Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Geneza 47:18-*
Previous part
Dupa ce a trecut anul acela, au venit la Iosif in anul urmator, si i-au zis: Nu putem sa ascundem domnului nostru faptul ca argintul s-a sfarsit, si turmele de vite au trecut in stapanirea domnului nostru; nu mai raman inaintea domnului nostru decat trupurile si pamanturile noastre.
In anul urmator. Adica, in anul urmator terminarii argintului lor, nu al doilea an de foamete.
Pentru ce sa murim sub ochii tai, noi si pamanturile noastre? Cumpara-ne impreuna cu pamanturile noastre in schimbul painii, si vom fi ai domnului nostru, noi si pamanturile noastre. Da-ne samanta sa semanam, ca sa traim si sa nu murim, si sa nu ne ramana pamanturile pustii.
Cumparandu-ne impreuna cu pamanturile noastre. Intelegand ca soarta lor ca robi ai lui Faraon ar fi de preferat aceleia de cetateni liberi, dar muritori de foame, ei au considerat aceasta solutie avantajoasa pentru ei insisi, cat si pentru rege. Un stomac plin era o perspectiva mult mai fericita decat a muri de foame.
Desi nu a supravietuit nici un raport contemporan ne-biblic pentru a confirma raportul biblic despre foamete, este cert ca regii Egiptului se bucurau singuri de posesiunea tuturor proprietatilor neeclesiastice dupa expulzarea hicsosilor, situatie care nu existase inainte de venirea lor. Inainte de invazia hicsosilor, o mare parte din tara apartinea poporului, aflandu-se in mainile proprietarilor de pamanturi mari si mici. Nu exista nici un raport cu privire la starile sociale din timpul perioadei hicsosilor, dar cand acea perioada s-a incheiat si cand monumentele au inceput sa reverse lumina mai mult asupra situatiei existente, s-a aflat ca toate pamanturile si practic toate celelalte proprietati din Egipt devenisera monopolul coroanei si al preotilor. Cea mai buna explicatie pentru aceasta schimbare radicala in structura sociala a natiunii este raportul biblic despre masurile administrative ale lui Iosif in timpul celor sapte ani de foamete.
Iosif a cumparat pentru Faraon toate pamanturile Egiptului; caci Egiptenii si-au vandut fiecare ogorul, pentru ca ii silea foametea. Si tara a ajuns in stapanirea lui Faraon.
Verset ce nu a fost comentat.
Cat despre popor, l-a mutat in cetati, de la o margine hotarelor Egiptului pana la cealalta.
L-a mutat in cetati. Aceasta afirmatie este o traducere exacta a textului ebraic asa cum il cunoastem astazi. Se pare ca aceasta inseamna ca Iosif a impartit, sau a organizat populatia tarii dupa cetatile in care erau inmagazinate cerealele, asezandu-i fie in cetati, fie in imediata lor apropiere. Totusi, LXX si Vulgata pot sa reflecte originalul mult mai precis: ,,El a adus poporul in sclavie pentru el ca servi”. Deoarece textul ebraic care se presupune ca sta la baza acestor traduceri timpurii ar prezenta schimbarea a numai doua litere ebraice foarte asemanatoare, echivalentele lui d si r, si adaugarea unei alte litere, b, este posibil ca LXX si Vulgata sa fie mai apropiate de textul original. Traducerea lor pare mult mai potrivita cu contextul. Totusi, pana la descoperirea unui text ebraic vechi care sa contina acest pasaj si sa poata decide intr-un fel sau altul asupra chestiunii, este cel mai bine a nu ne pronunta.
Numai pamanturile preotilor nu le-a cumparat, pentru ca era o lege a lui Faraon, data in folosul preotilor, care traiau din venitul pe care li-l dadea Faraon: de aceea ei nu si-au vandut pamanturile.
Pamanturile preotilor. Preotii formau cea mai influenta si puternica parte a societatii egiptene. Nici un Faraon nu a reusit sa intrerupa in mod permanent puterea lor si foarte putini au indraznit sa atate ura lor, sau chiar sa piarda bunavointa lor. Mai mult de jumatate din toata bogatia Egiptului era in mainile preotilor. Ei au fost scutiti de impozite in tot cursul istoriei vechiului Egipt. Nici chiar regii hicsosi nu au luptat pe fata cu preotia, desi in general nu s-au inchinat zeilor nationali. Iosif, care personal nu-i simpatiza pe preotii egipteni, a fost destul de intelept sa nu se atinga de privilegiile preotesti demult stabilite, care garantau sprijinirea lor din cheltuiala publica.
Iosif a zis poporului: V-am cumparat azi cu pamanturile voastre, pentru Faraon; iata, va dau samanta, ca sa puteti semana pamantul.
Verset ce nu a fost comentat.
La vremea roadelor, veti da a cincea parte lui Faraon; iar celelalte patru parti va vor ramane voua, ca sa semanati ogoarele, si sa va hraniti impreuna cu copiii vostri si cu cei ce sunt in casele voastre.
Veti da a cincia parte. Taxa de 20 de procente colectata in timpul celor sapte ani de belsug, ca o masura de exceptie, nu paruse o povara prea grea, din cauza produsului uimitor. De atunci inainte, ea avea sa se perpetueze ca o taxa obisnuita, pana cand toate pamanturile au ajuns proprietatea coroanei.
Ei au zis: Tu ne-ai scapat viata! Sa capatam trecere inaintea domnului nostru, si vom fi robi ai lui Faraon.
Ne-ai scapat viata. Aceasta recunoastere a poporului arata in mod clar ca reglementarea cea noua nu era considerata aspra sau nedreapta. Aceasta este o respingere suficienta a des repetatei acuzari ca Iosif i-a privat pe egipteni de libertatile lor si a redus un popor liber la robie. Proprietarii de sclavi, de obicei, nu sunt multumiti cu un procent de 20 la suta din venitul brut al proprietatilor lor. Cu exceptia impozitului, proprietatea regala a pamanturilor era mai mult nominala decat reala. In orice caz, impozitul nu era considerat exorbitant nici chiar de catre popor. Ei erau multumiti ca puteau ramane in viata si puteau folosi in continuare animalele, casele si pamanturile lor, chiar daca aceasta s-ar petrece sub stapanirea nominala a lui Faraon.
Displayed: 5748 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online