinucida decat sa sufere condamnarea la moarte din partea legii (Fapte 16,27) Compara cap. 27, 42.
La Cezareea. Agripa, care nu era guvernator roman, avea putere la Cezareea pe vremea aceea, deoarece Iosif spune ca el primise Iudeea si Samaria de la Claudiu, pe langa districtele peste care domnise sub Caligula (Antiquities, XIX, 8.2).
Irod era foarte maniat pe cei din Tir si din Sidon. Dar acestia au venit toti intr-un gand la el; si dupa ce au castigat de partea lor pe Blast, care era mai mare peste odaia de dormit a imparatului, au cerut pace, pentru ca tara lor se hranea din tara imparatului.
Foarte maniat. (,,Foarte nemultumit”, KJV,,,In mare vrajmasie”, Nitz). Sau ,,era exasperat”, ,,era intr-o stare mintala de dusmanie”, lasand sa se inteleaga un sentiment de manie adanca.
Din Tir si din Sidon. Aceste doua cetati feniciene, sedii ale industriei navale, nu erau supuse lui Agripa. Ele erau intr-un anumit inteles autonome, desi sub controlul Romei. Poate stima lui Agripa pentru oamenii din Berit (Beirut) un alt port maritim fenician ceva mai la nord de Sidon, sa fi fost in legatura cu mania lui fata de oamenii din cele doua cetati. Iosif da o relatare a splendidelor cladiri pe care Agripa le ridicase la Beirut (Ibid, 7,5; vezi vol. V, p. 59). E clar ca in vreun fel oarecare se facea simtita mania regala, intervenind in prosperitatea comerciala a Tirului si Sidonului.
Au venit. Adica, ei s-au adunat intr-o delegatie comuna si au trimis oameni din ambele orase pentru a se infatisa si pentru a folosi influenta lor pentru a linisti mania lui Irod.
Blast. Nu se stie nimic altceva cu privire la acest om. Titlul de ,,mai mare peste odaia de dormit” gasit in inscriptii, era obisnuit in perioada bizantina. De la uzul imperial a fost preluat la curtile europene. Inseamna literal, slujbasul care avea grija de odaia de dormit a regelui si reprezenta un fel de secretar de inalta treapta. E cu putinta ca reprezentantii celor doua cetati sa fi castigat prin mita, prietenia lui.
Au cerut pace. (,,Doreau pace”, KJV). Adica, ,,cereau pace”. Nu e de inteles din aceste cuvinte ca Agripa de fapt se razboia cu Tirul si Sidonul, ci numai ca era in termeni de neprietenie cu ei. Vezi 1 Regi 5,11; Ezechiel 27,17, care arata identitatea nevoilor comerciale ale celor doua tari la intervale mult separate in istoria lor.
Se hranea. (,,Era hranita”, KJV). Extinderea stapanirii lui Irod era vasta (vezi vol. V, p. 69,234) si daca favoriza un alt port si abatea traficul de la Tir si Sidon, putea impiedica in mod serios comertul lor.
Palestina in timpul lui Irod Agripa I
Displayed: 5146 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online