Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Faptele Apostolilor 11:28-*
Previous part
Unul din ei, numit Agab, s-a sculat si a vestit, prin Duhul, ca va fi o foamete mare in toata lumea. Si a fost, in adevar, in zilele imparatului Claudiu.
Agab. Acelasi prooroc apare mai tarziu in naratiunea de la Cezareea (cap. 21,10.11)
A vestit prin Duhul. Compara afirmatia din cap. 21,11.
O foamete mare. Foametea acesta e probabil aceea mentionata de Iosif (Antiquities, vol XX, 2,5) care spune cum Elena, regina din Adiabene de la rasarit de Tigru, pe cand era in vizita la Ierusalim a ajutat poporul obtinand pentru el grau din Alexandria si smochine uscate din Cipru. Foametea acesta poate fi privita ca o implinire partiala a profetiei lui Isus din Matei 24,7. In privinta legaturii ei cu cronologia NT vezi pag. 98,100. Nota Aditionala la cap. 12, Nota 1.
Lumea. Gr., oikumene, un cuvant referindu-se la pamantul locuit. In Luca 41,4.5 si oriunde in alta parte in NT, este folosit pentru Imperiul Roman.
Imparatului Claudiu. (,,Claudius Caesar”, KJV). Dovezi textuale atesta (cf. p. 10) omiterea lui ,,Caesar”. Domnia lui Claudiu a durat de la anul 41 la anul 54, d. Hr., perioada care a fost memorabila pentru mai multe perioade de foamete. (Suetoniu Claudius, XVIII,2; Tacit Anale XII; 43).
Ucenicii au hotarat sa trimita, fiecare dupa puterea lui, un ajutor fratilor, care locuiau in Iudea,
Ucenicii. (,,Atunci ucenicii”, KJV). Adica, biserica din Antiohia.
Fiecare dupa puterea lui. Literal, ,,dupa prosperitatea fiecaruia”. Se pare ca aceasta colectare a fost facuta ca urmare a profetiei, inainte ca foametea propriu-zisa sa fi venit. Fara indoiala Saul si Barnaba au fost activi la inflacararea oamenilor dintre neamuri sa sprijine aceasta binefacere. A fost prima dintre acele strangeri de ajutoare pentru ,,saracii dintre sfintii care sunt in Ierusalim” (Romani 15,25.269 care au avut un loc insemnat in activitatea lui Pavel (cf. Fapte 24,17; 1 Corinteni 9; Galateni 2,10) si pe care apostolul le considera ca o legatura de unire dintre iudei si neamurile din biserica. Darnicia convertitilor din Ierusalim in inflacararea primei lor iubiri (Fapte 2,45), impreuna cu persecutiile lor urmatoare (cap. 8,1) probabil ca i-a lasat mai expusi decat cei mai multi la presiunea saraciei. Astfel, atunci cand a venit foametea se poate sa-i fi gasit in mare masura dependenti de ajutorul bisericilor asezate in regiuni neafectate de foamete. Biserica din Antiohia a dat un valoros exemplu pentru alte biserici.
ceea ce au si facut; si au trimis acest ajutor la prezbiteri prin mana lui Barnaba si a lui Saul.
Prezbiterii. Gr. presbiteros, ,,barbatii mai batrani” si asa ,,batrani”, prezbiteri. Aceasta este prima notare a unor astfel de slujbasi in biserica crestina. Ei probabil nu erau apostolii, deoarece prezbiterii sunt mentionati separat de apostoli in cap. 15,2.4.6. De aici inainte, ei apar ca un element proeminent al organizatiei bisericesti. Termenul ,,prezbiter” si in mare masura oficiul din biserica la care se referea, avea fundaluri atat in viata neamurilor, cat si a iudeilor. Papirusurile din Egipt arata ca ,,prezbiterii” jucau un rol important in viata economica a satenilor locali. Astfel s-au facut apeluri la ei in ce priveste chestiuni privitoare la inchiriere de terenuri si platirea impozitelor (vezi J.H. Maulton si G. Milligan, The Vocabulary of the Greek Testament, p. 535). In Asia Mica termenul era folosit pentru membrii unei corporatii si in Egipt pentru preotii unui templu (vezi A Deismann, Bible Studies, p. 156,233). In viata iudaica, cuvantul ,,batran” (presbuteros) era folosit pentru a desemna pe conducatorul unei sinagogi locale, cum e aratat in Inscriptia Theodotus (vezi cap. 4,5). Termenul se afla astfel la indemana pentru a fi adoptat de biserica crestina pentru slujbasii ei care detineau raspunderile primare in congregatiile lor locale. Pe langa aceste raspunderi locale, prezbiterii din biserica din Ierusalim se poate sa fi ocupat ,,pozitia oarecum analoga cu aceea a zegenim-ilor din Sinedriul Iudaic, intrucat ei, impreuna cu apostolii, sunt vazuti in cap. 15 ca au avut o oarecare autoritate dincolo de limitele propriei lor congregatii. In cazul de fata, lor, cei in nevoie, le-au fost trimise fondurile colectate la Antiohia, prin mijlocirea lui Barnaba si a lui Saul. In biserica primara prezbiterul era cunoscut si ca episkopos, insemnand ,,supraveghetori”, un cuvant care a ajuns la noi ca ,,episcop”. Desi istoric, cel putin din secolul al 3-lea d. Hr., termenii ,,prezbiter” (batran) si ,,episcop” au reprezentat doi slujbasi diferiti ai bisericii, dovezi din NT arata clar ca in vremurile apostolice cei doi termeni se refereau la acelasi slujbas (cf. 1 Timotei 3,2-9 cu Tit 1,1). Clement din Roma (c. anul 96 d.Hr) pare sa le egalizeze (Epistle to the Corinthians, 44) si Chrisostom (m. anul 407 d. HR) declara: ,,In vechime, prezbiterii erau chemati supraveghetori (sau episcopi) si slujitori (sau diaconi) ai lui Hristos si supraveghetori, prezbiterii” (First Homily to the Corinthiens 1, in Migne, Patrologia Graeca, vol. 62, col 183).
Potrivit cu epistola lui Iacov una dintre datoriile unui prezbiter este vizitarea bolnavilor, rugaciune la Domnul pentru refacerea sanatatii lor si ungerea lor cu untdelemn pentru vindecare (cap. 5,14). In ce priveste o discutare a dezvoltarilor ulterioare in functiile prezbiterului si ale episcopului, vezi p. 26, 38-43.
COMENTARII ELLEN G. WHITE.
1-4 AA 141, SR 290
12 AA 137, SR 290
15-17 AA 141; SR 290
20 AA 166
17 AA 193
20-25 AA 156
18 AA 142; SR 291
21,24 SR 201
19 AA 155
26 AA 157; SR 302
27-30 6T 271
Displayed: 5745 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online