Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Hristos Lumina Lumii 31:18-*
Previous part
Ucenicii fusesera foarte mult dezamagiti pentru faptul ca Isus nu incercase sa-Si asigure colaborarea conducatorilor lui Israel. Ei considerau ca o greseala faptul ca nu-Si intareste lucrarea prin asigurarea sprijinului acestor oameni cu influenta. Daca El l-ar fi respins pe Iuda, in mintea lor ei ar fi pus la indoiala intelepciunea Domnului lor. Cele petrecute mai tarziu cu Iuda aveau sa le arate primejdia de a ingadui considerentelor omenesti sa precumpaneasca hotararea cu privire la destoinicia oamenilor pentru lucrarea lui Dumnezeu. Colaborarea unor astfel de oameni pe care ucenicii erau nerabdatori sa-i castige ar fi tradat lucrarea in mana celor mai inversunati vrajmasi ai ei.
Cu toate acestea, atunci cand s-a alaturat ucenicilor, Iuda nu era insensibil la frumusetea caracterului lui Hristos. Simtea influenta acelei puteri dumnezeiesti, care atragea sufletele la Mantuitorul. Acela care nu venise sa zdrobeasca trestia franta, nici sa stinga mucul care fumega nu voia sa respinga acest suflet, chiar daca doar o slaba dorinta il indemna catre lumina. Mantuitorul a citit in inima lui Iuda; El cunostea adancurile nelegiuirii in care avea sa se cufunde Iuda, daca nu avea sa fie eliberat prin harul lui Dumnezeu. Aducandu-l pe acest om in legatura cu Sine, El l-a asezat in situatia ca in fiecare zi sa fie adus in legatura cu revarsarea iubirii Sale neegoiste. Daca si-ar fi deschis inima fata de Hristos, harul dumnezeiesc ar fi indepartat demonul egoismului, iar Iuda ar fi devenit un supus al Imparatiei lui Dumnezeu.
Dumnezeu ii ia pe oameni asa cum sunt, cu trasaturi omenesti in caracterul lor, si ii pregateste pentru serviciul Sau, daca vor sa fie disciplinati si sa invete de la El. Ei nu sunt alesi pentru ca sunt desavarsiti, ci, in ciuda nedesavarsirilor, sunt alesi pentru ca, prin cunoasterea si trairea adevarului si prin harul lui Hristos, ei sa poata fi transformati dupa chipul Sau.
Iuda a avut aceleasi ocazii pe care le-au avut si ceilalti ucenici. A ascultat aceleasi invataturi pretioase. Dar trairea adevarului
pe care o cerea Hristos nu se potrivea cu dorintele si scopurile lui Iuda si el nu voia sa-si sacrifice ideile pentru a primi intelepciunea dumnezeiasca.
Cat de delicat S-a purtat Mantuitorul cu acela care avea sa fie tradatorul Lui! In invataturile Sale, Isus staruia asupra principiilor binefacerii, care loveau lacomia la radacina. El a facut sa treaca prin fata lui Iuda infatisarea urata pe care o are lacomia si de multe ori acest ucenic si-a dat seama ca i se descrie caracterul si se arata pacatul lui; dar nu voia sa marturiseasca si sa-si paraseasca nelegiuirea. Era increzut in sine si, in loc sa se impotriveasca ispitei, a continuat sa-si urmeze practicile inselatoare. Hristos statea in fata lui ca o pilda vie de ceea ce trebuia sa ajunga el, daca folosea mijlocirea si ajutorul dumnezeiesc; dar invataturile au ajuns la urechile lui Iuda una cate una, fara a fi luate in seama.
Isus nu l-a mustrat aspru pentru lacomia lui, ci l-a suportat pe acest om cu rabdare divina, chiar atunci cand ii dadea dovada ca citeste in inima lui ca intr-o carte deschisa. El ii prezenta cele mai inalte motive pentru a face ce este drept si, lepadand lumina cerului, Iuda a ramas fara scuza.
In loc sa mearga in lumina, Iuda a ales sa-si pastreze defectele. A cultivat cu placere dorinte rele, patimi pline de razbunare, ganduri negre si urate, pana cand Satana a pus deplina stapanire pe el. Iuda a devenit reprezentantul vrajmasului lui Hristos.
Cand I s-a alaturat lui Isus, el avea cateva trasaturi de caracter pretioase, care ar fi putut ajunge o binecuvantare pentru biserica. Daca ar fi fost dispus sa poarte jugul lui Hristos, ar fi fost printre apostolii de frunte; dar si-a inasprit inima atunci cand i-au fost aratate defectele si, cu mandrie si razvratire, a ales ambitiile lui egoiste; in felul acesta, s-a facut nepotrivit pentru lucrarea pe care Dumnezeu ar fi dorit sa i-o dea.
Toti ucenicii aveau defecte insemnate atunci cand Isus i-a chemat in slujirea Sa. Chiar si Ioan, care a avut o legatura mai stransa cu Cel bland si umil, nu era din fire bland si binevoitor. El si fratele lui erau numiti "fiii tunetului". Cand au venit la Isus, orice manifestare de dispret fata de El starnea indignare si spirit de cearta. Iritabilitate, dorinta de razbunare si spirit de critica, toate se gaseau la ucenicul iubit. El era mandru si ambitia lui era sa fie cel dintai in Imparatia lui Dumnezeu. Dar zi dupa zi, in contrast cu spiritul sau violent, a admirat blandetea si indelunga rabdare a lui Isus si a ascultat invataturile Lui despre umilinta si rabdare. Si-a deschis inima fata de influenta dumnezeiasca
si a devenit nu numai un ascultator, ci si un implinitor al cuvintelor Mantuitorului. Eul a fost ascuns in Hristos. A invatat sa poarte jugul lui Hristos si sa duca povara Lui.
Isus ii mustra pe ucenici si ii avertiza; dar Ioan si fratii lui nu L-au parasit; ei L-au ales pe Isus in ciuda acestor mustrari. Mantuitorul nu S-a departat de la ei pentru motivul ca erau plini de slabiciuni si greseli. Ei au impartasit cu El pana la sfarsit incercarile si au invatat lectiile din viata Lui. Privind la Hristos, caracterul lor a fost transformat.
Displayed: 5226 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online