Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Faptele Apostolilor 19:17-*

Previous part

Lucrul acesta a fost cunoscut de toti Iudeii, de toti Grecii care locuiau in Efes, si i-a apucat frica pe toti: si Numele Domnului Isus era proslavit.

A fost cunoscut de toti. Literal, ,,a ajuns cunoscut”. Fara indoiala vestea cu privire la aceasta intamplare s-a raspandit repede. Fiii lui Sceva probabil nu au avut ce spune ei insisi cu privire la intamplare.

De toti iudeii, de toti grecii. [Iudei si greci, KJV.] Mai degraba, ,,atat de iudei, cat si de greci”.

Numele Domnului Isus era proslavit. Timpul verbului lasa a se intelege proslavire continua. Naratiunea arata ca numele lui Isus iesea cu mult in evidenta peste orice nume din formulele pe care le folosisera exorcistii. Era de asemenea evident ca era un lucru primejdios de a folosi numele in chip necugetat, fara credinta in ceea ce era implicat. Ca niciodata mai inainte, oamenii din Efes au respectat numele acela cand au fost martori la pedepsirea de care au avut parte cei ce l-au profanat.



Multi din cei ce crezusera, veneau sa marturiseasca si sa spuna ce facusera.

Multi din cei care crezusera, veneau sa marturiseasca. [Multi din cei ce crezusera, veneau si marturiseau, KJV.] Sau ,,Multi din cei care crezusera, au inceput sa vina, marturisind.” Ca la v. 2, verbul ,,crezusera” e folosit probabil pentru intregul proces de convertire, cuprinzand si botezul (cf.

v. 3). Credinciosii acestia facusera o marturisire, dar era lamurit o experienta nedesavarsita aceea in care ei venisera. Acum se faceau marturisiri de fapte rele, poate, in unele cazuri, in legatura cu practicile oculte in care crezusera dupa ce fusesera botezati. Sub conducerea Duhului, biserica a trecut printr-o experienta de cercetare profunda a inimii. Nu e clar daca marturisirile erau facute in particular, lui Pavel si celorlalti invatatori, sau public, in prezenta adunarii. Ultima e cea mai probabila, chiar asa cum era adevarat cu privire la marturisirile facute lui Ioan Botezatorul (vezi Matei 3,6). Ei vazusera ce putea face cel rau, in cazul folosirii cu usuratate a numelui Isus si se intrebau daca nu cumva foloseau rau numele, numindu-se pe ei insisi crestini. Ei isi dadeau seama ca trebuie sa intampine pe Hristos ca Judecator al tuturor. Constiinta lor era trezita la o intensa activitate. Ei isi marturiseau pacatele, prin aceasta venind sub prevederea induratoare a iertarii si mijlocirii lui Hristos (1 Ioan 1,9; 2.1). Vezi AA 288.



Si unii din cei ce facusera vrajitorii, si-au adus cartile, si le-au ars, inaintea tuturor: pretul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginti.

Unii din cei ce. [Multi din ei, KJV.] Propozitia spune literal ,,Multi din cei care practicasera lucruri de prisos”, intelegand arte superstitioase, magice. Artele acestea erau aproape o specialitate in Efeseni Magii si astrologii erau acolo in mare numar, faceau un negot prosper cu farmece, carti de ghicit si reguli de interpretare a viselor. Asa numitele ,,vraji efesene” sau ,,Scrieri efesene” (Ephesian grammata) erau mici fasii de pergament, pastrate in pungi de matase si pe aceste fasii erau scrise cuvinte arhaice, cu inteles obscur. Clement din Alexandria face liste din cuvintele acestea (Stromata v. 8) si in ciuda faptului ca erau atat de intunecate, incat sfideaza analiza lingvistica, el le interpreteaza ca insemnand intuneric si lumina, pamantul si anul, soarele si adevarul. Fara indoiala ele reprezentau o supravietuire a vechiului cult frigian al naturii, care antedata pe zeita greaca Artemis si care mai tarziu s-a combinat cu superstitii imprumutate din alte religii.

Si-au adus cartile. Lucrul acesta trebuie sa insemne adunarea laolalta a hartiilor pe care fusesera scrise vrajile si descantecele, ,,scrierile efesene” si cartile lucrate ca tractate despre aceste ,,arte” oculte. Se presupune ca unele din ,,scrierile” acestea erau de o mare vechime, mergand in trecut pana in zilele lui Moise. Probabil au fost aduse si farmece sau amulete.

Le-au ars. Pare sa fie o legatura intre aceasta ardere si vindecarile savarsite prin Pavel, care au fost urmate de biruirea pretinsilor exorcisti de catre demon (vezi v. 12,16). Cei care ,,crezusera” si-au dat bine seama ca puterea crestinismului era superioara ,,artelor curioase” [,,vrajitoriilor”]. Farmecele, numele mistice, formulele si ,,scrisorile” erau demascate ca niste vorbe goale. Drept urmare, descantecele scrise si tractatele care le contineau au fost arse. Forma verbului in greceste poate lasa a se intelege fie ardere continua, timp de cateva ore, cand carte dupa carte a fost aruncata in foc, sau serii repetate de ardere. O astfel de demonstratie trebuie sa fi atras multa luare aminte.

Pretul lor s-a socotit. Sacrificiul facut de credinciosi consta nu numai din costul cartilor, care este aratat de Luca, dar si din pierderea venitului cu putinta, pe care l-ar fi putut avea din practicarea ,,artelor curioase” [,,vrajitoriei”].

Cincizeci de mii de arginti. Intrucat aceasta ardere dramatica de carti, socotita de multi a fi valoroasa, a avut loc in mijlocul populatiei grecesti, e probabil ca Luca sa se fi gandit la drahme ca fiind ,,arginti”. Daca lucrurile stau asa, 50.000 din aceste piese ar valora ceva peste 5000 de dolari. Intrucat, insa, drahma era aproape echivalentul salariului pe o zi pe vremea aceea, se va vedea ca valoarea curenta pe atunci la cumparare era mult mai mare decat aceea sugerata de cifra echivalenta in dolari. Unele dintre carti fara indoiala ar fi adus un pret mai mare daca ar fi fost oferite spre vanzare. Vezi Vol. V, p. 49.



Displayed: 5637 bytes.

Next part

All the chapter

Next Chapter

Previous Chapter

Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online