Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Faptele Apostolilor 19:5-*
Previous part
Cand au auzit ei aceste vorbe, au fost botezati in Numele Domnului Isus.
Cand au auzit ei aceste vorbe. ,,Aceste vorbe” e adaugat de traducatori si probabil ar trebui sa fie omise. Ceea ce au auzit acesti convertiti, fara indoiala, n-a fost numai afirmatia ca Isus era Mesia, ci argumentele, cu texte din VT, prin care Pavel dovedea ca lucrul acesta era adevarat, aratand ca in El se implinea VT. Desi descrierea de aici este scurta, convingerea lor n-a fost in mod necesar brusca sau fara instruire deplina.
In numele. In ce priveste insemnatatea ,,numelui”, vezi cap. 3,16; 4,12. Aici e un exemplu de persoane rebotezate la primirea unui adevar vital, nou pentru ei. Dar aceasta nu constituie o justificare pentru rebotezari frecvente. Rebotezarile ar trebui sa fie rareori administrate. Curatirea de pacate care apare in viata crestinului, in umblarea lui de toate zilele, intr-o lume pacatoasa este procurata de harul iertator al lui Dumnezeu prin Hristos (1 Ioan 1,9; 2,1.2) si dovedita prin randuiala spalarii picioarelor, care simbolizeaza o spalare de pacate (Ioan 13,4-10). Cand cineva a fost botezat in Hristos, rebotezarea se cere numai daca a avut loc o apostazie precisa de la doctrinele si normele pe care le cere comuniunea cu Hristos. Exceptii de la aceasta regula generala ar fi cazuri ca acela descris aici. Botezarea in numele lui Hristos este o garantie de intrare in legamantul mantuirii si se intentioneaza sa fie o experienta permanenta si dainuitoare.
Cand si-a pus Pavel mainile peste ei, Duhul Sfant S-a pogorat peste ei, si vorbeau in alte limbi, si proroceau.
Si-a pus Pavel mainile. Vezi cap. 6,6.
Duhul Sfant S-a pogorat. [Duhul Sfant a venit, KJV.] Aceasta este o experienta de care s-au impartasit toti aceia al caror botez e relatat in cartea Faptelor. Duhul a venit in cazul acesta ca masura de prevedere pentru marea lucrare care avea sa schimbe Efesul dintr-o cetate devotata zeitei Artemis (Diana), intr-un loc suficient castigat la Hristos, pentru a deveni un centru de viata crestina pentru intreaga acea arie si aceasta pentru cateva secole urmatoare.
Vorbeau in limbi. [Vorbeau cu limbi, KJV.] Mai degraba, ,,au inceput a vorbi in limbi.” Aceasta era o revarsare ca la Ziua Cincizecimii. Dupa cum la Ierusalim, darul si-a facut efectul asupra iudeilor adunati la sarbatoare, din fiecare parte a imperiului, tot asa acum, Duhul dat in acest centru de activitate al neamurilor, urma sa aiba un efect similar, pentru ca uimirea oamenilor din cauza unei astfel de puteri sa poata atrage atentia la solie si sa castige convertiti la Hristos. ,,In felul acesta, ei au fost calificati sa lucreze ca misionari in Efes si in vecinatatea lui si, de asemenea, pentru a merge sa proclame Evanghelia in Asia Mica.” (EGW, RH, 31 august 1911).
Prooroceau. Mai degraba ,,au inceput sa prooroceasca”. Aceasta inseamna o prezentare mai convingatoare a Evangheliei, introducand o expunere a profetiei VT si o mai mare putere de a predica. Prezicerea de evenimente viitoare urma sa fi de putin ajutor pentru cauza lui Hristos la data aceea si nu in mod necesar inteleasa din cuvantul acesta.
Erau cam doisprezece barbati de toti.
Erau cu totii cam doisprezece. Naratiunea lasa a se intelege ca acesti doisprezece alcatuiau o grupa, poate luand impreuna parte la serviciile de cult ale bisericii, dar pana la data aceasta neimpartasindu-se deplin de viata ei.
In urma, Pavel a intrat in sinagoga, unde vorbea cu indrazneala. Timp de trei luni a vorbit cu ei despre lucrurile privitoare la Imparatia lui Dumnezeu, si cauta sa induplece pe cei ce-l ascultau.
In sinagoga. Potrivit cu deprinderea apostolica (vezi cap. 9,20). Vizitele acestea erau mai ales in zilele de Sabat, in primul rand datorita faptului ca Pavel era un pazitor al Sabatului (vezi cap. 13,14; 16,13) si iarasi, pentru ca Pavel lucra cu mainile lui, in timpul saptamanii (Fapte 18,3; 20,34; 1 Tesaloniceni 2,9; 2 Tesaloniceni 3,8) si pentru ca Sabatele prezentau cea mai buna ocazie pentru a stabili contacte cu iudeii.
Vorbea cu indrazneala. Vezi cap. 9,27.
Timp de trei luni. Aceste putine cuvinte cuprind raportul unei perioade de munca grea. Fara indoiala ca munca zilnica de facator de corturi a mers mai departe pentru Pavel, ca si mai inainte (cf. cap. 23,34), in timp ce in zilele de Sabat, cel putin el se gasea in sinagoga, predicand ca Isus este Hristosul si prezentand natura lucrarii Lui si legile eterne ale imparatiei Sale.
A vorbit. [Disputand, KJV.] Mai degraba, ,,rationand”, ca in cap. 17,2; 18,4.19; vezi cap. 20,7.
Imparatia lui Dumnezeu. Vezi cap. 1,6.
Sa induplece. [Convingand, KJV.] Sau ,,incercand sa convinga”.
Dar, fiindca unii ramaneau impietriti si necredinciosi, si vorbeau de rau Calea Domnului inaintea norodului, Pavel a plecat de la ei, a despartit pe ucenici de ei, si a invatat in fiecare zi pe norod in scoala unuia numit Tiran.
Unii ramaneau impietriti si necredinciosi. [Diferiti erau impietriti si nu credeau, KJV.] Sau ,,unii se impietreau si se faceau neascultatori”. Vezi cap. 14,2.
Vorbeau de rau Calea Domnului. [Vorbeau de rau calea aceea, KJV.] Adica despre crestini si crestinism. Iudeii necredinciosi s-au purtat la Efes, ca si semenii lor de la Tesalonic. Probabil si-au manifestat ura fata de Pavel, incercand sa ridice pe cei dintre neamuri impotriva lui. Oamenii din clasele de mai jos erau intotdeauna gata de scandal.
A plecat. Adica a incetat de a lua parte la serviciile publice ale sinagogii.
A despartit pe ucenici. Adica, partea crestina a adunarii din sinagoga a fost retrasa, impreuna cu oricare iudeu care ajunsese sa fie interesat de invatatura lui. Aceasta este cea dintai ocazie relatata cand un grup intreg de credinciosi crestini a rupt legatura cu sinagoga iudaica. Procesul retragerii trebuie sa fi fost accelerat in cursul perioadei razboaielor iudaice, anii 68-135 d.Hr., cand era nu numai neconfortabil, dar in unele cazuri, chiar primejdios, de a fi asociat cu iudeii (vezi Vol. V, p. 80).
A invatat. [Disputand, KJV.] Se pot cita oarecare dovezi textuale (cf. p. 10) pentru exprimarea deosebita, ,,disputand zilnic in scoala unuia Tiran, de la ora a cincea pana la a zecea.” Invatatii sunt in dezacord asupra faptului daca exprimarea aceasta trebuie considerata originara. Daca da, ea sugereaza gandul interesant ca, intrucat perioada de la ora a cincea la a zecea (cam 11
a.m. – 4 p.m.) e vremea de siesta in tarile rasaritene, Pavel va fi folosit cladirea aceasta pentru invatatura sa, in cursul ,,orelor libere”, cand scoala lui Tiran n-ar fi fost in functiune.
In fiecare zi. Cat de des invatase Pavel in sinagoga, in cursul primelor sale trei luni la Efes, nu se poate sti, desi fara indoiala a fost acolo in fiecare Sabat si poate si mai des. Acum, cel putin, a inceput un program intens de evanghelizare publica, careia ii devota cel putin o parte din fiecare zi. Presupus, el continua in acelasi timp sa-si castige existenta (vezi v. 8).
Scoala. Gr. schole. Cuvantul acesta are o istorie interesanta. Originar insemna ,,ragaz”, ,,timp liber”, apoi a fost aplicat la timpul liber ca fiind consacrat discutiei savante si studiului, apoi, ca aici, locului in care era urmat studiul. In cele din urma a devenit un termen colectiv pentru urmasii unui anumit invatator, ca ,,scoala lui Zeno”. In versetul acesta, el indica probabil o sala de conferinte care, ca proprietate particulara a detinatorului, a fost pusa la dispozitie sau inchiriata apostolului.
Unuia numit Tiran. Dovezile textuale favorizeaza (cf. p. 10) omitand cuvantul ,,unuia” care sugereaza ca Tiran s-ar putea sa fi fost o persoana bine cunoscuta. Cu privire la acest om, nimic sigur nu se cunoaste in plus. S-ar fi putut ca el sa fi fost un invatator de filosofie sau retorica, dar daca lucrurile stau astfel, el nu putea sa fi fost pagan cu totul neconvertit. O asemenea persoana nu ar fi putut permite ca sala sa de clasa sa fie folosita de un invatator al unei religii noi, care era ridiculizata in anumite cercuri (vezi cap. 17,32).
Unii, deci, isi inchipuie ca acestia erau o scoala iudaica, o Beth-Hammidrash in care ascultatorii iudaici ai lui Pavel s-ar fi putut mai usor aduna. Ascultatorii evident erau parte iudei, parte greci. Fara indoiala erau destui iudei in Efes pentru a face necesare astfel de ,,scoli” pentru educatia lor si conducatorul unei astfel de scoli foarte probabil ar fi adoptat un nume neiudeu, pe langa cel iudeu al sau. Asa ca Tiran s-ar fi putut sa fie un iudeu.
Displayed: 8695 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online