Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Faptele Apostolilor 5:1-3
Dar un om, numit Anania, a vandut o mosioara, cu nevasta sa Safira,
Dar. E un contrast viu intre amabila generozitate a lui Barnaba (cap. 4,36.37) si lacomia lui Anania si a Safirei (cap. 5,1-11).
Un om. [,,Un anumit om”, KJV; ,,Un barbat”, Nitz]. Numai un narator sincer ar povesti istorisirea cu Anania si Safira exprimandu-se astfel. Dar exact asa cum a fost un Iuda intre cei doisprezece ucenici, tot asa in biserica primara, asa curata si zeloasa cum era, s-au gasit doi care au preferat meschinaria in loc de generozitate si fatarnicia in loc de onestitate. Cu toate acestea naratiunea e povestita calm si fara pasiune si cititorul este instruit si miscat de o relatare a faptelor simple.
Anania. Insemnand, ,,Iehova este indurator”. Acesta e un nume obisnuit, apartinand si omului care s-a apropiat cu prietenie de Saul din Tars cand s-a convertit (cap. 9,10-17), si unui mare preot (cap. 23,2; 24,1). El corespunde ebraicului Hananiah din Ier. 28,1; Dan. 1,6.7.
Mosioara. [,,Posesiune”, KJV]. Vezi cap. 2,45. Proprietatea era un teren (vezi cap. 5,3).
Safira. Numele acesta probabil reprezinta aramaicul shappira’, ,,frumos”, desi unii il deduc de la Gr. sappheiros, ,,safir”.
si a oprit o parte din pret, cu stirea nevestei lui; apoi a adus partea cealalta, si a pus-o la picioarele apostolilor.
A oprit. Gr. nosphizo, in forma folosita aici, ,,a pus deoparte pentru sine”. In Tit 2,10 verbul acesta e tradus ,,fure”. E folosit in LXX (Iosua 7,1) pentru pacatul lui Acan. Simpla retinere din partea lui Anania a unei parti din pretul de vanzare al mosioarei nu era un pacat in sine. De fapt el nu avea nici o obligatie de a da ceva. El marturisise o bunavointa de a da, dar nu era obligat sa dea
o suma fixa. Banii erau ai lui, putea sa dea totul sau partial. Dar partea a fost adusa ca si cum era totul. Aceasta era inselaciune. Era de fapt o minciuna.
Aprobarea cu care Luca povesteste fapta de sacrificiu de sine a lui Barnaba trebuie sa fi reflectat aprecierea bisericii. Anania pare ca isi inchipuise ca va castiga aceeasi aprobare, dar cu mai putin sacrificiu din partea sa. Dorinta de a placea era destul de puternica pentru a castiga o biruinta partiala asupra lacomiei. Dar lacomia era destul de puternica pentru a birui asupra onestitatii. Indemnul de a vinde venea de la Duhul lui Dumnezeu; indemnul de a retine o parte din pret era rau. Fapta era o incercare de a servi atat lui Dumnezeu, cat si lui mamona. Pacatul era in oarecare masura asemenea cu acela al lui Ghehazi (vezi 2 Regi 5,20-27), dar privit pe fundalul minunilor Zilei Cincizecimii si al progresului extraordinar al bisericii sub calauzirea Duhului, el era mai uracios si a fost lovit cu o pedeapsa mai aspra.
Nevestei lui. Safira era evident o complice de bunavoie. Fapta lor era o delincventa cu premeditare.
Petru i-a zis: Anania, pentru ce ti-a umplut Satana inima ca sa minti pe Duhul Sfant, si sa ascunzi o parte din pretul mosioarei?
Petru. Purtatorul de cuvant al bisericii.
Pentru ce? Daca Anania ar fi dorit ar fi putut sa reziste la ispita. Daca ar fi rezistat, ispititorul ar fi fugit de la el (Iacov 4,7).
Ti-a umplut Satana inima. Pentru a urmarit raul la obarsia lui. Cunoasterea din partea lui a ceea ce faceau Anania si Safira venea prin darul discernamantului (1 Cor. 2,14; 12,10). In trist contrast cu acesta, Anania isi deschisese inima lui Satana pana cand mintea lui a fost plina de ganduri de lacomie si de inselaciune.
Duhul Sfant. Duhul fusese dat pentru a conduce pe credinciosi la tot adevarul (Ioan 16,13), dar Anania incercase, in zadar, sa insele Duhul adevarului (vezi Ioan 14,17.26; 16,13).
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online