Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Faptele Apostolilor 19:21-*
Previous part
Dupa ce s-au petrecut aceste lucruri, Pavel si-a pus de gand sa se duca la Ierusalim, trecand prin Macedonia si Ahaia. Dupa ce voi merge acolo, isi zicea el, trebuie sa vad si Roma.
Dupa ce s-au petrecut aceste lucruri. Fusese la Efes o mare recolta de suflete care intrasera in biserica. Prin intamplari impresionante, Dumnezeu Se amestecase in activitatile bisericii si ale cetatii. Cei care ,,crezusera” trecusera printr-o reforma. Avusese loc o spectaculoasa nimicire a uneltelor celui rau, atragand atentia intregii cetati. Lucrarea era acum bine intemeiata si Pavel a simtit ca putea parasi cetatea.
Si-a pus in gand. [A planuit in duh, KJV.] In limba greaca, expresia este ambigua, ea poate insemna propriul duh al lui Pavel sau poate insemna ca Pavel a fost inspirat de catre Duhul Sfant sa-si puna in gand, asa cum a facut (vezi cap. 17,16).
Prin Macedonia si Ahaia. Intaia epistola catre corinteni reda motivul gandului lui Pavel. Avusesera loc comunicari mai mult sau mai putin frecvente cu bisericile Macedoniei si Ahaiei, in decursul anilor petrecuti de Pavel la Efes, si el avea motiv de ingrijorare. Fusese necesar ca el sa scrie corintenilor o scrisoare care nu mai exista, avertizandu-i impotriva pacatului josnic al desfraului printre ei (1 Corinteni 5,9-11). Membrii casei lui Cloe adusesera vestea de schisme; mai erau vesti de grava dezordine si de lipsa de disciplina bisericeasca si chiar adulter incestuos (1 Corinteni 1,11 5,1; 11,18-22). Lucrurile acestea aveau nevoie de atentia personala a lui Pavel. De asemenea voia sa viziteze Ierusalimul din nou, pentru a aduce contributiile bisericilor dintre neamuri, credinciosilor crestini iudei aflati in nevoie, din Palestina (vezi 1 Corinteni 16,1; 2 Corinteni 8,1-4).
Sa se duca la Ierusalim. Pentru a duce contributiile amintite mai sus. Pavel vorbise despre ,,fiarele din Efes” (1 Corinteni 15,32), despre ,,o usa mare si larga” care i se deschisese in Efes (1 Corinteni 6,9). Grelele tulburari prin care trecuse in cetatea aceasta erau fara indoiala atat usi ale ocaziei, cat si de amenintari cu moartea pentru Pavel. Acum putea sa plece, sa cerceteze bisericile din Grecia si apoi sa se duca la Ierusalim.
Sa vad si Roma. Aceasta este prima dorinta exprimata a lui Pavel de a merge la Roma. Planuita lui vizita la Roma (vezi Romani 1,13; 15.23) arata ca el intretinuse dorinta aceasta de ani de zile, poate din timpul cand i se spusese ca urma sa fie apostolul Neamurilor (Fapte 22,23). Dorinta sa de a ajunge in capitala imperiului era fara indoiala intarita si de faptul ca avea un mare numar de prieteni la Roma, pe care ii cunoscuse prin alte parti (Romani 16,1-15). Lucrarea lui Pavel nu i se va fi parut deplina pana nu va fi dus marturia sa in marele centru al imperiului. Dar pana aici, nadejdile acestea fusesera neimplinite, asa ca declara cand era pe punctul de a parasi Efesul ca planuia precis sa mearga la Roma, cum si in Spania (Romani 15,28).
A trimis in Macedonia pe doi din ajutoarele lui, pe Timotei si Erast, iar el a mai ramas catava vreme in Asia.
A trimis in Macedonia. Fara indoiala pentru ca darurile sa fie adunate in biserici, sa fie pregatite si pentru ca, asa cum scria corintenilor, sa nu fie nevoie de colectare cand el insusi va fi venit (1 Corinteni 16.2).
Ajutoarele. [Cei care-i slujeau, KJV.] 1 Corinteni 16,1; 2 Corinteni 8,1-4).
Gr. diakoneo, ,,a sluji”, ,,a servi”. De la verbul acesta e derivat substantivul tradus ,,diacon”. Vezi p. 25.
Timotei. Informatia cu privire la Timotei este procurata in 1 Corinteni 4,17. El a fost trimis mai inainte pentru a avertiza si a sfatui pe credinciosi si, in felul acesta, sa crute pe Pavel insusi de a fi nevoit sa fie necuvenit de sever cand avea sa viziteze Corintul. Pavel indemna pe credinciosii corinteni sa primeasca pe Timotei cu respect (1 Corinteni 16,10). El a fost instruit sa revina la Pavel
(v. 11) si asa Timotei a fost cu apostolul cand a scris a doua scrisoare catre corinteni (2 Corinteni 1,1).
Erast. A fost gasit la Corint un bloc de pavaj datand de pe la mijlocul sec. I d.Hr., si purtand inscriptia, ,,Erast, ca raspuns la slujba lui de edil, a pus pavajul pe propria sa cheltuiala”. Invatatii, in general, identifica pe acest Erast cu acela mentionat aici (vezi Romani 16,23; cf. 2 Timotei 4,20).
Pe vremea aceea, s-a facut o mare tulburare cu privire la Calea Domnului.
O mare tulburare. [Nu putina zarva, KJV.] O forma negativa pentru accentuare.
Cu privire la Calea Domnului. [Cu privire la calea aceea, KJV.] Literal, ,,calea”, dar articolul grec are adesea forta demonstrativa. Vezi cap. 9,2.
Un argintar, numit Dimitrie, facea temple de argint de ale Dianei, si aducea lucratorilor sai nu putin castig cu ele.
Dimitrie. Omul acesta nu este altfel cunoscut. Numele era obisnuit la greci.
Temple. [Temple mici, Nitz.] Gr. naoi (singular, naos; vezi Matei 4,5). Cuvantul acesta, de obicei tradus ,,templu”, se refera totdeauna la sanctuarul launtric, unde se presupunea ca salasluieste prezenta divina si aici trebuie in acord cu aceasta, sa insemne sanctuarul launtric, continand statuia zeitei. Micile reprezentari de argint (sau terra-cotta) ale templului probabil contineau o statuie miniaturala a zeitei. Modelele acestea puteau fi asezate intr-o casa sau purtate ca o amuleta.
Dianei. Gr. Artemis. Pare sa nu fi fost un motiv intemeiat pentru traducatorii KJV sa foloseasca aici, numele roman al zeitei Diana, care era identificata numai aproximativ cu zeita efeseana, in locul numelui care apare in textul grecesc. Din timpuri stravechi, cultul zeitei Artemis, originar, un cult asiatic, se concentrase la Efeseni Cand grecii si-au stabilit colonii in Asia Mica, au gasit forma aceasta de religie deja acolo si, din oarecare asemanari pe care le-au descoperit in cult, au dat divinitatii asiatice numele zeitei grecesti Artemis.
Al patrulea templu al zeitei Artemis isi datoreaza o mare parte din maretie, lui Croesus. Se spune ca a fost incendiat in noaptea nasterii lui Alexandru cel Mare, in anul 356 i.Hr., de Heratostratus, care a fost manat de o dorinta nebuna de a-si asigura o nemurire de renume sau mai degraba de notorietate, prin actul acesta. Pe vremea lui Alexandru cel Mare, templul a fost rezidit, mult mai impunator ca mai inainte, si a ajuns sa fie considerat una din cele sapte minuni ale lumii. Porticurile lui erau impodobite cu picturi si sculpturi executate de marii maestri ai artei grecesti.
Avea un corp de preoti, preotese si de copii asistenti. Copiilor folositi la serviciul templului li se dadea o educatie, iar preotii si preotesele erau pensionati la varsta de 60 de ani (cf. 1 Timotei 5,9). O categorie de preoti, cunoscuti ca theologoi, aveau sarcina de a interpreta misterele cultului.
Contributii bogate erau acordate pentru intretinerea templului, ai carui facatori de bine primeau cele mai mari onoruri pe care le putea acorda cetatea. Peregrini din toate partile lumii veneau sa se inchine si cumparau amintiri facute din argint, bronz sau lut. Acestea reprezentau sanctuarul si chipul Dianei, care era in interior.
Partea superioara a chipului Dianei era aceea a unei figuri femeiesti cu multe mamele. De la mijloc in jos era simplu o coloana patrata ornamentata cu simboluri misterioase, intre care albine, spice de grau, curios amestecate. Fusese sapata in lemn si acum era innegrita de vreme. E o reproducere a acestei figuri in Muzeul Vatican, care seamana mult cu un idol curios oriental. Probabil tocmai uratenia ei era secretul presupusei ei puteri.
Prima lovitura reala pe care idolatria a primit-o la Efes, pentru sute de ani, a fost aceea data de Pavel, in cursul ramanerii lui in cetate. Destul de curios, urmatoarea a venit de la bolnavul mintal, Nero, care a jefuit templul zeitei Artemis, asa cum jefuise si altele in Grecia si Asia (Tacit, Annals, xv. 45), pentru a-si impodobi casa de aur din Roma, cu comorile lor de arta. Traian, mai tarziu, a trimis portile lui bogat sculptate ca dar, unui templu din Bizant, locul unde mai tarziu a fost ridicata cetatea Constantinopol.
Pe masura ce crestinismul inainta, cultul zeitei Artemis da inapoi si nu dupa multa vreme altarele ei au fost parasite in cea mai mare masura. Cand gotii au devastat Asia Mica pe la anul 262 d.Hr., au jefuit templul Dianei si nimicirea lui a fost completata dupa sute de ani, de catre turci. Cand imperiul a devenit crestin, templul din Efes, ca si cel din Delphi, au procurat materiale pentru Biserica Sf. Sofia, inaltata de Justinian, la Constantinopol, in cinstea Sfintei Intelepciuni. De la invazia turca, biserica a servit ca moschee. Acum e muzeu. Cetatea Efes a cazut intr-o asa stare de ruina, incat locul templului a fost nesigur pana in secolul trecut. De atunci, sapaturile au dat la iveala locul templului si au adus la lumina multe inscriptii in legatura cu el.
Castig. Gr. ergasia, ,,lucru”, ,,afaceri”; la fel, ,,castig produs prin lucrari”, adica profit. Cuvantul e folosit de doua ori in cap. 16,16,19, cu privire la ,,castigul” obtinut de stapanii filipeni din delirurile slujnicei care era posedata. Meseriasii din Efes au starnit zarva din cauza ca profiturile lor dispareau. Poate ca Dimitrie insusi, cel mai inversunat dintre toti scandalagii, nu muncea direct, dar prin folosirea multor lucratori, obtinea o parte insemnata din castigurile lor. Intreaga plasticitate si simbolism al zeitei Artemis furniza o ocazie imbelsugata pentru iscusinta argintarilor.
Displayed: 9651 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online