Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Faptele Apostolilor/ 12
Cam pe aceeasi vreme, imparatul Irod a pus mainile pe unii din Biserica, pentru ca sa-i chinuiasca;
Cam pe aceeasi vreme. Evenimentul povestit aici trebuie sa fi avut loc inainte de moartea lui Irod Agripa I (vezi v. 20-23). Intrucat el a murit in anul 44 d. Hr, evenimentele partii de la inceput a acestui capitol pot fi datate in anul anterior sau in primele luni ale anului 44 d.Hr.
Imparatul Irod. Irod Agripa I era fiul lui Aristobul si al lui Berenice, nepot al lui Irod cel Mare si al principesei asmoneene Marianne si fratele Irodiadei care apare in istorisirea cu Ioan Botezatorul (vezi vol. V, p. 40). I s-a dat numele purtat de barbatul de stat care era ministrul principal al lui August. Dupa ce tatal sau cazuse ca victima, in anul 6 in.Hr., a banuielilor bunicului sau, Irod cel Mare (vezi vol. I, p. 42), el a fost trimis la Roma, partial ca ostatic si pentru a-l tine departe de amestecul in intrigi. Acolo a devenit un intim al lui Caligula si al lui Claudiu, care amandoi au devenit mai tarziu imparati. Cand Irod Antipa s-a casatorit cu Irodiada, sora lui Irod Agripa, Agripa a fost facut supraveghetorul targului de la Tiberiada, dar curand s-a certat cu Antipa si s-a dus la Roma. Aici a ajuns in dizgratia lui Tiberiu, deoarece si-a exprimat dorinta pripita ca prietenul sau Caligula sa devina imparat. El a fost dus la inchisoare de catre Tiberiu si a ramas inchis pana la moartea imparatului. Cand Caligula a urmat lui Tiberiu la tron, i-a oferit prietenului sau Agripa onoruri, i-a dat tetrarhiile mai intai a lui Filip si apoi a lui Lysanias (Luca 3,1) si i-a acordat titlul de rege. Cand Antipa a fost demis (vezi vol. V, p. 65) Agripa a ajuns mostenitor si al teritoriilor lui. In ce priveste o schita a domniei sale, vezi vol. V, p. 69, 234.
A pus mainile. (,,Si-a intins mainile”, KJV) Mai degraba ,,si-a pus mainile pe”.
Sa-i chinuiasca. (,,Sa necajeasca”, KJV; ,,Sa faca rau”, Nitz). Adica ,,sa faca rau”, ,,sa faca sa sufere”. Intrucat Agripa era doritor sa fie privit ca un iudeu evlavios, el putea fi usor manevrat de iudei impotriva crestinilor. De aceea a inceput o persecutie a bisericii, ,,jefuind casele si bunurile credinciosilor”. (AA 143).
Vezi o harta despre presectutia si expansiunea bisericii primare.
si a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan.
A ucis pe Iacov. Daca apostolul ar fi fost vinovat de hula sau de erezie, Sinedriul l-ar fi condamnat la moarte prin improscare cu pietre. Ca in cazul lui Ioan Botezatorul (Matei 14,10), decapitarea apostolului Iacov arata ca moartea lui fusese decretata de un carmuitor civil, care a folosit metodele romane de pedepsire (cf. Matei 20,33). De ce a ales Irod pe Iacov, ca prima lui victima, poate doar sa fie o presupunere, aceea ca atunci cand Iacov a inceput sa predice Evanghelia, se poate sa fi ocupat locul de frunte pe care l-a impartit cu Petru si cu Ioan in povestirea Evangheliei. Se poate sa se fi distins printr-o vehementa naturala, deoarece era cunoscut sub numele de fiu al tunetului (Marcu 3,17). O traditie pastrata de Eusebiu (The Ecclesiastical History 11. 9) de la Clement din Alexandria, relateaza ca acuzatorul lui Iacob s-a convertit cand a vazut credinta si rabdarea victimei sale.
Iacob a implinit o scurta lucrare de numai 13 ani dupa inaltarea lui Hristos la cer. Dintre apostoli, el a murit cel dintai, in timp ce Ioan, fratele lui, a fost probabil cel mai longeviv dintre apostoli.
Cu sabia. Uciderea cu sabia era o metoda romana de pedepsire, care, potrivit cu Misna (Sanhedrin 7.3, ed. Soncino a Talmudului, p.354), era uneori folosita si de iudei.
Cand a vazut ca lucrul acesta place Iudeilor, a mai pus mana si pe Petru. Erau zilele praznicului Azimelor.
Place iudeilor. (,,A placut iudeilor,” KJV ). Aceasta era tinta lui Agripa. Iosif noteaza lucrul acesta. Comparand pe Agripa cu Antipa, se spune ca cel din urma era ,,mai prietenos fata de greci decat fata de iudei,” dar ca Agripa ,,nu semana de loc cu Antipa” (Antiquities, X I X, 7.3)
In Misna ( Sotah 7,8; ed. Soncino a Talmudului, p. 202) se relateaza un incident care ilustreaza sensibilitatea regelui fata de lauda sau blamul popular. La o Sarbatoare a Corturilor, intrun an sabatic, regele Agripa citea legea. Cand a ajuns la cuvintele din Deuteronom 17,15: ,,Nu vei putea sa pui imparat pe un strain, care sa nu fie fratele tau”, ochii lui s-au umplut de lacrimi la gandul originii sale idumeice. Poporul l-a vazut plangand si gandind mai degraba la stramosii lui asmoneici, a strigat: ,,Esti fratele nostru! Esti fratele nostru!” si inima regelui a fost mangaiata.
Afara de cazul ca Agripa dorea sa se faca placut mai ales conducatorilor iudei, istorisirea aceasta lasa sa se inteleaga ca trebuie sa fi avut loc o mare schimbare de la sentimentul timpuriu popular in favoarea apostolilor, indicata atat de clar in cap. 2,47; 5,26. Fara indoiala, schimbarea aceasta era cauzata de cresterea rapida in membri ai bisericii.
A mai pus mana si pe (,,A procedat mai departe”, KJV ). Literal, ,,a adaugat sa ia”, arestand si pe Petru ca si pe Iacob. Expresia este o traducere stransa a unui idiom ebraic comun.
Si pe Petru. Petru, fiind o figura exceptionala intre cei doisprezece, el era un obiect logic al atacului lui Irod.
Zilele praznicului Azimilor. Expresia aceasta se refera la intreaga sarbatoare a Pastilor, cum se poate vedea din Luca 22,1: ,,Praznicul Azimilor, numit Pastele”.
Displayed: 5551 bytes.
Next part
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online