Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Faptele Apostolilor 12:15-*

Previous part

Esti nebuna! i-au zis ei. Dar ea staruia si spunea ca el este. Ei, dimpotriva, ziceau: Este ingerul lui.

Esti nebuna. Cand Roda a adus vestea ca Petru era la usa, fratii n-o puteau crede. Ei nu aveau destula credinta pentru a crede ca Dumnezeu raspunsese la rugaciunile lor. De aceea, ei trageau concluzia ca tanara trebuia sa-si fi iesit din minti.

Ea staruia. Adica, ea sustinea cu curaj si afirma cu incredere.

Ingerul lui. In Evrei (cap. 1,14) credinta temeinica a iudeilor cu privire la ingeri este exprimata in intrebarea: ,,Nu sunt ei oare toti duhuri slujitoare, trimise sa indeplineasca o slujba pentru cei ce vor mosteni mantuirea?” Iudeii credeau ca un inger pazitor era randuit fiecarui om si ca atunci cand ingerul aparea in chip de om, el lua asemanarea omului. In cursul perioadei intertestamentale, iudeii au dezvoltat o angelologie complicata.



Petru insa batea mereu. Au deschis, si au ramas incremeniti cand l-au vazut.

Batea mereu. (,,Staruia sa bata”, KJV). Petru era tot atat de staruitor in a bate la usa spre a fi primit pe cat erau de staruitori credinciosii in a se ruga pentru eliberarea lui.

Au ramas incremeniti. Ar fi greu de gasit o mai potrivita ilustratie pentru indispozitia chiar a unor oameni buni de a crede ca se raspunde precis si anume la rugaciuni. Cand Petru a stat in fata lor, ei nu puteau admite ca era el. Si totusi Isus daduse o garantie deplina adeptilor Sai ca rugaciunile lor facute in credinta urmau sa fie ascultate (Ioan 14,13.14).



Petru le-a facut semn cu mana sa taca, le-a istorisit cum il scosese Domnul din temnita, si a zis: Spuneti lucrul acesta lui Iacov si fratilor. Apoi a iesit, si s-a dus intr-alt loc.

Il scosese. Cand fusese eliberat din inchisoare si-si revenise in simtiri exclamase: ,,Domnul a trimis pe ingerul Sau” (v. 11). Acum a marturisit ca Domnul era Acelaa care il eliberase. Spuneti. (,,Mergeti si aratati”, KJV) Gr. apaggello, ,,a duce vesti”, ,,a duce cuvinte”, ,,a declara”.

Iacov. Acesta era fara indoiala Iacob care a prezidat conciliul din Ierusalim cu privire la circumcizie si care a prezentat decizia sa cu privire la chestiunea aceea (cap. 15,13). In felul acesta, el era intr-un anumit sens prezbiterul-presedinte al bisericii din Ierusalim si era natural ca Petru sa aiba dorinta ca el sa aiba imediat cunostinta de eliberarea sa.

Acest Iacob se poate sa fi fost fiul lui Alfeu sau Iacob care era un frate al Domnului. Fratii lui Isus n-au crezut in El decat la incheierea vietii Sale de pe pamant, la multa vreme dupa ce cei doisprezece fusesera alesi. Lui Iacob, care era unul din stalpii bisericii din Ierusalim, dupa moartea lui Iacob fiul lui Zebedei, Pavel ii da titlul expres ,,fratele Domnului” (Galateni 1,19; cf. cap. 2,9). Acesta este probabil Iacob la care se refera aici Petru. Eusebiu (The Ecclesiastical History, ii 23, ed. Loeb, vol. 1, pag. 171) il numeste episcop al Ierusalimului si citeaza pe Hegesip, Memorii (anul 180

d. Hr.) cu privire la Iacob, care, desi nu e necesar exact, probabil pastreaza oarecare elemente de adevar: ,,El era numit ,,cel Drept” de toti oamenii de pe timpul Domnului pana la al nostru, intrucat multi sunt numiti Iacob, dar el era sfant din pantecele mamei lui. Nu bea vin, nici bauturi tari si nici nu manca carne, brici n-a trecut pe capul lui; nu s-a uns cu ulei si nu se ducea la bai. Numai lui ii era ingaduit sa intre in sanctuar, deoarece nu purta vesminte de lana, ci de in si obisnuia sa intre singur in templu si era gasit ingenunchind si rugandu-se pentru iertarea poporului, asa ca genunchii lui se facusera tari ca si ai camilei, din cauza continuei sale inchinari la Dumnezeu, ingenuncheri si cerere de iertare pentru popor”. Potrivit cu traditia, a fost urcat pe o aripa a acoperisului Templului si cand a refuzat sa se lepede de Hristos, a fost aruncat jos si improscat cu pietre si batut pana a murit cu o maciuca (vezi vol V, p. 71). Potrivit cu Iosif, Antiquities, XX, 9.1) a fost omorat cu pietre. Vezi Introducere la cartea lui Iacob.

Intr-alt loc. Plecarea lui Petru in alt loc era in acord cu porunca pe care Domnul o daduse celor doisprezece (Matei 10,23). Nu exista indicii unde s-a refugiat Petru. Unii scriitori romanocatolici au insista ca el s-a dus la Roma si dupa ce a intemeiat biserica de a acolo s-a reintors la Ierusalim la timp, pentru a lua parte la conciliul relatat in Fapte 15. Altii au sugerat ca s-a dus la Antiohia, lucru care e poate mai putin improbabil, dar nu sunt urme ale prezentei lui acolo decat dupa conciliul de la Ierusalim (afara de cazul ca Galateni 2,1-10 e considerat aceeasi cu Fapte 11,30; vezi Note Aditionale la cap. 15; Nota 1; cf. Galateni 2,12). Oricare cetate mai apropiata, ca Lida sau Iope, ar fi fost prea indestulatoare ca loc de refugiu. Faptul ca numele locului nu e dat sugereaza ca el era relativ lipsit de importanta pentru relatarea lui Luca.



Cand s-a facut ziua, ostasii au fost intr-o mare fierbere, ca sa stie ce s-a facut Petru.

Mare fierbere. (,,Nu mica framantare”, KJV) Pazitorii care fusesera legati cu catuse de mainile lui Petru, trebuie sa fi descoperit de indata ce s-au trezit ca el disparuse si si-au dat seama ca urma sa-si piarda viata din cauza scaparii lui.

Acesta este sfarsitul raportului biblic cu privire la activitatile lui Petru. S-a facut deja referire cu privire la mentionarea lui de catre Pavel in Galateni (cap. 1, 18; 2,7.8.11.14). Petru da cateva indicatii cu privire la faptele sale in cele doua epistole ale sale (1 Petru 1,1; 5,12.13; 2 Petru 1,14). Altminteri nimic mai mult nu e cunoscut cu privire la el din nici o relatare inspirata. Traditia are mult de spus, dar pretentiile ei trebuie acceptate sau respinse pe temeiul propriilor lor merite. Afirmatia din parafraza lui Ieronim a Croniconului lui Eusebiu, ca Petru a predicat 25 de ani in Roma, e facuta extrem de indoielnica de faptul ca Petru a fost in Ierusalim pentru conciliu (Galateni 2,11-14; vezi Nota Aditionala al Fapte 15) si ca el insusi aminteste de lucrari in regiunea de nord-vest a Asiei Mici (1 Petru 1,1, vezi Eusebiu, The Ecclesiastical History, iii.1). In lumina celor din Fapte 8-12, toate acestea trebuie sa se fi petrecut dupa eliberarea lui Petru, in anul 44 d. Hr.



Displayed: 6352 bytes.

Next part

All the chapter

Next Chapter

Previous Chapter

Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online