Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Faptele Apostolilor 11:18-*

Previous part

Dupa ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit, au slavit pe Dumnezeu, si au zis: Dumnezeu a dat deci si Neamurilor pocainta, ca sa aiba viata.

S-au potolit, au slavit. Sau, ,,s-au linistit si au inceput sa slaveasca”. Deosebirea in timp a celor doua verbe grecesti arata ca ei mai intai ,,s-au potolit” si apoi au inceput o continua exprimare de lauda. Totusi, pot fi citite dovezi textuale importante (cf. p. 10) pentru exprimarea ,,au slavit” cu acelasi timp ca si ,,s-au potolit”. Faptul ca sutasul Corneliu si familia lui primisera Duhul lui Dumnezeu era evident si de o imensa importanta ca avand legaturi cu chestiunea care trebuia sa apara in curand intre Pavel si iudaizanti (vezi Fapte 15; Galateni 2). Duhul a condus la primul pas in admiterea neamurilor in biserica prin mainile lui Petru si a fost adaugata aprobarea oficiala a apostolilor si a celorlalti crestini iudei la Ierusalim.

Neamurilor. Iudeii se apreciau foarte mult pe ei insisi ca si cum binecuvantarile lui Dumnezeu fusesera intentionate numai pentru ei si dispretuiau celelalte natiuni. ,,Tu ai facut lumea pentru noi”, zice cartea Esdras. ,,Cat despre ceilalti oameni… tu ai spus ca sunt nimic si ca sunt la fel cu scuipatul… Acesti pagani… au fost totdeauna socotiti ca nimic” (2 Esdras 6, 55-57). Mesia cel asteptat urma sa salveze pe iudei si sa-i faca un popor glorios, dar trebuia sa distruga pe toate celelalte natiuni sau sa le faca roabe iudeilor. Pentru a elibera biserica crestina in crestere de acest exclusivism arogant, Domnul a dat aceasta manifestare aparte a Duhului Sau asupra lui Corneliu si a celor care erau cu el.

Lectiunea pe care biserica a invatat-o din experienta cu Corneliu era ca Dumnezeu intentiona ca ,,zidul de la mijloc, care-i despartea” (Efeseni 2,14) pe iudei de neamuri sa fie surpat. Ceremoniilor simbolice li s-a pus capat prin moartea lui Hristos. Harul lui mantuitor si puterea Lui divina impartasite credinciosului si facandu-l in stare sa tina legea indeparteaza osandirea legii de la pacatos (Romani 8,1-4). Intrucat atat iudeii, cat si neamurile beneficiaza de aceasta, nu e nici o deosebire; toti sunt osanditi; toti sunt mantuiti cati cred (Galateni 3,27-29; Coloseni 3,10.11). Ambele grupe sunt impacate cu Dumnezeu si aduse in armonie cu Tatal ceresc (Efeseni 2,11-22).

Aceasta este ,,taina descoperita acum” (Efeseni 3,1-12). Harul lui Dumnezeu a odihnit asupra lui Israel in trup. Ei nu recunoscusera ca El intentiona sa o faca cunoscut si neamurilor. Acum in Hristos totul e facut pe inteles. Neamurile pot intra in ,,ispravnicia (comuniunea) acestei taine” (Efeseni 3,9) a neprihanirii, care cuprinde pe toti in acelasi plan al mantuirii.

A dat… pocainta. Dumnezeu da pocainta. Credinta este darul lui Dumnezeu (Romani 12,3) si tot asa e cu pocainta care o urmeaza (Romani 2,4; 2 Timotei 2,25). Prin Duhul Sau, Dumnezeu daduse acestor oameni dintre neamuri nu numai prilejul pentru pocainta, dar si experienta ei. Schimbati in inima (cf. Ieremia 24,7; Ezechia 11,19; 36,26), caiti si iertati, ei erau primiti de Dumnezeu. Intr-adevar, cum ar fi putut Petru sa se impotriveasca lui Dumnezeu?



Cei ce se imprastiasera, din pricina prigonirii intamplate cu prilejul lui Stefan, au ajuns pana in Fenicia, in Cipru si in Antiohia, si propovaduiau Cuvantul numai Iudeilor.

Cei ce se imprastiasera. (,,Cei imprastiati”, KJV; Nitz) Ceea ce urmeaza acum este o continuare a celor de la cap 8,1-4. Se facuse o digresiune pentru a prezenta descrierea lucrarii lui Filip cu samaritenii si etiopianul, a lui Saul cu Cilicienii si a lui Petru cu Corneliu si familia lui. Aceasta digresiune pregateste pe cititor pentru naratiunea care urmeaza acum despre convertirea grecilor la Evanghelie.

Prigonirii. (,,Persecutiei”, KJV; ,,Stramtorarii”, Nitz) Sau ,,necazului”. Referirea este la persecutia la care Pavel avusese o parte activa (vezi cap. 8,1; 9, 1.2).

Cu prilejul lui Stefan. (,,Pentru Stefan”, KJV; ,,In timpul lui Stefan”, Nitz). Moartea martirului fusese urmata, asa cum arata cap. 8,1-4, de o fanatica izbucnire contra crestinilor din Ierusalim. Aceasta a avut ca urmare o imprastiere a multor credinciosi. Filip a lucrat in Samaria si Cezareea. Altii s-au dus in Fenicia, in cetatile Tir, Sidon si Ptolemaida, si au fost probabil de ajutor la intemeierea bisericii lor amintite in cap. 21,3-7; 27,3. In Cipru calea a fost pregatita pentru lucrarea ulterioara a lui Barnaba si a lui Saul (vezi cap. 13,4-13). Vezi harta de la pag. 264.

Pana in Fenicia. Aceasta e Fenicia, districtul in care erau cetatile importante Tirul si Sidonul (vezi vol. II, p. 67-69).

Cipru. Vezi cap. 13,4.

Antiohia. Aici este primul contact intre biserica tanara crestina si capitala Siriei.

Venind. Dupa Roma, Alexandria si Efes, Antiohia era cea mai mare cetate a Imperiului Roman si multa vreme un centru important crestin. Poate Nicolae, prozelitul din Antiohia (cap. 6,5), se intorsese ca sa proclame noua lui credinta. Patrunderea crestinismului acolo era de mare importanta. Asezata pe Raul Orontes, cam la 15 mile in interior de la portul Seleucia, Antiohia, intemeiata de Seleucus Nicator cam pe la 300 i. Hr. si numita dupa regescul sau tata Antioh, crescuse in bogatie si importanta pana la a ajunge cetatea principala a Asiei. Lumea proslavea pe oamenii ei de litere si de literatura ei. Unuia din ei, Archias, Cicero i-a facut o vestita oratiune. Juvenal recunostea influenta Antiohiei asupra vietii si gustului roman, declarand: ,,Care parte din sedimentele noastre vin din Grecia? Sirianul Orontes de multa vreme s-a revarsat in Tibru, aducand cu el graiul lui si obiceiurile lui, flautele lui si coardele inclinate de apa ale lui” (Satire, III, 62-64; ed. Loeb, p. 37).

Antiohia avea o mare colonie de iudei, in onoarea caruia Irod cel Mare a construit o colonada de marmura care se intinde de-a lungul cetatii. Antiohia era resedinta prefectului roman, sau propraetor, al Siriei. Crestinismul s-a gasit aici la Antiohia in contact mai strans cu cultura greaca decat la Ierusalim sau Cezareea. Tot aici a intampinat paganismul in formele lui cele mai ispititoare si mai injositoare. Dumbravile lui de la Daphne erau vestite pentru cultul lor idolatru, voluptos. Era o biruinta uluitoare faptul ca biserica a izbutit sa faca din Antiohia unul din centrele ei importante.

Numai Iudeilor. (,,Nevorbind nimanui cuvantul decat numai Iudeilor”, Nitz) Lucrul acesta, natural, era de asteptat din partea acelora care parasisera Ierusalimul inainte de a fi avut loc convertirea lui Corneliu, care sa fi devenit general cunoscuta. Ei nu fusesera informati ca Petru ca venise timpul de a aduce porunca profetica a lui Hristos pana la deplina ei extindere (cap. 1,8). Distingerea iudeilor pare ca e notata in contrast cu naratiunea precedenta cu privire la Petru si Corneliu si cu expunerea ulterioara a lucrarii misionare.



Displayed: 7003 bytes.

Next part

All the chapter

Next Chapter

Previous Chapter

Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online