Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Faptele Apostolilor 11:19-*

Previous part

Cei ce se imprastiasera, din pricina prigonirii intamplate cu prilejul lui Stefan, au ajuns pana in Fenicia, in Cipru si in Antiohia, si propovaduiau Cuvantul numai Iudeilor.

Cei ce se imprastiasera. (,,Cei imprastiati”, KJV; Nitz) Ceea ce urmeaza acum este o continuare a celor de la cap 8,1-4. Se facuse o digresiune pentru a prezenta descrierea lucrarii lui Filip cu samaritenii si etiopianul, a lui Saul cu Cilicienii si a lui Petru cu Corneliu si familia lui. Aceasta digresiune pregateste pe cititor pentru naratiunea care urmeaza acum despre convertirea grecilor la Evanghelie.

Prigonirii. (,,Persecutiei”, KJV; ,,Stramtorarii”, Nitz) Sau ,,necazului”. Referirea este la persecutia la care Pavel avusese o parte activa (vezi cap. 8,1; 9, 1.2).

Cu prilejul lui Stefan. (,,Pentru Stefan”, KJV; ,,In timpul lui Stefan”, Nitz). Moartea martirului fusese urmata, asa cum arata cap. 8,1-4, de o fanatica izbucnire contra crestinilor din Ierusalim. Aceasta a avut ca urmare o imprastiere a multor credinciosi. Filip a lucrat in Samaria si Cezareea. Altii s-au dus in Fenicia, in cetatile Tir, Sidon si Ptolemaida, si au fost probabil de ajutor la intemeierea bisericii lor amintite in cap. 21,3-7; 27,3. In Cipru calea a fost pregatita pentru lucrarea ulterioara a lui Barnaba si a lui Saul (vezi cap. 13,4-13). Vezi harta de la pag. 264.

Pana in Fenicia. Aceasta e Fenicia, districtul in care erau cetatile importante Tirul si Sidonul (vezi vol. II, p. 67-69).

Cipru. Vezi cap. 13,4.

Antiohia. Aici este primul contact intre biserica tanara crestina si capitala Siriei.

Venind. Dupa Roma, Alexandria si Efes, Antiohia era cea mai mare cetate a Imperiului Roman si multa vreme un centru important crestin. Poate Nicolae, prozelitul din Antiohia (cap. 6,5), se intorsese ca sa proclame noua lui credinta. Patrunderea crestinismului acolo era de mare importanta. Asezata pe Raul Orontes, cam la 15 mile in interior de la portul Seleucia, Antiohia, intemeiata de Seleucus Nicator cam pe la 300 i. Hr. si numita dupa regescul sau tata Antioh, crescuse in bogatie si importanta pana la a ajunge cetatea principala a Asiei. Lumea proslavea pe oamenii ei de litere si de literatura ei. Unuia din ei, Archias, Cicero i-a facut o vestita oratiune. Juvenal recunostea influenta Antiohiei asupra vietii si gustului roman, declarand: ,,Care parte din sedimentele noastre vin din Grecia? Sirianul Orontes de multa vreme s-a revarsat in Tibru, aducand cu el graiul lui si obiceiurile lui, flautele lui si coardele inclinate de apa ale lui” (Satire, III, 62-64; ed. Loeb, p. 37).

Antiohia avea o mare colonie de iudei, in onoarea caruia Irod cel Mare a construit o colonada de marmura care se intinde de-a lungul cetatii. Antiohia era resedinta prefectului roman, sau propraetor, al Siriei. Crestinismul s-a gasit aici la Antiohia in contact mai strans cu cultura greaca decat la Ierusalim sau Cezareea. Tot aici a intampinat paganismul in formele lui cele mai ispititoare si mai injositoare. Dumbravile lui de la Daphne erau vestite pentru cultul lor idolatru, voluptos. Era o biruinta uluitoare faptul ca biserica a izbutit sa faca din Antiohia unul din centrele ei importante.

Numai Iudeilor. (,,Nevorbind nimanui cuvantul decat numai Iudeilor”, Nitz) Lucrul acesta, natural, era de asteptat din partea acelora care parasisera Ierusalimul inainte de a fi avut loc convertirea lui Corneliu, care sa fi devenit general cunoscuta. Ei nu fusesera informati ca Petru ca venise timpul de a aduce porunca profetica a lui Hristos pana la deplina ei extindere (cap. 1,8). Distingerea iudeilor pare ca e notata in contrast cu naratiunea precedenta cu privire la Petru si Corneliu si cu expunerea ulterioara a lucrarii misionare.



Totusi printre ei au fost cativa oameni din Cipru si din Cirena, care au venit in Antiohia, au vorbit si Grecilor, si le-au propovaduit Evanghelia Domnului Isus.

Oamenii din Cipru si din Cirene. In cazul acestor oameni, cu obarsia lor mai cosmopolita, era probabil mai putina ezitare in ce priveste amestecarea cu neamurile de cum era printre iudeii din Palestina – caminul, patria natiunii iudaice si cetatuia prejudecatilor lor. Cine erau oamenii aceia se poate doar presupune: poate Luciu din Cirene, care apare in lista profetilor in cap. 13,1, poate Simon din Cirene, care, s-ar putea crede ca era un discipol al lui Hristos (vezi Matei 27,32; vezi Marcu 15,22). Intemeietorii bisericii din Antiohia trebuie sa ramana necunoscuti.

La Antiohia. Vezi v. 19.

Au vorbit. Timpul verbului grecesc folosit aici lasa a se intelege ca ei au inceput sa vorbeasca si inca mai continuau sa vorbeasca.

Grecilor. Dovezile textuale sunt impartite (cf. p. 10) intre doua exprimari: Hellenistai, iudeii care vorbeau greceste sau mai larg, ,,vorbitori de greaca” si Hellenai, greci prin descendenta – sau, mai liber in NT, neamuri – ponderea dovezilor inclinand usor in favoarea celei dintai. Daca acceptam pe Hellenistai, asa cum face KJV, atunci trebuie sa presupunem ca accentul este pe faptul ca evanghelistii, in loc de a vorbi iudeilor in general (dintre care multi fiind sirieni ar fi vorbit aramaica), au predicat mai ales iudeilor care vorbeau greceste si prozelitilor. In cazul acesta ei ar fi mers pe urmele lui Stefan si indirect au pregatit calea pentru Pavel; deoarece Hellenistai erau, ca grupare veriga de legatura dintre iudei, ca neam si Hellenai, care erau dintre neamuri.

In general, insa, alte dovezi apasa platanul cantarului in favoarea exprimarii, Hellenai, greci (neamuri). Mai multe motive sprijina exprimarea aceasta:

1) Intrucat Hellenistei erau iudei, Luca in mod natural i-ar fi inclus intre iudeii din v. 19 si in felul acesta nu ar fi fost un contrast prin mentionarea lor in v. 20. Luca nu ar fi avut ocazia de a atrage atentia la faptul ca predicarea la Antiohia era la Hellenistai, iudeo-greci, deoarece era deja un mare numar dintre ei la Ierusalim (vezi cap. 6,1) si probabil acesti invatatori greci si ciprioti erau ei insisi iudeo-greci.

2) Dar mentionarea speciala de catre Luca e nimerita daca ei incepeau sa predice la Hellenei este un contrast cu totul natural (vezi cap. 14,1; 18,4) si daca cuvantul Hellenai este adevarata exprimare, aici e o nota necesara de progres. Referiri ulterioare lasa clar a se intelege prezenta crestinilor dintre neamuri in Antiohia Siriei (cap. 15,1.28-31; AA 155-161.188)

3) Iarasi, daca acestia erau Hellenai, se poate ca ei sa nu fi fost cu totul pagani idolatri cand au fost convertiti. Poate, ca si Corneliu, unii dintre ei deja se temeau de Dumnezeu (vezi cap. 10,2) si luau parte la serviciile sinagogii (cf. Corinteni, Fapte 18,4).

Daca convertirea de la Hellenai din acest capitol a precedat sau a urmat convertirii lui Corneliu nu se poate sti – datele sunt insuficiente pentru a procura un raspuns. Pare probabil ca lucrarea a inaintat timp de luni de zile si ca semeni din Cipru si Cirena au sosit dupa ce experienta cu Corneliu pusese in miscare forte care au contribuit la inlaturarea restrictiilor fata de neiudei.

Propovaduit. Vezi cap. 10,36



Displayed: 7225 bytes.

Next part

All the chapter

Next Chapter

Previous Chapter

Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online