Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Faptele Apostolilor 11:20-*
Previous part
Totusi printre ei au fost cativa oameni din Cipru si din Cirena, care au venit in Antiohia, au vorbit si Grecilor, si le-au propovaduit Evanghelia Domnului Isus.
Oamenii din Cipru si din Cirene. In cazul acestor oameni, cu obarsia lor mai cosmopolita, era probabil mai putina ezitare in ce priveste amestecarea cu neamurile de cum era printre iudeii din Palestina – caminul, patria natiunii iudaice si cetatuia prejudecatilor lor. Cine erau oamenii aceia se poate doar presupune: poate Luciu din Cirene, care apare in lista profetilor in cap. 13,1, poate Simon din Cirene, care, s-ar putea crede ca era un discipol al lui Hristos (vezi Matei 27,32; vezi Marcu 15,22). Intemeietorii bisericii din Antiohia trebuie sa ramana necunoscuti.
La Antiohia. Vezi v. 19.
Au vorbit. Timpul verbului grecesc folosit aici lasa a se intelege ca ei au inceput sa vorbeasca si inca mai continuau sa vorbeasca.
Grecilor. Dovezile textuale sunt impartite (cf. p. 10) intre doua exprimari: Hellenistai, iudeii care vorbeau greceste sau mai larg, ,,vorbitori de greaca” si Hellenai, greci prin descendenta – sau, mai liber in NT, neamuri – ponderea dovezilor inclinand usor in favoarea celei dintai. Daca acceptam pe Hellenistai, asa cum face KJV, atunci trebuie sa presupunem ca accentul este pe faptul ca evanghelistii, in loc de a vorbi iudeilor in general (dintre care multi fiind sirieni ar fi vorbit aramaica), au predicat mai ales iudeilor care vorbeau greceste si prozelitilor. In cazul acesta ei ar fi mers pe urmele lui Stefan si indirect au pregatit calea pentru Pavel; deoarece Hellenistai erau, ca grupare veriga de legatura dintre iudei, ca neam si Hellenai, care erau dintre neamuri.
In general, insa, alte dovezi apasa platanul cantarului in favoarea exprimarii, Hellenai, greci (neamuri). Mai multe motive sprijina exprimarea aceasta:
1) Intrucat Hellenistei erau iudei, Luca in mod natural i-ar fi inclus intre iudeii din v. 19 si in felul acesta nu ar fi fost un contrast prin mentionarea lor in v. 20. Luca nu ar fi avut ocazia de a atrage atentia la faptul ca predicarea la Antiohia era la Hellenistai, iudeo-greci, deoarece era deja un mare numar dintre ei la Ierusalim (vezi cap. 6,1) si probabil acesti invatatori greci si ciprioti erau ei insisi iudeo-greci.
2) Dar mentionarea speciala de catre Luca e nimerita daca ei incepeau sa predice la Hellenei este un contrast cu totul natural (vezi cap. 14,1; 18,4) si daca cuvantul Hellenai este adevarata exprimare, aici e o nota necesara de progres. Referiri ulterioare lasa clar a se intelege prezenta crestinilor dintre neamuri in Antiohia Siriei (cap. 15,1.28-31; AA 155-161.188)
3) Iarasi, daca acestia erau Hellenai, se poate ca ei sa nu fi fost cu totul pagani idolatri cand au fost convertiti. Poate, ca si Corneliu, unii dintre ei deja se temeau de Dumnezeu (vezi cap. 10,2) si luau parte la serviciile sinagogii (cf. Corinteni, Fapte 18,4).
Daca convertirea de la Hellenai din acest capitol a precedat sau a urmat convertirii lui Corneliu nu se poate sti – datele sunt insuficiente pentru a procura un raspuns. Pare probabil ca lucrarea a inaintat timp de luni de zile si ca semeni din Cipru si Cirena au sosit dupa ce experienta cu Corneliu pusese in miscare forte care au contribuit la inlaturarea restrictiilor fata de neiudei.
Propovaduit. Vezi cap. 10,36
Mana Domnului era cu ei, si un mare numar de oameni au crezut si s-au intors la Domnul.
Mana Domnului. Expresia este obisnuita in VT pentru interventia directa a lui Dumnezeu in treburile lumii. Vezi Geneza 14,31: ,,Israel a vazut mana (ebraicul yad, ,,mana”) puternica, pe care o indreptase Domnul impotriva egiptenilor. Compara cuvintele vrajmasilor egipteni: ,,Aici este degetul lui Dumnezeu” (Geneza 8,19). Expresia aceasta da viata adevarului despre un Dumnezeu foarte personal.
Un mare numar de oameni au crezut. Aici este o relatare a cresterii fenomenale in biserica. Vezi cap. 2,47; 4,4; 5,14; 6,7; 8,6.12; vezi cap. 9,31; 11,24).
Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, si au trimis pe Barnaba pana la Antiohia.
Vestea despre ei. (,,Vesti despre aceste lucruri”, KJV; ,,Vorba despre dansii” Nitz). Sau ,,vestea despre ei”, adica, despre acesti convertiti din Antiohia. Daca, asa cum e probabil, noii convertiti erau dintre neamuri, primirea aparent favorabila pe care vestea despre convertirea lor a avut-o la Ierusalim era fara indoiala datorita acceptarii care probabil deja fusese acordata lui Corneliu.
Bisericii din Ierusalim. Vezi cap. 8,14.
Au trimis pe Barnaba. Pentru a intari lucrarea din Antiohia si pentru a da aprobarea si indrumarea bisericii din Ierusalim, tot asa cum Petru si Ioan fusesera trimisi in Samaria (cap. 8,14). Poate ca alegerea a cazut pe Barnaba deoarece era cunoscut ca simpatizeaza cu lucrarea care se facea in Antiohia. El era un prieten al lui Saul, pe care-l recomandase la anumiti ucenici din Ierusalim (cap. 9,27) si trebuie sa fi cunoscut convingerile si sperantele lui Saul cu privire la neamuri. De aceea el ar fi salutat cu placere ocazia de a lucra in acelasi fel. Faptul ca era din aceeasi tara din care erau unii din misionari care lucrau in Antiohia ar fi fost o calificare in plus.
,,Ca el sa mearga”, KJV. Dovezi textuale favorizeaza (cf. p. 10) omiterea acestei expresii.
Pana la Antiohia”. S-ar putea ca Barnaba sa fi vizitat si alte adunari pe drumul spre Antiohia.
Displayed: 5558 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online