Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Faptele Apostolilor 19:19-*
Previous part
Si unii din cei ce facusera vrajitorii, si-au adus cartile, si le-au ars, inaintea tuturor: pretul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginti.
Unii din cei ce. [Multi din ei, KJV.] Propozitia spune literal ,,Multi din cei care practicasera lucruri de prisos”, intelegand arte superstitioase, magice. Artele acestea erau aproape o specialitate in Efeseni Magii si astrologii erau acolo in mare numar, faceau un negot prosper cu farmece, carti de ghicit si reguli de interpretare a viselor. Asa numitele ,,vraji efesene” sau ,,Scrieri efesene” (Ephesian grammata) erau mici fasii de pergament, pastrate in pungi de matase si pe aceste fasii erau scrise cuvinte arhaice, cu inteles obscur. Clement din Alexandria face liste din cuvintele acestea (Stromata v. 8) si in ciuda faptului ca erau atat de intunecate, incat sfideaza analiza lingvistica, el le interpreteaza ca insemnand intuneric si lumina, pamantul si anul, soarele si adevarul. Fara indoiala ele reprezentau o supravietuire a vechiului cult frigian al naturii, care antedata pe zeita greaca Artemis si care mai tarziu s-a combinat cu superstitii imprumutate din alte religii.
Si-au adus cartile. Lucrul acesta trebuie sa insemne adunarea laolalta a hartiilor pe care fusesera scrise vrajile si descantecele, ,,scrierile efesene” si cartile lucrate ca tractate despre aceste ,,arte” oculte. Se presupune ca unele din ,,scrierile” acestea erau de o mare vechime, mergand in trecut pana in zilele lui Moise. Probabil au fost aduse si farmece sau amulete.
Le-au ars. Pare sa fie o legatura intre aceasta ardere si vindecarile savarsite prin Pavel, care au fost urmate de biruirea pretinsilor exorcisti de catre demon (vezi v. 12,16). Cei care ,,crezusera” si-au dat bine seama ca puterea crestinismului era superioara ,,artelor curioase” [,,vrajitoriilor”]. Farmecele, numele mistice, formulele si ,,scrisorile” erau demascate ca niste vorbe goale. Drept urmare, descantecele scrise si tractatele care le contineau au fost arse. Forma verbului in greceste poate lasa a se intelege fie ardere continua, timp de cateva ore, cand carte dupa carte a fost aruncata in foc, sau serii repetate de ardere. O astfel de demonstratie trebuie sa fi atras multa luare aminte.
Pretul lor s-a socotit. Sacrificiul facut de credinciosi consta nu numai din costul cartilor, care este aratat de Luca, dar si din pierderea venitului cu putinta, pe care l-ar fi putut avea din practicarea ,,artelor curioase” [,,vrajitoriei”].
Cincizeci de mii de arginti. Intrucat aceasta ardere dramatica de carti, socotita de multi a fi valoroasa, a avut loc in mijlocul populatiei grecesti, e probabil ca Luca sa se fi gandit la drahme ca fiind ,,arginti”. Daca lucrurile stau asa, 50.000 din aceste piese ar valora ceva peste 5000 de dolari. Intrucat, insa, drahma era aproape echivalentul salariului pe o zi pe vremea aceea, se va vedea ca valoarea curenta pe atunci la cumparare era mult mai mare decat aceea sugerata de cifra echivalenta in dolari. Unele dintre carti fara indoiala ar fi adus un pret mai mare daca ar fi fost oferite spre vanzare. Vezi Vol. V, p. 49.
Cu atata putere se raspandea si se intarea Cuvantul Domnului.
Cu atata putere se raspandea. [Puternic creste, KJV.] Literal, ,,Puternic, Cuvantul Domnului tot crestea.” ,,Puternic” poate fi inteles ca ,,avand forta si tarie coplesitoare, careia nimic nu-i putea sta impotriva.”
Se intarea Cuvantul Domnului. [Biruia, KJV.] Sau ,,continua sa se intareasca”.
Dupa ce s-au petrecut aceste lucruri, Pavel si-a pus de gand sa se duca la Ierusalim, trecand prin Macedonia si Ahaia. Dupa ce voi merge acolo, isi zicea el, trebuie sa vad si Roma.
Dupa ce s-au petrecut aceste lucruri. Fusese la Efes o mare recolta de suflete care intrasera in biserica. Prin intamplari impresionante, Dumnezeu Se amestecase in activitatile bisericii si ale cetatii. Cei care ,,crezusera” trecusera printr-o reforma. Avusese loc o spectaculoasa nimicire a uneltelor celui rau, atragand atentia intregii cetati. Lucrarea era acum bine intemeiata si Pavel a simtit ca putea parasi cetatea.
Si-a pus in gand. [A planuit in duh, KJV.] In limba greaca, expresia este ambigua, ea poate insemna propriul duh al lui Pavel sau poate insemna ca Pavel a fost inspirat de catre Duhul Sfant sa-si puna in gand, asa cum a facut (vezi cap. 17,16).
Prin Macedonia si Ahaia. Intaia epistola catre corinteni reda motivul gandului lui Pavel. Avusesera loc comunicari mai mult sau mai putin frecvente cu bisericile Macedoniei si Ahaiei, in decursul anilor petrecuti de Pavel la Efes, si el avea motiv de ingrijorare. Fusese necesar ca el sa scrie corintenilor o scrisoare care nu mai exista, avertizandu-i impotriva pacatului josnic al desfraului printre ei (1 Corinteni 5,9-11). Membrii casei lui Cloe adusesera vestea de schisme; mai erau vesti de grava dezordine si de lipsa de disciplina bisericeasca si chiar adulter incestuos (1 Corinteni 1,11 5,1; 11,18-22). Lucrurile acestea aveau nevoie de atentia personala a lui Pavel. De asemenea voia sa viziteze Ierusalimul din nou, pentru a aduce contributiile bisericilor dintre neamuri, credinciosilor crestini iudei aflati in nevoie, din Palestina (vezi 1 Corinteni 16,1; 2 Corinteni 8,1-4).
Sa se duca la Ierusalim. Pentru a duce contributiile amintite mai sus. Pavel vorbise despre ,,fiarele din Efes” (1 Corinteni 15,32), despre ,,o usa mare si larga” care i se deschisese in Efes (1 Corinteni 6,9). Grelele tulburari prin care trecuse in cetatea aceasta erau fara indoiala atat usi ale ocaziei, cat si de amenintari cu moartea pentru Pavel. Acum putea sa plece, sa cerceteze bisericile din Grecia si apoi sa se duca la Ierusalim.
Sa vad si Roma. Aceasta este prima dorinta exprimata a lui Pavel de a merge la Roma. Planuita lui vizita la Roma (vezi Romani 1,13; 15.23) arata ca el intretinuse dorinta aceasta de ani de zile, poate din timpul cand i se spusese ca urma sa fie apostolul Neamurilor (Fapte 22,23). Dorinta sa de a ajunge in capitala imperiului era fara indoiala intarita si de faptul ca avea un mare numar de prieteni la Roma, pe care ii cunoscuse prin alte parti (Romani 16,1-15). Lucrarea lui Pavel nu i se va fi parut deplina pana nu va fi dus marturia sa in marele centru al imperiului. Dar pana aici, nadejdile acestea fusesera neimplinite, asa ca declara cand era pe punctul de a parasi Efesul ca planuia precis sa mearga la Roma, cum si in Spania (Romani 15,28).
Displayed: 6560 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online