Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Faptele Apostolilor 25:11-*
Previous part
Daca am facut vreo nedreptate sau vreo nelegiuire vrednica de moarte, nu ma dau inlaturi de la moarte; dar, daca nu este nimic adevarat din lucrurile de care ma parasc ei, nimeni n-are dreptul sa ma dea in mainile lor. Cer sa fiu judecat de Cezar.
Daca. Literal, ,,daca intr-adevar deci”. Pavel negase deja orice vinovatie fata de iudei si prin propunerea lui Festus de a-l supune unei judecati iudaice lasase de inteles ca el era nevinovat in fata legii romane. Dar, in ciuda acestor lucruri, era numai o banuiala care ramanea ca Pavel era vinovat de vreo crima, el a ales sa-si exercite dreptul de cetatean roman de a fi judecat pe temeiul legii romane.
Nu ma dau in laturi de la moarte. [,,nu refuz sa mor”, KJV]. Literal ,,nu cer sa evit moartea”. Compara cu Iosif, Life, p. 29. Pavel declara dispozitia sa de a infrunta rezultatele unei judecati drepte, indiferent care ar fi fost verdictul.
Sa ma dea. [,,predea”, KJV]. Gr. charizomai, ,,a face o favoare”, ,,a gratifica”. Pavel nu era dispus sa fie predat acuzatorilor sai numai ca o favoare pentru ei. El stia ca Festus cauta sa castige favoarea iudeilor. El a refuzat sa renunte la drepturile sale de cetatean roman numai pentru a fi pe placul acuzatorilor sai si a-i ajuta sa-si realizeze planurile rele cu privire la viata sa. El stia prea bine ca Sinedriul nu-i va acorda nici dreptate, nici indurare.
Cer sa fiu judecat de Cezarul. [,,apelez la Cezarul”, KJV]. Pavel isi incheia apelul cu o noua afirmare a drepturilor sale (vezi cap. 22,25-29). El era gata sa riste orice pentru a beneficia de o judecata bazata pe dreptate si dovezi valabile administrate in fata Cezarului. De multa vreme planuia sa viziteze Roma, dar nu in lanturi (Romani 1,9-12; 15,23.24). Imparatul reprezenta curtea suprema de apel a oricarui tribunal subordonat din tot imperiul.
Neincetat, de la numirea lui ca apostol pentru neamuri, Pavel suferise si lucrarea lui fusese obstructionata atat de iudei, cat si de neamuri (vezi 2 Corinteni 11,24-27). El a indurat impotrivirea aceasta numai ca lucrarea lui Hristos sa poata inainta (Fapte 20,22-25; 2 Corinteni 4,5-18; Galateni 6,14; Filipeni 1,12). Totusi, erau acum doi ani de cand era tinut in Cezarea fara sa fie condamnat si fara perspectiva unei noi judecati. Lisias (Fapte 22,29), Felix (vezi cap. 24,23-27) si Festus (vezi cap. 25,8.9.15) trasesera cu totii concluzia ca el era nevinovat de vreo calcare a legii romane. Felix totusi il retinuse pe Pavel pentru motive personale si pentru a placea iudeilor, iar Festus parea acum sa aiba intentia de a continua politica de a castiga bunavointa iudeilor in defavoarea lui Pavel. In felul acesta, atata vreme cat Pavel ramanea sub jurisdictia procuratorului roman al iudeilor, nu parea sa existe nici o perspectiva de achitare sau eliberare si nu conta daca era retinut ca un intemnitat condamnat sau numai ca un detinut politic. In nici un caz nu era liber sa predice Evanghelia, si pentru cineva a carui viata era consacrata cu totul acestui tel, o astfel de perspectiva trebuie sa i se fi parut insuportabila. Alti ambasadori ai crucii fara indoiala ca erau stanjeniti in acelasi fel in lucrarea lor.
In timpurile Noului Testament, crestinismul nu s-a bucurat de statutul unei religii recunoscute in fata legii romane, iar practicarea si promovarea unor religii nerecunoscute erau interzise. Roma a tolerat crestinismul numai pentru ca la inceput a fost considerat o secta a iudaismului, care era recunoscut. Staruind cu acuzatiile impotriva lui Pavel si a crestinismului, cu timpul, iudeii puteau sa se lipseasca chiar si de favoarea de a fi in legalitate si sa faca pozitia lor discutabila fata de legea romana. Vezi p. 47, 93.
S-a sugerat ca prin aducerea cazului sau inaintea Cezarului, Pavel intentiona sa obtina nu numai o decizie in propriul sau caz care ajunsese intr-un impas, ci si o oarecare recunoastere pentru crestinism ca religie legala, cu propriile ei drepturi. Lucrul acesta ar fi putut sa acorde ambasadorilor crucii mai multa libertate oriunde ar fi mers si sprijin in biruirea opozitiei locale. Chiar si cand Pavel era inca in inchisoare la Roma, insusi faptul ca el nu era impiedicat sa predice Evanghelia la curtea imperiala si ca cel putin unii ,,din casa Cezarului” (Filipeni 4,22) au devenit crestini a avut efectul de a face pe alti lucratori crestini sa aiba ,,si mai multa indrazneala sa vesteasca fara teama Cuvantul lui Dumnezeu” (vezi Filipeni 1,12-14). Atunci cand avea sa devina de notorietate faptul ca imparatul decretase achitarea celui mai de frunte dintre evanghelistii crestini, urma sa fie mai multa libertate in tot imperiul pentru proclamarea Evangheliei. Achitarea lui Pavel de catre imparat urma astfel sa constituie sau cel putin sa pregateasca drumul pentru permisiunea oficiala de a predica Evanghelia.
Atunci Festus, dupa ce s-a chibzuit cu sfetnicii lui, a raspuns: De Cezar ai cerut sa fii judecat, inaintea Cezarului te vei duce.
Sfetnicii. [,,consiliul”, KJV]. Gr. sumboulion, ,,grupul de consilieri” personali ai procuratorului. Luca foloseste cuvantul sunedrion cand vorbeste despre ,,consiliul” iudaic, Sinedriul (Fapte 5,21; 6,12; 22,30; 23,1; 24,20 etc.). Apelul la Cezar nu a fost acordat automat, ci consultarea a confirmat faptul ca intrucat Pavel era cetatean roman nu i se putea respinge apelul.
Displayed: 5413 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online