Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Faptele Apostolilor 5:4-*
Previous part
Daca n-o vindeai, nu ramanea ea a ta? Si, dupa ce ai vandut-o, nu puteai sa faci ce vrei cu pretul ei? Cum s-a putut naste un astfel de gand in inima ta? N-ai mintit pe oameni, ci pe Dumnezeu.
Ramanea. Anania nu fusese constrans sa vanda mosioara; era de asteptat numai ca el sa aduca in mod cinstit din veniturile vanzarii ceea ce el se angajase sa dea. Implicatia este ca biserica nu constrangea pe nimeni sa dea la fondul comun, dar daca cineva fagaduise sa dea, el ar fi trebuit sa dea ceea ce fagaduise. La fiecare stadiu Anania era liber sa procedeze asa cum gandea mai bine. Partea pe care el a incercat sa o retina s-ar fi putut sa nu fie mare; el ar fi putut sa retina chiar si mai mult decat atat, dar cu sinceritate si recunoastere deschisa a lucrurilor. Dar prin incercarea de a capata o reputatie de generozitate fara ca sacrificiul sa fie pe masura, l-a facut vinovat de sacrilegiu.
S-a putut naste un astfel de gand. [,,S-a conceput lucrul acesta”, KJV; ,,Ti-ai pus in inima ta acest lucru”, Nitz]. Literal, ,,ai pus acest lucru”. Aceasta implica un plan premeditat din partea lui Anania. Nu era o chestiune de a ceda la o ispita, ci de a accepta in inima sa un plan care s-a dezvoltat intr-o fapta rea. Satana patrunsese in inima sa in termenii unui plan premeditat si nu fusese dat afara.
Mintit… pe Dumnezeu. [,,Mintit… lui Dumnezeu”, KJV; Nitz]. Aceasta nu inseamna ca Anania nu mintise deloc fata de oameni, dar ca vinovatia sa se gasea in primul rand in faptul ca indraznise sa insele pe Dumnezeu. Orice pacat este in cel din urma impotriva lui Dumnezeu, desi el afecteaza grav si pe oameni. David recunoscuse lucrul acesta, deoarece el spunea: ,,Impotriva Ta, numai impotriva Ta, am pacatuit” (Psalmi 51,4). Anania fie ca ignorase pe Dumnezeu, fie ca gandise ca putea sa-L insele asa cum nadajduise sa insele pe semenii sai. Oricum, el pacatuia impotriva lui Dumnezeu, si Petru pe buna dreptate face aceasta mentiune.
Folosirea cuvantului ,,Dumnezeu” revarsa lumina asupra invataturii biblice cu privire la Duhul Sfant. In Fapte 5,3, pacatul lui Anania e identificat ca minciuna impotriva Duhului Sfant si aici e descris ca minciuna impotriva lui ,,Dumnezeu”. Aceasta sugereaza unitatea care exista intre Duhul si Tatal si serveste pentru a avertiza pe crestin cu privire la atrocitatea minciunii si ipocriziei pioase (vezi Matei 12,31).
Anania, cand a auzit cuvintele acestea, a cazut jos, si si-a dat sufletul. O mare frica a apucat pe toti cei ce ascultau aceste lucruri.
A murit. [,,Si-a dat duhul”, KJV; ,,Muri”, Nitz]. Gr. ekpsucho, ,,a expira”, un termen care e gasit in literatura medicala. Moartea nu era o coincidenta. Era o stransa legatura intre denuntarea pacatului si moartea pacatosului. Orice indoiala in privinta aceasta e inlaturata atunci cand se ia in consideratie moartea Safirei (v. 7-10) care a fost prezisa de Petru dupa darea la iveala a inselaciunii. Compara judecata lui Nadab si Abihu (Lev. 10,2), si a lui Acan (Iosua 7,20-26); vezi 2 Cron. 22,8. Compara cu Matei 27,50.
Aceasta a fost o judecata ingrozitoare, dar nu trebuie sa ne miram de ea. Anania si Safira erau membri ai bisericii nou-nascute. Ei se apropiasera de Dumnezeu. Fara indoiala gustasera din darurile ceresti ale mantuirii. Poate ca primisera unele din darurile Duhului. Dar printr-un duh fals savarsisera un act de sacrilegiu. Daca nu ar fi fost pedepsite prompt si vizibil in acele zile timpurii ale bisericii, asemenea fapte ar fi putut submina lucrarea apostolilor. Dumnezeu S-a impus aici pentru a scapa biserica de primejdii si de rele mai mari. Experienta aceasta cuprinde o invatatura pentru noi: ,,Daca un om ia parte la o adunare sau la un serviciu religios si canta cu infocare: ,,Tot ce am se afla pe altar” cand de fapt nu e, savarseste pacatul lui Anania si Safira”. – G. Campbell Morgan.
O mare frica. Luca leaga adesea minunile cu frica in inima privitorilor (vezi Luca 1,12.65;
5,26; 7,16; 8,37; Fapte 2,43; 19,17). Dar aici este mai mult decat teama sfanta plina de respect din Fapte 2,43. Intr-o mare multime de oameni s-ar fi putut prea bine sa fie alte persoane necinstite, asupra carora sa cada un fel de groaza. Pentru restul ar fi putut sa vina un respect mai adanc pentru Dumnezeu care in felul acesta Si-a aparat dreptatea. Frica a fost neintarziata. Ea s-a intins printre credinciosi inainte ca Safira sa fi auzit de moartea sotului ei. Frica de felul acesta urma sa fie
o piedica pentru aceia care nu erau pe deplin sinceri in marturisirea crestinismului. Aceste lucruri. Dovezi textuale atesta (cf. p.10) omiterea acestor cuvinte.
Flacaii s-au sculat, l-au invelit, l-au scos afara, si l-au ingropat.
Flacaii. [,,Tineri”, KJV]. Literal, ,,mai tineri”.
L-au invelit. [,,L-au infasurat”, KJV]. Sau, ,,l-au invelit”, probabil in halatul pe care il purtau in momentul acela. Se obisnuia sa se inveleasca trupul intr-o fasie care era infasurata, urmata de o ingropare imediata in afara zidurilor cetatii. La iudei atingerea de un cadavru avea ca urmare intinarea ceremoniala (vezi Num.19,11). Lucrul acesta, impreuna cu dorinta de a evita metode costisitoare de imbalsamare, cerea o ingropare rapida.
L-au ingropat. Dupa cum se vede din inmormantarea lui Lazar (vezi Ioan 11,38) si a lui Isus (vezi Matei 27,60), mortii erau depusi in pesteri sau morminte, care erau inchise cu pietre mari. In felul acesta era necesar putin timp pentru inmormantarea lui Anania. In ce priveste atentia iudeilor fata de ritualurile funerare, vezi Fapte.8,2.
Displayed: 5647 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online