Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Faptele Apostolilor 16:10-*
Previous part
Dupa vedenia aceasta a lui Pavel, am cautat indata sa ne ducem in Macedonia, caci intelegeam ca Domnul ne cheama sa le vestim Evanghelia.
[Noi, KJV.] Inceperea primului pasaj cu ,,noi” din Fapte (v. 10-17). Celelalte pasaje apar la cap. 20,5 la 21,18; 27,1 la 28,16. Cele mai multe se ocupa de calatorii si fac sa se inteleaga ca autorul lor era tovarasul de calatorie al lui Pavel (vezi Vol. V, p. 663). Cand o naratiune este relatata la pers. a III-a si persoana I-a se trage concluzia lamurita ca autorul a devenit un actor in evenimentele relatate. Cei mai multi comentatori trag concluzia ca Luca, autorul Faptelor (vezi Introducere), s-a alaturat grupului misionar la Troa. Este putin probabil ca el ar fi scris, reprezentand punctul de vedere al lui Sila sau al lui Timotei. Intrucat Luca nu mentioneaza propria sa convertire, e posibil de a presupune ca ea avusese loc inainte de momentul unirii lui cu ceilalti, la Troa. Intrucat se include pe sine in expresia ,,Domnul ne cheama sa le vestim Evanghelia”, Luca trebuie sa fie si el socotit ca unul dintre evanghelisti.
Am cautat. [Ne-am straduit, KJV.] Mai degraba, ,,am cautat”. Cautarea urma sa fie in ceea ce priveste caile si mijloacele de a trece peste Marea Egee, in Europa.
Indata. Din cauza urgentei chemarii, Pavel a facut de indata pregatiri pentru a intra in Macedonia. Intrucat mai inainte fusese impiedicat de la predicare, fara indoiala ca acum era mai mult decat in mod obisnuit, plin de ravna sa vorbeasca altora despre Hristos.
Sa ne ducem. Literal, ,,a iesi”, spre a trece din Asia in Macedonia, care pana aici era necunoscuta misionarilor. Ar trebui, totusi, sa fie inteles ca distinctia dintre Asia si Europa nu exista pe vremea lui Pavel. Aceeasi cultura greaca se intindea peste amandoua regiunile si constituia un model cultural comun.
Intelegeam. [Judecand, Nitz.] Gr. sumbibazo( vezi cap. 9,22). Aici, sumbibazo poate fi tradus ,,deducand”. Evanghelistii au folosit o ratiune sfintita pentru a decide care era voia lui Dumnezeu pentru ei.
Dupa ce am pornit din Troa, am mers cu corabia drept la Samotracia, si a doua zi ne-am oprit la Neapolis.
Am pornit. [Slabind, KJV.] Cuvantul ,,slabind” are legaturi nautice, referindu-se la desfacerea odgoanelor care tin o corabie la chei. In ce priveste dovezi in plus cu privire la cunostintele nautice ale autorului, vezi Nota Aditionala la cap. 27.
Am mers cu corabia drept. Gr. euthudromeo, ,,a merge pe un drum drept” si, ca termen nautic, ,,a alerga inaintea vantului”. Faptul ca ei au tinut ,,un drum drept”, lasa sa se inteleaga ca Pavel si tovarasii sai aveau vantul in favoarea lor. Curentul trebuie sa fi fost contra lor, deoarece ducea spre sud, de la Hellespont, si la est, intre Samotracia si uscat. Voiajul de la Troa la Filipi, cam 125 mile, a tinut cinci zile (cap. 20,6).
Samotracia. O insula care se gaseste in partea de nord a Marii Egee, in fata tarmului Traciei, cam la jumatate de drum intre Troa si portul trac, Neapolis. Probabil, ei au petrecut fiecare noapte intr-un port, asa cum era obiceiul pe vremea aceea.
Neapolis. Numele, care inseamna ,,Orasul Nou”, era foarte obisnuit oriunde se vorbea limba greaca. El a supravietuit in doua cazuri evidente, Neapole, in Italia, si in Nablus, Palestina. Orasul cercetat aici era in Tracia, dar servea ca port pentru Filipi, care se gasea cam la 10 mile spre nordvest. Neapolis a fost identificat cu modernul Cavala, unde se afla un apeduct roman, coloane si inscriptii grecesti si latine, care dau marturie cu privire la vechea importanta a cetatii, acum ruinate. Era punctul terminus estic al Caii Egnatiene, marele drum care lega Marea Egee cu Adriatica.
De acolo ne-am dus la Filipi, care este cea dintai cetate dintr-un tinut al Macedoniei, si o colonie romana. In cetatea aceasta am stat cateva zile.
De acolo. La Neapolis, probabil si-au parasit corabia si au mers pe uscat spre tinta lor imediata, Filipi.
Filipi. Numele vechi este Krenides, ,,loc cu mici izvoare”, cetatea a fost recladita de Filip al Macedoniei (359-336 i.Hr.), tatal lui Alexandru cel Mare, si numit asa spre cinstirea lui. Intre Neapolis si Filipi se intinde un sir de munti, in care erau zacaminte bogate de aur si argint.
Cea dintai cetate dintr-un tinut. Expresia aceasta prezinta oarecare dificultati. Filipi n-a fost cetatea cea mai de seama a nici uneia din cele patru subdiviziuni ale provinciei romane Macedonia (vezi v. 9), cetatile principale fiind Amfipolis, Tesalonic, Pela si Pelagonia. Totusi, intrucat nu e articol hotarat in versiunea greaca, e probabil ca Luca sa fi inteles doar ca era un oras de seama al provinciei, si nu capitala ei. Adjectivul protos, ,,intai”, tradus aici ,,cea dintai”, a fost adesea gasit pe monedele unor cetati care nu erau capitale. E de asemenea cu putinta ca el sa fi fost folosit cuvantul meris, tradus ,,parte” sau ,,tinut”, in sensul de ,,zona de frontiera” si ca era cetatea cea dintai a acelui district de frontiera, fie ca cea mai importanta, fie ca cea dintai in care calatorii ar fi sosit din Tracia. Aceasta era precis pozitia cetatii Filipi, care fusese dotata cu o garnizoana, ca un post inaintat roman, din cauza triburilor turbulente din Tracia.
Colonie. Filipi devenise o colonie romana, dupa infrangerea lui Brutus si Cassius, de catre Octavian si Antoniu, in 42 i.Hr. Dupa batalia de la Actium, de la 31 i.Hr., situatia aceasta a fost intarita si titlul dezvoltat al cetatii, asa cum e aratat de monedele descoperite, a ajuns sa devina Colonia Augusta Julia Philippensis. O colonia romana avea o mica relatie cu conceptia noastra moderna cu privire la colonie. Ea era o portiune de teritoriu cucerit, atribuit cetatenilor romani care erau adesea soldati veterani. Acestia erau trimisi sub autoritatea Romei pentru a reproduce un echivalent al vietii civile si sociale romane. Aceste colonii erau adesea pe frontiere ca o protectie si ca o frana asupra slujbasilor provinciali locali. Numele colonistilor erau pastrate pe listele de treburi ale Romei. Ei duceau cu ei limba latina si monedele lor romane. Adesea slujbasii lor principali erau numiti din cetatea mama si erau independenti fata de guvernatorii provinciei unde era fixata colonia. In acest fel, colonia era strans unita cu Roma. Coloniile acestea erau adesea descrise ca ,,fortarete ale unui imperiu” (Cicero, De Lege Agraria ii. 27. 73; ed. Loeb, Cuvantari, vol. 3, p. 449) sau ,,ca sa zicem asa, miniaturi si in anumite sensuri, copii” ale poporului Romei (Aulus Gellius Nopti Atice xvi. 13. 9; ed. Loeb, vol. 3, p. 181). Spiritul unei colonii era, deci, intens roman. In felul acesta, in aceasta cetate macedoneana, Pavel a venit direct in contact cu un exemplu infloritor de organizatie imperiala romana.
Cateva zile. Vezi cap. 9,19. Aici, expresia pare sa se refere la mai putin de o saptamana, deoarece pare ca Sabatul din cap. 16,13 a fost cel dintai Sabat la Filipi.
Displayed: 7045 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online