Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Faptele Apostolilor 11:25-*
Previous part
Barnaba s-a dus apoi la Tars, ca sa caute pe Saul;
Barnaba s-a dus apoi la Tars. Lucrul acesta este insemnat. Presupune ca Saul urma sa aprobe lucrarea care se savarsea la Antiohia si arata increderea lui Barnaba ca Saul era persoana potrivita pentru a ajuta in lucrarea de acolo. Acesta mai lasa sa se inteleaga ca se pastreaza niste legaturi cu Saul prin scrisoare sau prin sol, dupa plecarea lui la Ierusalim. Se poate deduce ca Saul a ramas in Tars si in imprejurimile lui, predicand Evanghelia acolo si in orasele invecinate ale Ciliciei (vezi p. 101,102�
; vezi cap. 15,41).
Sa caute pe Saul. Literal, ,,sa vaneze pe Saul”. Acela caruia Domnul i Se aratase si care fusese desemnat ca un ,,vas ales” (cap. 9,15) sa duca numele lui Hristos la neamuri, era solicitat acum sa se alature lui Barnaba in aceasta noua lucrare pentru neamuri la Antiohia. Fara indoiala dupa ce a auzit de lucrarea puterii lui Dumnezeu acolo, Saul a acceptat invitatia.
si, cand l-a gasit, l-a adus la Antiohia. Un an intreg, au luat parte la adunarile Bisericii, si au invatat pe multi oameni. Pentru intaiasi data, ucenicilor li s-a dat numele de crestini in Antiohia.
Un an intreg. Spre deosebire de alte cazuri, aici lungimea timpului e data cu exactitate. Saul predicase la Damasc si la Ierusalim, dovedindu-si noua sa vocatie. In biserica din Antiohia el a gasit liniste si un prilej corespunzator ravnei lui.
Adunarile bisericii. Sau, ,,in biserica” Nu in cladirea bisericii – in posesia bisericii n-au fost cladiri decat incepand din secolul al treilea – dar in adunari. Cei interesati se adunau cu credinciosii si erau incorporati in organizatia bisericii de indata ce acceptau pe deplin solia Evangheliei.
Au invatat pe multi oameni. Vezi v. 21.24.
Li s-a dar numele de Crestini. (,,Au fost numiti crestini”, KJV). Mai bine, ,,au primit numele de Crestini”. Imparatul roman Iulian, numit Apostatul (anii 361-363 d. Hr) nota ca tendinta de a inventa porecle ca o forma de satira caracteriza populatia Antiohiei pe vremea sa. Aceeasi tendinta fara indoiala predomina pe vremea ivirii crestinismului. Prima silaba de la cuvantul crestin de la Gr. Christos, ,,Hristos”, in timp ce finalul este esential latin si comparabil cu cuvinte ca Pompeiani, urmasii lui Pompei si alte nume de partide. La fel in Evanghelii apare un termen analog, Irodiani (Herodianai, Matei 22,16), care aparent reflecta asociatie romana. Poate iarasi numele va fi fost dat in batjocura crestinilor de catre pagani, cam la fel cum termenul Lutherani a fost folosit in deradere 15 secole mai tarziu de catre vrajmasii urmasilor lui Luther. Pare ca ucenicii lui Hristos nu si-au dat singuri numele si intrucat folosirea lui ar lasa sa se inteleaga ca aceia care il purtau erau urmasi ai lui Mesia, Hristosul, e lucru sigur ca el nu le va fi fost dat de catre iudei. Motivul noului termen e aparent. Cand acesti noi convertiti dintre neamuri s-au atasat bisericii din Antiohia, nici unul din numele de mai inainte nu ar fi cuprins intreaga grupare cosmopolita. Ei nu mai erau toti nazarineni sau galileeni sau greco-iudei si in fata oamenilor din Antiohia ei trebuie sa fi aparut ca un amestec curios. De aceea, termenul hibrid ,,crestini”�
(,,cristiani”), un cuvant grec cu o terminatie latina, ar fi parut corespunzatoare pentru ei. Ceva mai tarziu ceea ce fusese la inceput o ironie a devenit un nume cu care cineva sa se faleasca: ,,Daca sufera pentru ca este crestin, sa nu-i fie rusine” (1 Petru 4,16).
Traditia insa, atribuie originea numelui lui Euodius, primul episcop al Antiohiei. Ignatiu, succesorul lui Euodius, ca conducator al bisericii de acolo, l-a folosit adesea.
In vremea aceea, s-au pogorat niste proroci din Ierusalim la Antiohia.
In vremea aceea. (,,In aceste zile”, KJV). Vezi Nota Aditionala la Capitolul 12, Nota 2.
S-au pogorat niste prooroci. (,,Au venit profeti”, KJV). O implinire a profetiei lui Ioel, la care facuse referire Petru in predica lui din Ziua Cincizecimii (cap. 2,17) ca nu vor fi profeti in tanara biserica (vezi Fapte 13,1.2; Efeseni 2,20). Totusi, nu putem primi din relatarile NT o descriere clara a ceea ce era slujba acestor ,,prooroci”. Ei erau oameni care posedau un dar al Duhului, care uneori erau ocupati cu predicarea si explicarea Cuvantului lui Dumnezeu si uneori aveau puterea de a prezice evenimente viitoare, asa cum a facut Agab aici (vezi Fapte 13,1; 15, 32; 19,6; 21,9.10; Romani 12,6; 1 Corinteni 12,10.28.29; 13,2; 14,6.29-37) Minunea proorocilor trebuia evident sa fie luata ca o aprobare in plus data de biserica din Ierusalim lucrarii pe care Saul si Barnaba o faceau la Antiohia.
Unul din ei, numit Agab, s-a sculat si a vestit, prin Duhul, ca va fi o foamete mare in toata lumea. Si a fost, in adevar, in zilele imparatului Claudiu.
Agab. Acelasi prooroc apare mai tarziu in naratiunea de la Cezareea (cap. 21,10.11)
A vestit prin Duhul. Compara afirmatia din cap. 21,11.
O foamete mare. Foametea acesta e probabil aceea mentionata de Iosif (Antiquities, vol XX, 2,5) care spune cum Elena, regina din Adiabene de la rasarit de Tigru, pe cand era in vizita la Ierusalim a ajutat poporul obtinand pentru el grau din Alexandria si smochine uscate din Cipru. Foametea acesta poate fi privita ca o implinire partiala a profetiei lui Isus din Matei 24,7. In privinta legaturii ei cu cronologia NT vezi pag. 98,100. Nota Aditionala la cap. 12, Nota 1.
Lumea. Gr., oikumene, un cuvant referindu-se la pamantul locuit. In Luca 41,4.5 si oriunde in alta parte in NT, este folosit pentru Imperiul Roman.
Imparatului Claudiu. (,,Claudius Caesar”, KJV). Dovezi textuale atesta (cf. p. 10) omiterea lui ,,Caesar”. Domnia lui Claudiu a durat de la anul 41 la anul 54, d. Hr., perioada care a fost memorabila pentru mai multe perioade de foamete. (Suetoniu Claudius, XVIII,2; Tacit Anale XII; 43).
Displayed: 6014 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online