Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Faptele Apostolilor 20:4-*
Previous part
Avea ca tovarasi pana in Asia pe: Sopater din Berea, fiul lui Pir, Aristarh si Secund din Tesalonic, Gaiu din Derbe, Timotei, precum si Tihic si Trofim care erau din Asia.
Avea ca tovarasi. [L-au insotit, KJV.] Timotei si poate Sopater (probabil o varianta a lui Sosipater) fusesera cu Pavel la Corint (vezi Romani 16,21). Marimea delegatiei poate fi explicata de faptul ca Pavel ducea cu sine o mare suma de bani, intentionata pentru bisericile din Iudeea. Luand cu sine un numar de martori din tinutul care contribuise, putea evita orice banuiala pe care limba calomniatoare ar fi putut sa o indrepte impotriva lui (2 Corinteni 8,19-21). De aceea au fost alesi delegati din bisericile principale, care puteau marturisi ca felul cum conducea el treburile era mai pe sus de orice repros. Erau opt in ceata lui Pavel, inclusiv Luca (vezi v. 5).
Pana in Asia. [In Asia, KJV.] Sau ,,pana in Asia”. Pot fi citate dovezi textuale importante (cf. p. 10) pentru omiterea acestor cuvinte.
Acestia au luat-o inainte, si ne-au asteptat la Troa.
Ne-au asteptat. [Au intarziat dupa noi, KJV.] Schimbarea brusca la persoana intai plural in acest pasaj, ne reaminteste ca Luca ar trebui adaugat la lista tovarasilor lui Pavel. Se poate ca el sa fi fost adaugat ca delegat din partea bisericii din Filipi sau ca prieten si medic al lui Pavel. Ramanerea pe loc a ingaduit lui Pavel sa tina Pastele la Filipi, de unde a plecat ,,dupa zilele praznicului Azimelor” (v. 6). Ucenicii, care au plecat inainte, urmau sa vesteasca sosirea lui Pavel bisericii din Troa si asa urma sa fie mare adunare care sa-l primeasca la sosire.
Iar noi, dupa zilele praznicului Azimelor, am plecat cu corabia din Filipi, si, in cinci zile, am ajuns la ei in Troa, unde am stat sapte zile.
Zilele praznicului Azimelor. Pavel pare sa fi stat anume la Filipi, din cauza sarbatorii iudaice. Sezonul Pastelui trebuie sa fi continuat de a fi incarcat cu un bogat sentiment religios pentru Pavel, iudeu si fariseu (cap. 23,6). Poate ca si crestinii incepeau sa gandeasca la timpul Pastelui ca aniversare a mortii si invierii lui Hristos (cf. 1 Corinteni 5,7-8).
In cinci zile... in Troa. Calatoria spre apus de la Troa la Filipi (vezi cap. 16,11,12) durase numai trei zile, dar corabia, mergand acum spre est, avea de intampinat curentul care ducea spre sud-vest, pornind din Dardanele si probabil vantul spre nord-vest care predomina in arhipelag primavara (vezi harta p. 366). Pavel, Luca si Timotei fusesera impreuna la Troa, cand Pavel a avut vedenia macedoneanului care il chema sa treaca in Europa. Sopater, Aristarh si Secund faceau parte din rodul pe care Dumnezeu il acordase ostenelilor lor in Macedonia.
Sapte zile. Pavel si Luca au petrecut o saptamana la Troa. E cu putinta ca ei sa fi debarcat dupa Sabat, care ar fi incheiat calatoria lor de cinci zile strabatand Marea Egee. Cele sapte zile sau o saptamana intreaga s-au terminat cu Sabatul. A doua zi, in ziua intai a saptamanii, Pavel planuia sa plece pe jos spre Assos (v. 13), in timp ce ceilalti din grupa sa mergeau mai departe cu corabia, la Assos. Intre inchiderea Sabatului si plecarea lor din zorii zilei, misionarii au petrecut sambata noaptea intr-o adunare prelungita si plina de evenimente cu biserica din Troa.
In ziua dintai a saptamanii, eram adunati laolalta ca sa frangem painea. Pavel, care trebuia sa plece a doua zi, vorbea ucenicilor, si si-a lungit vorbirea pana la miezul noptii.
In ziua intai a saptamanii. In versiunea greaca, expresia este aceeasi cu aceea din Matei 28,1 (vezi comentariul de acolo). Nu poate fi nici o indoiala ca aceasta corespunde, in general, cel putin, cu duminica noastra. Comentatorii au fost impartiti cu privire la faptul daca adunarea de care e vorba a avut loc in seara de dupa duminica sau in aceea care a precedat-o. Aceia care favorizeaza parerea ca era o adunare de duminica noaptea, atrag atentia la faptul ca Luca, fiind dintre neamuri, probabil folosea felul roman de calculare a timpului, care incepea ziua la miezul noptii. Dupa o astfel de calculare, o adunare de seara in ziua intai a saptamanii ar fi putut fi numai duminica noaptea. Faptul ca ei folosesc expresiile: ,,ziua intai a saptamanii”, ,,a doua zi”, lasa sa se inteleaga ca plecarea lui Pavel a avut loc in a doua zi a saptamanii. Daca lucrurile stau asa, adunarea trebuie sa fi avut loc duminica noaptea. Poate fi notat, de asemenea, ca Ioan se refera la duminica noaptea, ca fiind ,,cea dintai zi a saptamanii” (Ioan 20,19), in timp ce, potrivit cu calculul iudeu, era deja ziua a doua a saptamanii (vezi Vol. II, p. 101). E posibil ca Luca sa foloseasca expresia in acelasi sens, aici.
Alti comentatori, intre care Ellicott, Conybeare, Howson, si A. T. Robertson, au preferat sa inteleaga ca adunarea a avut loc in seara dinaintea duminicii. Intrucat dupa calculul iudaic, ziua incepea la apusul soarelui, prin sistemul acela, partea intunecata a zilei intai a saptamanii ar fi noaptea care preceda duminica, sambata noaptea noastra. O astfel de calculare a dainuit timp de secole printre crestini si e rational de a crede ca Luca, fie ca era dintre neamuri sau nu, ar fi putut sa o foloseasca in naratiunea lui. In acord cu aceasta, adunarea lui Pavel s-ar fi putut sa fi inceput dupa apusul soarelui, sambata seara, si ar fi continuat in tot cursul noptii. A doua zi, duminica, el ar fi mers pe jos la Assos.
Unii scriitori au vazut in pasajul acesta o indicatie a tinerii crestine timpurii a duminicii. Daca Luca a folosit sau nu calcularea iudaica sau romana e relativ de mica importanta pentru chestiunea aceasta, deoarece el spune lamurit ca adunarea era ,,in ziua intai a saptamanii”. Daca el folosea calcularea iudaica, atunci seara dinaintea duminicii era considerata ziua intai. Factorul insemnat aici in ce priveste chestiunea tinerii timpurii crestine a duminicii este daca aceasta adunare de ziua intai reprezinta practica obisnuita crestina sau daca s-a intamplat sa cada in ziua intai a saptamanii, numai pentru ca a avut loc vizita lui Pavel.
O considerare a intregii naratiuni nu procura nici un suport pentru ideea ca Pavel a tinut adunarea aceasta mai ales pentru ca era ziua intai a saptamanii. El fusese la Troa sapte zile; cu certitudine, el trebuie sa se fi intalnit cu credinciosii de mai multe ori. Acum el urma sa plece si era cat se poate de logic ca el sa tina o adunare finala, de ramas bun, si sa celebreze Sfanta Cina cu ei. Observatia lui Luca cu privire la faptul ca aceasta a avut loc in ziua intai a saptamanii, in loc de a fi
o notita cu privire la o tinere specifica a duminicii, e destul de in armonie cu intreaga serie de note cronologice cu care el isi umple naratiunea calatoriei sale (vezi cap. 20,3.6.7.15.16; 21.1.4.5.7.8.10.15). De aceea felul cel mai simplu de a vedea pasajul acesta ar parea sa fie ca adunarea a fost tinuta nu pentru ca era duminica, ci pentru ca Pavel ,,trebuia sa plece” (cap. 20,7), ca Luca include o relatare a adunarii din cauza intamplarii cu Eutih si ca nota lui ca era ,,ziua intai a saptamanii” e doar o parte a raportului sau cronologic, in continuarea calatoriei lui Pavel. In evaluarea pasajului acestuia ca dovada a tinerii timpurii crestine a duminicii, eminentul istoric bisericesc, Augustus Neander, observa:
,,Pasajul nu e pe deplin convingator, deoarece iminenta plecare a apostolului s-ar putea sa fi unit mica biserica la o masa frateasca de despartire, cu prilejul caruia apostolul a tinut ultima lui cuvantare, desi nu era o celebrare aparte a unei duminici, in cazul acesta.” (The History of the Christian Religion and Church, tr. Henry John Rose, vol. 1, p. 337).
Vorbea. [Predica,KJV.] Gr. dialegomai, ,,a conversa”, ,,a discuta”. In toate cazurile din NT, cu exceptia locului acestuia si v. 9, verbul acesta e tradus ,,a disputa”, ,,a rezona” si, o data, ,,a vorbi”. Aici, la fel ca la v. 9, ar fi tradus mai bine ,,a tine discurs”. Adunarea evident nu era o adunare bisericeasca obisnuita cu o predica, ci una libera, la care interactiunea si conversatia erau folosite pentru a raspunde la intrebari si pentru a inlatura dificultatile dintre crestinii din Troa si pentru a le da invatatura.
Pana la miezul noptii. Ei se adunasera pentru serviciul de ramas bun de seara, dar bucuria comuniunii crestine si faptul ca apostolul urma sa-i paraseasca, au facut ca discutia sa fie continuata mult peste limitele obisnuite. Fara indoiala ca fratii se bucurau din toata inima de ocazia pe care Pavel li-o oferea mai inainte de a le spune ramas bun.
Displayed: 8668 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online