Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Faptele Apostolilor 25:12-*
Previous part
Atunci Festus, dupa ce s-a chibzuit cu sfetnicii lui, a raspuns: De Cezar ai cerut sa fii judecat, inaintea Cezarului te vei duce.
Sfetnicii. [,,consiliul”, KJV]. Gr. sumboulion, ,,grupul de consilieri” personali ai procuratorului. Luca foloseste cuvantul sunedrion cand vorbeste despre ,,consiliul” iudaic, Sinedriul (Fapte 5,21; 6,12; 22,30; 23,1; 24,20 etc.). Apelul la Cezar nu a fost acordat automat, ci consultarea a confirmat faptul ca intrucat Pavel era cetatean roman nu i se putea respinge apelul.
Dupa cateva zile, imparatul Agripa si Berenice au sosit la Cezarea, ca sa ureze de bine lui Festus.
Cateva zile. Clar o scurta perioada de timp.
Imparatul Agripa. Adica Irod Agripa II, fiul lui Irod Agripa I (a carui moarte e descrisa in cap. 12,20-23) si astfel stranepot al lui Irod cel Mare (vezi vol. V, p. 39, 69, 234). Ca si sora sa, Drusila (vezi cap. 24,24), monarhul acesta era iudeu pe baza descendentei din Mariamne, sotia lui Irod cel Mare. Agripa II era considerat prea tanar pentru a prelua postul de rege al Palestinei (anul 44 d.Hr.; Iosif, Antiquities, XIX. 9.2), dar apoi, la moartea unui unchi la scurt timp dupa aceea, a fost consolat cu domnia in Chalcis (ibid, XX 5.2). Mai tarziu, Agripa a primit provinciile de nord, mai inainte sub Filip si Lisianias (Ibid., 7.1) cu titlul de rege. Mai tarziu, Nero i-a mai dat si alte cetati. In razboiul iudaic din anii 68-73 d.Hr., Agripa a luat partea romanilor impotriva iudeilor, pe care a cautat sa-i sfatuiasca sa nu se revolte (Iosif, War, II 16.4 [345-401]). El s-a retras la Roma, unde a murit in anul 100 d.Hr. Festus urma sa se adreseze in mod firesc lui Agripa II pentru un sfat cu privire la tratarea cazului lui Pavel. Agripa avea custodia tezaurului templului si privilegiul de a numi pe marele preot. El era deci intr-un anumit sens coleg religios al guvernatorului roman si in pozitia de a da sfat temeinic cu privire la acest caz.
Berenice. [,,Bernice”, KJV]. Fiica cea mai mare a lui Agripa I si sora a Drusilei, sotia lui Felix. Ea fusese initial casatorita cu unchiul ei, Irod, regele Chalcisului vezi vol. V, p. 40), caruia Agripa II i-a urmat (vezi vol. V, p. 234). Atat scriitorii iudei, cat si cei romani vorbesc despre legaturile ei cu fratele ei Agripa II ca fiind pacatoase. Ulterior, s-a casatorit cu Polemo, regetele Ciliciei, dar curand l-a parasit pentru a fi cu fratele ei. A devenit amanta imparatului Tit, care s-a mahnit adanc cand Senatul l-a obligat sa o indeparteze (Suetoniu, Tit, VII.2; Tacit, History, II.81; Iosif, Antiquities, XX 7.3).
Sa ureze de bine lui Festus. [,,sa salute pe Festus”, KJV]. Aceasta a fost cea dintai vizita de curtoazie a lui Agripa II facuta noului procurator, cu scopul de a-i ura de bine. Agripa era, fireste, un rege vasal fata de Roma.
Fiindca au stat acolo mai multe zile, Festus a spus imparatului cum stau lucrurile cu Pavel; si a zis: Felix a lasat in temnita pe un om,
Mai multe zile. Pavel a fost adus inaintea lui Agripa si a lui Berenice cand ramanerea lor prelungita a oferit o ocazie potrivita. Festus a pomenit cazul lui Pavel nu atat de mult ca un subiect de tratat impreuna, care ii preocupa pe amandoi, ci mai degraba in cursul conversatiei.
impotriva caruia, cand eram eu in Ierusalim, mi s-au plans preotii cei mai de seama si batranii Iudeilor, si i-au cerut osandirea.
Preotii cei mai de seama. Vezi v. 2.
I-au cerut osandirea. [,,dorind sa aiba judecata”, KJV]. Vezi v. 1-3.
Le-am raspuns ca la Romani nu este obiceiul sa se dea nici un om, inainte ca cel parat sa fi fost pus fata cu parasii lui, si sa fi avut putinta sa se apere de lucrurile de care este parat.
Sa se dea. Gr. charizomai (vezi v. 11). Nu se considera ca un slujbas roman putea sa predea un om acuzat altora pentru a fi pedepsit, numai ca o favoare. Totusi, aceasta este exact ceea ce facuse Pilat cu Hristos. Biografia lui Festus era mai onorabila (vezi vol. V, p. 71).
La moarte. [,,sa moara”, KJV]. Dovezi textuale favorizeaza (cf. p. 10) omiterea acestor cuvinte. Intelesul nu e schimbat.
Putinta. [,,lucrurile, KJV]. Gr. topos, literal, ,,loc”, insemnand ,,prilej”, nu ,,ingaduinta” in intelesul de permisiune (vezi Rom 15,23). Festus era hotarat sa-i dea lui Pavel ocazia sa se apere.
Ei au venit deci aici; si, fara intarziere, am sezut a doua zi pe scaunul meu de judecator, si am poruncit sa aduca pe omul acesta.
Au venit deci aici. Vezi v. 6.7.
Parasii, cand s-au infatisat, nu l-au invinuit de nici unul din lucrurile rele, pe care mi le inchipuiam eu.
Lucrurile rele. [,,lucrurile”, KJV]. Dovezi textuale favorizeaza (cf. p. 10) expresia ,,lucruri rele”.
Aveau impotriva lui numai niste neintelegeri, cu privire la religia lor si la un oarecare Isus, care a murit, si despre care Pavel spunea ca este viu.
Niste neintelegeri. [,,oarecari intrebari”, KJV]. Adica puncte in dezbatere, nu intrebari puse si raspunsuri primite. Vezi v. 7.8. Lor. Expresia aceasta poate fi tradusa si ,,a lui”, in care caz s-ar referi la Pavel. Religia. [,,superstitia”, KJV]. Gr. deisidaimonia, ,,respect pentru zei”, ,,religie” si uneori, desi probabil nu aici, ,,superstitie”, afara de cazul ca referirea e facuta la religia lui Pavel. Festus nu ar fi
putut descrie iudaismul ca o ,,superstitie” fara sa-l ofenseze pe Agripa, care era cu numele evreu.
Isus. Aceasta este cea dintai referire directa raportata despre Isus in intrevederile lui Felix sau cu Festus, dar este imposibil de crezut ca numele Lui nu a fost mentionat pana atunci. Pavel vorbise despre inviere, pentru care experienta lui Hristos era unica ilustratie triumfatoare si mare, si ,,despre neprihanire, despre infranare si despre judecata viitoare” (cap. 24,25). Pavel nu ar fi putut vorbi astfel fara sa pomeneasca numele lui Hristos. Numindu-l pe Isus, Festus reflecta marturia lui Pavel cu privire la Mantuitorul.
Displayed: 6053 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online