Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Hristos Lumina Lumii 31:29-*

Previous part

Isus ii mustra pe ucenici si ii avertiza; dar Ioan si fratii lui nu L-au parasit; ei L-au ales pe Isus in ciuda acestor mustrari. Mantuitorul nu S-a departat de la ei pentru motivul ca erau plini de slabiciuni si greseli. Ei au impartasit cu El pana la sfarsit incercarile si au invatat lectiile din viata Lui. Privind la Hristos, caracterul lor a fost transformat.

Apostolii se deosebeau mult unii de altii prin obiceiuri si temperament. Intre ei se aflau vamesul Levi-Matei si zelotul aprins Simon, vrajmasul neimpacat al autoritatii Romei; generosul si impulsivul Petru si Iuda cel cu spirit josnic; Toma cel sincer, totusi timid si fricos; Filip, zabavnic cu inima si inclinat spre indoiala, si ambitiosii fii ai lui Zebedei, atat de directi cu fratii lor. Acestia au fost adunati, fiecare cu greselile lui diferite, avand toti tendinte catre rau, mostenite sau cultivate; dar in si prin Hristos ei trebuiau sa ramana in familia lui Dumnezeu, invatand sa ramana una in credinta, in invatatura, in spirit. Ei urmau sa aiba incercarile lor, supararile lor si deosebirile lor de parere; dar, in timp ce Hristos locuia in inima, nu puteau fi neintelegeri intre ei. Iubirea Lui avea sa-i faca sa se iubeasca unul pe altul; invataturile lui Hristos urmau sa-i faca sa se impace, in ciuda tuturor deosebirilor dintre ei, aducandu-i pe ucenici la unitate pana cand aveau sa fie un singur gand si o singura judecata. Hristos fiind marele centru, ei urmau sa se apropie unul de altul exact in masura in care se apropiau de centru.

Dupa ce i-a pregatit pe ucenici, Isus a adunat grupa cea mica in jurul Lui si, ingenunchind in mijlocul lor si punandu-Si mainile pe capul lor, a inaltat o rugaciune, consacrandu-i pentru lucrarea Sa cea sfanta. In felul acesta, Domnul i-a imputernicit pe ucenici pentru lucrarea Evangheliei.

Ca reprezentanti ai Lui intre oameni, Hristos nu alege ingeri care n-au cazut niciodata, ci fiinte omenesti, oameni cu aceleasi patimi ca aceia pe care cauta sa-i salveze. Hristos S-a imbracat cu natura omeneasca pentru a putea ajunge la oameni. Dumnezeirea avea nevoie de natura omeneasca, deoarece trebuia sa se impleteasca divinul cu umanul pentru a aduce lumii mantuirea. Dumnezeu avea nevoie de natura omeneasca, pentru ca sa ofere un mijloc de comuniune intre Dumnezeu si om. La fel stau lucrurile cu servii si trimisii lui Hristos. Omul are nevoie de o putere din afara lui si mai mare ca el pentru a reface in el chipul lui Dumnezeu si pentru a-l face in stare sa savarseasca lucrarea lui Dumnezeu; dar aceasta

nu face ca lucrarea omului sa fie lipsita de importanta. Natura omeneasca se bizuie pe puterea divina. Hristos locuieste in inima prin credinta si, prin colaborare cu Divinitatea, puterea omului ajunge in stare sa faca binele.

Acela care i-a chemat pe pescarii din Galilea ii cheama inca pe oameni in serviciul Sau. El este asa de binevoitor sa dea pe fata puterea Sa prin noi cum a facut-o cu cei dintai ucenici. Oricat am fi de nedesavarsiti si de pacatosi, Domnul ne ofera partasia cu El si ucenicia lui Hristos. El ne invita sa luam parte la invataturile dumnezeiesti, pentru ca, unindu-ne cu Hristos, sa putem face lucrarile lui Dumnezeu.

"Comoara aceasta o purtam in niste vase de lut, pentru ca aceasta putere nemaipomenita sa fie de la Dumnezeu si nu de la noi" (2 Cor. 4,7). Din cauza aceasta predicarea Evangheliei a fost incredintata oamenilor supusi greselii, si nu ingerilor. Se vede foarte bine ca puterea care lucreaza prin slabiciune omeneasca este puterea lui Dumnezeu; si in felul acesta suntem incurajati sa credem ca puterea care poate sa-i ajute pe altii la fel de slabi ca noi poate sa ne ajute si pe noi. Si aceia care personal sunt "cuprinsi de slabiciune" trebuie sa fie "ingaduitori cu cei nestiutori si rataciti" (Evrei 5,2). Deoarece ei insisi au fost in pericol, cunosc primejdiile si greutatile drumului si pentru motivul acesta sunt chemati sa mearga sa-i ajute pe altii care sunt in aceeasi primejdie. Exista suflete apasate de indoiala, impovarate de slabiciuni, lipsite de tarie in credinta si neinstare sa-L inteleaga pe Cel Nevazut; dar un prieten pe care il pot vedea, venind in locul lui Hristos, poate sa fie inelul de legatura, care sa prinda de Hristos credinta lor sovaitoare.

Noi trebuie sa fim impreuna-lucratori cu ingerii ceresti pentru a-L prezenta lumii pe Isus. Cu o ardoare aproape nerabdatoare, ingerii ne asteapta sa conlucram cu ei, deoarece omul trebuie sa fie mijlocul prin care sa se comunice cu omul. Si atunci cand ne predam lui Hristos cu devotament, din toata inima, ingerii se bucura ca pot sa vorbeasca prin glasul nostru, pentru a descoperi iubirea lui Dumnezeu.