Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Faptele Apostolilor 16:13-*
Previous part
In ziua Sabatului am iesit afara pe poarta cetatii, langa un rau, unde credeam ca se afla un loc de rugaciune. Am sezut jos, si am vorbit femeilor, care erau adunate laolalta.
In ziua Sabatului. Pavel, Sila, Timotei si Luca se gaseau intr-o cetate straina, intr-o tara straina. Ei fusesera acolo cateva zile, dar cand Sabatul a venit, ei ar fi dorit in mod natural sa fie cu semenii lor, iudei, impreuna cu care puteau sa se inchine si carora ar fi putut sa le aduca vestile lor bune cu privire la mantuire (vezi cap. 13,14).
Afara pe poarta cetatii. [Afara din cetate, KJV.] Mai de graba, ,,afara de porti”. Ei poate au cautat prin cetate o sinagoga si, negasind niciuna, au mers sa caute un loc permanent de cult, pe malul raului. Alternativ, ei poate vor fi stiut ca sinagoga sau locul de adunare se afla in afara zidului cetatii.
Langa un rau. Gr. para potamon, ,,langa un rau”, adica, fara indoiala langa raul Gangites, care se varsa in raul Strymon.
Credeam ca se afla. [Era obiceiul sa fie facuta, KJV; Era obicei sa fie loc, Nitz.] Dovezi textuale importante (cf. p. 10) pot fi citate pentru exprimarea ,,unde se presupunea sa fie [un loc] de rugaciune” (vezi mai jos, la ,,rugaciune”).
Rugaciune. Gr. proseuche, ,,rugaciune” sau, probabil aici, ,,loc de rugaciune” (vezi 3 Mac. 7,20; cf. cele de la Fapte 1,14; 16,16). Daca nu erau sinagogi in Filipi, cei cativa iudei se poate sa fi stabilit un loc de adunare pe malul raului, unde ar fi putut savarsi spalarile lor ceremoniale (cf. Ezra 8,15, 21; Psalmi 137,1). Juvenal (Satires iii. 13, 14; ed. Loeb, p. 33) noteaza aceasta ca unul din cazurile de decadere a vechii religii a Romei, ,,Sfintele izvoare, dumbravi si altare sunt lasate iudeilor”. O aplicatie oportuna se vede intr-un alt rand de acelasi scriitor (Ibid., 296; ed. Loeb, p. 55), ,,Spune, unde-ti este locul de sedere la rugaciune? In ce loc de rugaciune [proseuche ] te pot gasi?” Astfel de imprejmuiri sau oratorii erau adesea circulare si fara acoperis. Practica de a avea astfel de locuri a continuat pana pe vremea lui Tertulian, care vorbeste despre rugaciunile la malul apei (orationes litorales) ale iudeilor (Ad Nationes i. 13).
Am sezut jos. O deprindere obisnuita a invatatorilor iudei (vezi Vol. I, p. 57,58).
Am vorbit. Sau ,,am inceput vorbirea”. Forma verbului in greaca sugereaza ca toti cei patru apostoli s-au adresat grupului.
Femeilor care erau adunate laolalta. [Femeilor care venisera acolo, KJV.] Expresia ar putea fi tradusa mai bine ,,femeilor care se adunasera” sau ,,femeilor adunate”. Cineva a observat ca ,,omul din Macedonia” (v. 9) s-a dovedit a fi un grup de femei iudeice evlavioase. Unii predicatori ar fi gasit in aceasta o scuza pentru a-si neglija insarcinarea, dar Pavel si insotitorii sai nu au fost asa usor convinsi sa-si neglijeze lucrarea. Faptul ca erau numai femei adunate la locul de rugaciune arata ca era o lipsa aproape totala de barbati iudei in populatia locala. Lucrul acesta ar explica lipsa probabila a unei sinagogi, intrucat nu se putea infiinta nici una fara de un minimum de 10 barbati. Unele dintre femeile pe care le-au gasit misionarii se poate sa fi fost prozeliti, ca Lidia (vezi v. 14). Astfel de femei, in mod natural, ar fi primit bine strainii iudei care veneau sa le dea invatatura. In Macedonia, femeile par sa se fi bucurat de mai multa libertate decat era obisnuit pentru statutul lor, pe vremea aceea.
Una din ele, numita Lidia, vanzatoare de purpura, din cetatea Tiatira, era o femeie tematoare de Dumnezeu, si asculta. Domnul i-a deschis inima, ca sa ia aminte la cele ce spunea Pavel.
o femeie tematoare de Dumnezeu, si asculta. Domnul i-a deschis inima ca saia aminte la cele ce spunea Pavel.
Lidia. Un nume popular pentru o fata, in timpurile romane. Dar s-ar fi putut si ca ea sa fi luat numele, ca atat de multe sclave si femei din clasa celor eliberati, de la tara de origine, vechiul regat al Lidiei, care era o colonie macedoneana.
Vanzatoare de purpura. Adica stofa de purpura (vezi Luca 16,19). Faptul ca ea si nu sotul ei e numita ca vanzatoare de purpura, sugereaza ca ea isi administra propriul ei negot si era, probabil, o femeie cu oarecare avere.
Tiatira. O cetate lidiana din provincia Asia. Ea fusese intemeiata ca o colonie din Macedonia, o urmare a biruirii monarhiei persane de catre Alexandru cel Mare. Numele ei este cuprins intre cele sapte biserici din cartea Apocalipsei (cap. 1,11; 2,18-29). Cetatea, ca si multe alte orase din Asia Mica, era vestita pentru lucrarile ei de vopsitorie, care rivalizau cu cele din Tir si Milet. Inscriptii gasite in aceasta zona arata ca in Tiatira era o breasla a vopsitorilor de purpura, la care Lidia se poate sa fi apartinut.
Tematoare de Dumnezeu. [Care se inchina la Dumnezeu, KJV.] Vezi cap. 10,2.
Asculta. Sau ,,asculta staruitor”, adica asculta un timp indelungat.
Dumnezeu i-a deschis inima. [A carei inima Domnul a deschis-o, KJV.] Domnul chemase pe evanghelisti sa predice Evanghelia in Macedonia si ei nu pierdusera timpul pentru a implini insarcinarea data de El. Acum Domnul conlucreaza cu eforturile lor, deschizand inima unui participant proeminent al adunarii lor. Luca recunoaste nevoia unei astfel de conlucrari; el stie ca predica lor e zadarnica fara lucrarea Duhului asupra inimii ascultatorului.
Ca sa ia aminte. [Ca sa fie atenta, KJV.] Literal ,,a fi atent”, ,,a lua aminte”. Domnul a deschis inima Lidiei pentru ca ea sa poata lua aminte la solie. Contextul arata ca ea a acceptat solia.
Displayed: 5641 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online