Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Faptele Apostolilor 16:12-*
Previous part
De acolo ne-am dus la Filipi, care este cea dintai cetate dintr-un tinut al Macedoniei, si o colonie romana. In cetatea aceasta am stat cateva zile.
De acolo. La Neapolis, probabil si-au parasit corabia si au mers pe uscat spre tinta lor imediata, Filipi.
Filipi. Numele vechi este Krenides, ,,loc cu mici izvoare”, cetatea a fost recladita de Filip al Macedoniei (359-336 i.Hr.), tatal lui Alexandru cel Mare, si numit asa spre cinstirea lui. Intre Neapolis si Filipi se intinde un sir de munti, in care erau zacaminte bogate de aur si argint.
Cea dintai cetate dintr-un tinut. Expresia aceasta prezinta oarecare dificultati. Filipi n-a fost cetatea cea mai de seama a nici uneia din cele patru subdiviziuni ale provinciei romane Macedonia (vezi v. 9), cetatile principale fiind Amfipolis, Tesalonic, Pela si Pelagonia. Totusi, intrucat nu e articol hotarat in versiunea greaca, e probabil ca Luca sa fi inteles doar ca era un oras de seama al provinciei, si nu capitala ei. Adjectivul protos, ,,intai”, tradus aici ,,cea dintai”, a fost adesea gasit pe monedele unor cetati care nu erau capitale. E de asemenea cu putinta ca el sa fi fost folosit cuvantul meris, tradus ,,parte” sau ,,tinut”, in sensul de ,,zona de frontiera” si ca era cetatea cea dintai a acelui district de frontiera, fie ca cea mai importanta, fie ca cea dintai in care calatorii ar fi sosit din Tracia. Aceasta era precis pozitia cetatii Filipi, care fusese dotata cu o garnizoana, ca un post inaintat roman, din cauza triburilor turbulente din Tracia.
Colonie. Filipi devenise o colonie romana, dupa infrangerea lui Brutus si Cassius, de catre Octavian si Antoniu, in 42 i.Hr. Dupa batalia de la Actium, de la 31 i.Hr., situatia aceasta a fost intarita si titlul dezvoltat al cetatii, asa cum e aratat de monedele descoperite, a ajuns sa devina Colonia Augusta Julia Philippensis. O colonia romana avea o mica relatie cu conceptia noastra moderna cu privire la colonie. Ea era o portiune de teritoriu cucerit, atribuit cetatenilor romani care erau adesea soldati veterani. Acestia erau trimisi sub autoritatea Romei pentru a reproduce un echivalent al vietii civile si sociale romane. Aceste colonii erau adesea pe frontiere ca o protectie si ca o frana asupra slujbasilor provinciali locali. Numele colonistilor erau pastrate pe listele de treburi ale Romei. Ei duceau cu ei limba latina si monedele lor romane. Adesea slujbasii lor principali erau numiti din cetatea mama si erau independenti fata de guvernatorii provinciei unde era fixata colonia. In acest fel, colonia era strans unita cu Roma. Coloniile acestea erau adesea descrise ca ,,fortarete ale unui imperiu” (Cicero, De Lege Agraria ii. 27. 73; ed. Loeb, Cuvantari, vol. 3, p. 449) sau ,,ca sa zicem asa, miniaturi si in anumite sensuri, copii” ale poporului Romei (Aulus Gellius Nopti Atice xvi. 13. 9; ed. Loeb, vol. 3, p. 181). Spiritul unei colonii era, deci, intens roman. In felul acesta, in aceasta cetate macedoneana, Pavel a venit direct in contact cu un exemplu infloritor de organizatie imperiala romana.
Cateva zile. Vezi cap. 9,19. Aici, expresia pare sa se refere la mai putin de o saptamana, deoarece pare ca Sabatul din cap. 16,13 a fost cel dintai Sabat la Filipi.
In ziua Sabatului am iesit afara pe poarta cetatii, langa un rau, unde credeam ca se afla un loc de rugaciune. Am sezut jos, si am vorbit femeilor, care erau adunate laolalta.
In ziua Sabatului. Pavel, Sila, Timotei si Luca se gaseau intr-o cetate straina, intr-o tara straina. Ei fusesera acolo cateva zile, dar cand Sabatul a venit, ei ar fi dorit in mod natural sa fie cu semenii lor, iudei, impreuna cu care puteau sa se inchine si carora ar fi putut sa le aduca vestile lor bune cu privire la mantuire (vezi cap. 13,14).
Afara pe poarta cetatii. [Afara din cetate, KJV.] Mai de graba, ,,afara de porti”. Ei poate au cautat prin cetate o sinagoga si, negasind niciuna, au mers sa caute un loc permanent de cult, pe malul raului. Alternativ, ei poate vor fi stiut ca sinagoga sau locul de adunare se afla in afara zidului cetatii.
Langa un rau. Gr. para potamon, ,,langa un rau”, adica, fara indoiala langa raul Gangites, care se varsa in raul Strymon.
Credeam ca se afla. [Era obiceiul sa fie facuta, KJV; Era obicei sa fie loc, Nitz.] Dovezi textuale importante (cf. p. 10) pot fi citate pentru exprimarea ,,unde se presupunea sa fie [un loc] de rugaciune” (vezi mai jos, la ,,rugaciune”).
Rugaciune. Gr. proseuche, ,,rugaciune” sau, probabil aici, ,,loc de rugaciune” (vezi 3 Mac. 7,20; cf. cele de la Fapte 1,14; 16,16). Daca nu erau sinagogi in Filipi, cei cativa iudei se poate sa fi stabilit un loc de adunare pe malul raului, unde ar fi putut savarsi spalarile lor ceremoniale (cf. Ezra 8,15, 21; Psalmi 137,1). Juvenal (Satires iii. 13, 14; ed. Loeb, p. 33) noteaza aceasta ca unul din cazurile de decadere a vechii religii a Romei, ,,Sfintele izvoare, dumbravi si altare sunt lasate iudeilor”. O aplicatie oportuna se vede intr-un alt rand de acelasi scriitor (Ibid., 296; ed. Loeb, p. 55), ,,Spune, unde-ti este locul de sedere la rugaciune? In ce loc de rugaciune [proseuche ] te pot gasi?” Astfel de imprejmuiri sau oratorii erau adesea circulare si fara acoperis. Practica de a avea astfel de locuri a continuat pana pe vremea lui Tertulian, care vorbeste despre rugaciunile la malul apei (orationes litorales) ale iudeilor (Ad Nationes i. 13).
Am sezut jos. O deprindere obisnuita a invatatorilor iudei (vezi Vol. I, p. 57,58).
Am vorbit. Sau ,,am inceput vorbirea”. Forma verbului in greaca sugereaza ca toti cei patru apostoli s-au adresat grupului.
Femeilor care erau adunate laolalta. [Femeilor care venisera acolo, KJV.] Expresia ar putea fi tradusa mai bine ,,femeilor care se adunasera” sau ,,femeilor adunate”. Cineva a observat ca ,,omul din Macedonia” (v. 9) s-a dovedit a fi un grup de femei iudeice evlavioase. Unii predicatori ar fi gasit in aceasta o scuza pentru a-si neglija insarcinarea, dar Pavel si insotitorii sai nu au fost asa usor convinsi sa-si neglijeze lucrarea. Faptul ca erau numai femei adunate la locul de rugaciune arata ca era o lipsa aproape totala de barbati iudei in populatia locala. Lucrul acesta ar explica lipsa probabila a unei sinagogi, intrucat nu se putea infiinta nici una fara de un minimum de 10 barbati. Unele dintre femeile pe care le-au gasit misionarii se poate sa fi fost prozeliti, ca Lidia (vezi v. 14). Astfel de femei, in mod natural, ar fi primit bine strainii iudei care veneau sa le dea invatatura. In Macedonia, femeile par sa se fi bucurat de mai multa libertate decat era obisnuit pentru statutul lor, pe vremea aceea.
Displayed: 6775 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online