Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Faptele Apostolilor 11:16-*
Previous part
Si mi-am adus aminte de vorba Domnului, cum a zis: Ioan a botezat cu apa, dar voi veti fi botezati cu Duhul Sfant.
Mi-am adus aminte. Ce experienta minunata trebuie sa fi fost ca Duhul sa readuca in mintea lor cele ce-i invatase Isus Hristos! Aceasta e ceea ce Hristos fagaduise ca se va intampla (vezi Ioan 14,2-6).
Vorba Domnului. Fagaduinta speciala la care se face referire este relatata in cap. 1,5 cu privire la botezul Duhului Sfant. Cand fusese data, fagaduinta paruse ucenicilor ca se referea numai la ei. Acum Petru a vazut darul Duhului intr-o perspectiva mai cuprinzatoare, ca unul care urma sa fie acordat si celor care nu faceau parte din Israel. Intrucat botezul Duhului le fusese dat si lor, deci, ce este mai mare cuprinde in sine si ce este mai mic, era admisibil si botezul cu apa.
Deci, daca Dumnezeu le-a dat acelasi dar, ca si noua, care am crezut in Domnul Isus Hristos, cine eram eu sa ma impotrivesc lui Dumnezeu?
Acelasi. Literal, ,,egal”. Ei erau egali cu iudeii crestini, primitori ai Duhului Sfant.
Am crezut. Literal, ,,intrucat am crezut” precis si final. Cuvintele se refera atat la ,,ei”, cat si la ,,noi”. In felul acesta cele doua cazuri sunt facute paralele, ca in v. 15. Deoarece la fel cum credinta lui Petru si a apostolilor a existat inainte de darul Spiritului, tot asa cu Corneliu si insotitorii sai exista inainte de dar o masura de credinta (vezi cap. 10,35). Masura de credinta era indestulatoare in cazul lor pentru a-i califica pentru daruri mai mari si acceptabilitatea lor pentru botez si pentru comuniunea cu biserica a devenit evidenta.
Cine eram eu? (,,Ce eram eu?”, KJV; ,,Ce putere aveam”, Nitz). Propozitia spune literal: ,,Eu, cine eram? Eram eu in stare sa ma impotrivesc lui Dumnezeu?” Adica: ,,Cum eram eu, fiind unul asa cum sunt, in stare sa ma impotrivesc lui Dumnezeu?
Dupa ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit, au slavit pe Dumnezeu, si au zis: Dumnezeu a dat deci si Neamurilor pocainta, ca sa aiba viata.
S-au potolit, au slavit. Sau, ,,s-au linistit si au inceput sa slaveasca”. Deosebirea in timp a celor doua verbe grecesti arata ca ei mai intai ,,s-au potolit” si apoi au inceput o continua exprimare de lauda. Totusi, pot fi citite dovezi textuale importante (cf. p. 10) pentru exprimarea ,,au slavit” cu acelasi timp ca si ,,s-au potolit”. Faptul ca sutasul Corneliu si familia lui primisera Duhul lui Dumnezeu era evident si de o imensa importanta ca avand legaturi cu chestiunea care trebuia sa apara in curand intre Pavel si iudaizanti (vezi Fapte 15; Galateni 2). Duhul a condus la primul pas in admiterea neamurilor in biserica prin mainile lui Petru si a fost adaugata aprobarea oficiala a apostolilor si a celorlalti crestini iudei la Ierusalim.
Neamurilor. Iudeii se apreciau foarte mult pe ei insisi ca si cum binecuvantarile lui Dumnezeu fusesera intentionate numai pentru ei si dispretuiau celelalte natiuni. ,,Tu ai facut lumea pentru noi”, zice cartea Esdras. ,,Cat despre ceilalti oameni… tu ai spus ca sunt nimic si ca sunt la fel cu scuipatul… Acesti pagani… au fost totdeauna socotiti ca nimic” (2 Esdras 6, 55-57). Mesia cel asteptat urma sa salveze pe iudei si sa-i faca un popor glorios, dar trebuia sa distruga pe toate celelalte natiuni sau sa le faca roabe iudeilor. Pentru a elibera biserica crestina in crestere de acest exclusivism arogant, Domnul a dat aceasta manifestare aparte a Duhului Sau asupra lui Corneliu si a celor care erau cu el.
Lectiunea pe care biserica a invatat-o din experienta cu Corneliu era ca Dumnezeu intentiona ca ,,zidul de la mijloc, care-i despartea” (Efeseni 2,14) pe iudei de neamuri sa fie surpat. Ceremoniilor simbolice li s-a pus capat prin moartea lui Hristos. Harul lui mantuitor si puterea Lui divina impartasite credinciosului si facandu-l in stare sa tina legea indeparteaza osandirea legii de la pacatos (Romani 8,1-4). Intrucat atat iudeii, cat si neamurile beneficiaza de aceasta, nu e nici o deosebire; toti sunt osanditi; toti sunt mantuiti cati cred (Galateni 3,27-29; Coloseni 3,10.11). Ambele grupe sunt impacate cu Dumnezeu si aduse in armonie cu Tatal ceresc (Efeseni 2,11-22).
Aceasta este ,,taina descoperita acum” (Efeseni 3,1-12). Harul lui Dumnezeu a odihnit asupra lui Israel in trup. Ei nu recunoscusera ca El intentiona sa o faca cunoscut si neamurilor. Acum in Hristos totul e facut pe inteles. Neamurile pot intra in ,,ispravnicia (comuniunea) acestei taine” (Efeseni 3,9) a neprihanirii, care cuprinde pe toti in acelasi plan al mantuirii.
A dat… pocainta. Dumnezeu da pocainta. Credinta este darul lui Dumnezeu (Romani 12,3) si tot asa e cu pocainta care o urmeaza (Romani 2,4; 2 Timotei 2,25). Prin Duhul Sau, Dumnezeu daduse acestor oameni dintre neamuri nu numai prilejul pentru pocainta, dar si experienta ei. Schimbati in inima (cf. Ieremia 24,7; Ezechia 11,19; 36,26), caiti si iertati, ei erau primiti de Dumnezeu. Intr-adevar, cum ar fi putut Petru sa se impotriveasca lui Dumnezeu?
Displayed: 5104 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online