Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Geneza 22:3-*
Previous part
Avraam s-a sculat dis-de-dimineata, a pus saua pe magar, si a luat cu el doua slugi si pe fiul sau Isaac. A taiat lemne pentru arderea de tot, si a pornit spre locul, pe care i-l spusese Dumnezeu.
Dis de dimineata. Se pare ca Avraam obisnuia sa se scoale devreme (vezi cap. 19,27; 21,14). El era un om de actiune si, intrucat Dumnezeu vorbise, singurul lui gand era imediata ascultare. De altfel, cum putea sa doarma cu greutatea unei astfel de solii in mintea sa? Cat de imposibil se parea totul! Ce indoieli trebuie sa fi chinuit sufletul sau! Neavand incredere in sine insusi, daca si-ar fi permis sa intarzie, si temandu-se si de opozitia posibila si amestecul Sarei, el se hotari sa plece de indata la drum spre locul indicat. In suprema incercare a unei vieti lungi si plina de evenimente, Avraam a ascultat fara sa puna nici o singura intrebare, fara sa faca nici o singura obiectie si fara sa caute sfat omenesc. Unde este vorba de principiu, crestinul matur nu mai doreste nimic decat o clara implinire a datoriei. Conlucrarea sa izvoraste dintr-o inima plina de iubire si devotiune. El traieste intocmai ca in prezenta lui Dumnezeu, fara consideratii omenesti spre a intuneca intelegerea sa despre adevar si datorie. Totusi, cu aceasta ocazie, ce lupta trebuie sa fi avut loc in inima ,,prietenului lui Dumnezeu”, nu daca el urma sa asculte, ci mai degraba pentru asigurarea divina ca simturile si motivatiile sale nu il inselau.
A pus saua pe magar. Seria de afirmatii concise din acest verset reflecta in mod admirabil deliberarea calma si eroismul ferm cu care patriarhul a pornit sa aduca la indeplinire porunca divina. Vocea sa calma si mainile sale ferme n-au tradat in nici un fel emotia launtrica a unei inimi frante si insangerate. Tot ceea ce era necesar pentru o calatorie lunga a fost grabnic pregatit intr-un fel practic. Nu a existat nici o urma de moment de slabiciune. Ca un nobil erou al credintei, cu educatia sa desavarsita, Avraam a raspuns de indata, cand a fost chemat sa infrunte ceasul suprem al incercarii sale. Aceasta a fost culmea experientelor sale spirituale. El s-a ridicat cu seninatate la o inaltime neintrecuta niciodata de un om muritor si s-a calificat pentru cinstea de a fi numit ,,parintele credinciosilor”.
A treia zi, Avraam a ridicat ochii, si a vazut locul de departe.
A treia zi. Dupa doua zile de calatorie Avraam, Isaac si doi slujitori au ajuns in tara Moria. Doua nopti nedormite au fost petrecute in rugaciune. In a treia zi, Avraam, sculandu-se dis de dimineata, a observat semnul hotarat pe cale divina, un nor de slava, indicand muntele pe care trebuia sa aiba loc jertfa (PP 151).
Si Avraam a zis slugilor sale: Ramaneti aici cu magarul; eu si baiatul, ne vom duce pana colo sa ne inchinam, si apoi ne vom intoarce la voi.
Ramaneti aici. Insarcinarea solemna pe care Avraam era aproape sa o indeplineasca i s-a parut prea sfanta ca s-o auda si sa o vada si altii. Numai Dumnezeu putea intelege. Timp de doua zile, el si-a ascuns gandurile si emotiile. Isaac avea sa fie primul care sa stie si singurul care sa impartaseasca acest ceas de suferinta si emotie puternica.
Eu si baiatul. Fiecare dintre cele trei verbe care urmeaza contine pronumele ,,noi”. Traducerea engleza nu reflecta credinta profetica cuprinsa in ebraica. Literal, Avraam le-a spus slugilor sale: ,,Eu si tanarul, noi ne vom duce pana acolo, si noi ne vom inchina, si noi ne vom intoarce iarasi.” Desi nu a inteles intentia lui Dumnezeu, el a crezut ca Dumnezeu va scula pe Isaac din morti (Evrei 11,19). Nu fagaduise Dumnezeu, fara rezerva, ca Isaac avea sa fie mostenitorul sau (Geneza 21,12)? Avraam nu a anticipat ca va fi crutat de actul grozav al uciderii propriului lui fiu, dar a crezut ca Isaac ii va fi redat. Prin urmare, el a vorbit in credinta cand a zis: ,,Noi ne vom intoarce iarasi”. El nu se astepta sa se intoarca singur spre a le spune oamenilor ca a luat viata fiului sau cu propriile maini si l-a jertfit lui Dumnezeu, nici nu se astepta sa se intoarca la Sara fara Isaac. Maretia experientei sale spirituale este evidenta nu numai in ascultarea sa ferma, ci si in hotarata sa credinta in fagaduintele fara gres ale lui Dumnezeu.
Avraam a luat lemnele pentru arderea de tot, le-a pus in spinarea fiului sau Isaac, si a luat in mana focul si cutitul. Si au mers astfel amandoi impreuna.
Au mers. Tatal si fiul au inceput sa urce in liniste. Avraam in meditatie si rugaciune, iar Isaac cugetand asupra tacerii neobisnuite a tatalui sau, precum si asupra naturii si scopului calatoriei lor. Fiind doar cu tatal sau, singuratatea l-a determinat pe Isaac sa-si exprime consternarea cu privire la absenta mielului.
Atunci Isaac, vorbind cu tatal sau Avraam, a zis: Tata! Ce este, fiule? i-a raspuns el. Isaac a zis din nou: Iata focul si lemnele; dar unde este mielul pentru arderea de tot?
,,Tata”. Aceasta expresie de mangaiere trebuie sa fi sfasiat inima lui Avraam. Dupa cum obisnuia Isaac, un tanar bine crescut al unei culte familii semitice, aceasta forma de a se adresa insemna dorinta lui de a pune o intrebare. Nici un fiu bine educat nu ar indrazni sa-si puna intrebari, sau sa faca o declaratie in prezenta parintilor lui, fara ca mai intai sa obtina ingaduinta de a face asa. Avraam a ingaduit aceasta raspunzand ,,Ce este, fiule?”
Unde este mielul? Aceasta intrebare directa nu a exprimat altceva decat uimire nevinovata. Nimic nu sugereaza in naratiune ca Isaac a banuit catusi de putin ca el avea sa inlocuiasca mielul care lipsea. Intrebarea a fost pusa in toata simplitatea sufletului, fara banuiala sau curiozitate nelegitima.
Displayed: 5721 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online