Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Faptele Apostolilor 14:21-*
Previous part
Dupa ce au propovaduit Evanghelia in cetatea aceasta, si au facut multi ucenici, s-au intors la Listra, la Iconia si la Antiohia,
Propovaduind Evanghelia. Gr. euaggelizo (vezi cap. 13,37).
Au facut multi ucenici. (,,Au invatat pe multi”; KJV). Sau, ,,au facut multi ucenici”. Poate ca Gaius din Derbe, pe care Luca il pomeneste ca unul din insotitorii lui Pavel in calatoria urmatoare (cap. 20,4), se poate sa fi fost unul din acesti convertiti de data aceasta. Lucrarea savarsita lasa a se intelege o ramanere acolo care sa fi durat cateva luni.
S-au intors. Ar fi fost un lucru mult mai simplu de a merge inainte spre est catre Tars si sa se intoarca la Antiohia din Siria cu corabia. Dar Pavel si Barnaba au ales o cale lunga si obositoare, facand cu piciorul cam 250 de mile in calatoria lor de intoarcere la mare. Dar, trecand din nou prin locurile pe unde fusesera, aveau prilej sa mai semene samanta Cuvantului pe care o imprastiasera mai de timpuriu cu un asa pericol personal. Vrajmasia iudeilor din Antiohia si Iconia trebuie sa fi scazut, pentru a inlesni apostolilor sa viziteze din nou cetatile fara primejdie personala. Poate ca in unele locuri slujbasii cetatilor isi vor fi implinit termenul de serviciu si altii sa le fi urmat. Vezi harta de la pag. 280.
intarind sufletele ucenicilor. El ii indemna sa staruie in credinta si spunea ca in Imparatia lui Dumnezeu trebuie sa intram prin multe necazuri.
Intarind. (,,Confirmand”, KJV). Mai degraba ,,intarind”. Aceasta nu inseamna ritualul eclesiastic al confirmarii obisnuit in vremurile de mai tarziu. Actiunea lui Pavel aici este in armonie cu sarcina pe care Isus o daduse lui Petru: ,,Cand te vei intoarce la Dumnezeu, sa intaresti pe fratii tai” (Luca 22,32). Lucrul acesta, Pavel il putea face prin instiintari si prin indemnuri scoase din propriile sale incercari si eliberarea sa din ele.
Credinta. Probabil a se intelege aici ca exprimarea obiectiva a credintei, adica, in ceea ce se credea si se prezenta ca invatatura. Acest sens al cuvantului ,,credinta” insemnand ,,un numar de dogme”, apare in literatura apostolica mai tarzie (vezi 2 Timotei 4,7; Iuda 3,20) si e probabil folosit la fel aici.
Ca noi. In greceste cuvantul hoti ,,ca” , adesea introduce o citare directa, semanand in mare masura cu semnele citarii noastre. In felul acesta cuvintele: ,,in imparatia lui Dumnezeu trebuie sa intram prin multe necazuri” in aparenta sunt o citare directa a ceea ce Pavel spunea bisericilor in vizita aceasta. Folosirea de catre Luca a pronumelui ,,noi” a fost luata de catre unii ca indicand ca si el era de fata pentru a auzi aceste predici. Insa, intrucat el nu da alte indicatii care sa arate ca participa la calatoriile lui Pavel pana la a doua Calatorie Misionara la Troia (cap. 16,10), e probabil lucrul cel mai bun de a intelege prin cuvantul ,,noi” ca acesta e o citare directa a cuvintelor lui Pavel si ca el se identifica cu ascultatorii sai cand vorbea. Fara indoiala, el putea sa arate la propriile sale necazuri ca ilustratii ale adevarului soliei sale!
Imparatia lui Dumnezeu. Vezi cap. 1,6. Expresia aceasta obisnuita in Evanghelii, apare de timpuriu si adesea in invatatura raportata a lui Pavel (Romani 14,17; 1 Corinteni 4,20; 6,9; Coloseni 4,11; 2 Tesaloniceni 1,5). Pentru Pavel aceasta este o imparatie reala si Hristos e Imparat.
Multe necazuri. (,,Mult necaz”, KJV) Mai degraba, ,,multe necazuri”. In a doua epistola a lui Pavel catre Timotei, ucenicul ales din Listra (vezi Fapte 16,1-3), e o referire miscatoare la necaz. El se refera la persecutia pe care a suferit-o in Antiohia, Iconia si Listra si exprima axioma ca ,,toti cei ce vor sa traiasca cu evlavie in Hristos Isus, vor fi prigoniti” ( 2 Timotei 3,12; cf. Apoc, 1,9; 7,14).
Au randuit prezbiteri in fiecare Biserica, si dupa ce s-au rugat si au postit, i-au incredintat in mana Domnului, in care crezusera.
Randuit. (,,Ordinat”, KJV; ,,Alegandu-le prin ridicare de maini”, Nitz). Gr. cheirotoneo, literal ,,a intinde mainile”. Cuvantul acesta era folosit la greci pentru actiunea de a alege slujbasi prin ridicarea de maini; de la aceasta a fost derivat intelesul general ,,a alege”, fara a acorda o atentie speciala metodei folosite (vezi 2 Corinteni 8,19, unde cheirotoneo e tradus, ,,ales”); si de la aceasta s-a dezvoltat mai departe intelesul, ,,a numi” (intr-un post), fie prin alegere, fie prin alte mijloace (vezi Fapte 10,41). Pe temeiul acestui verb, unii invatati au sugerat ca prezbiterii alesi la Listra, Iconia si Antiohia au fost alesi prin vot al poporului. Desi este probabil adevarat ca vreun sistem oarecare de alegere era practicat in biserica apostolica (vezi Fapte 6,3; 2 Corinteni 8,19), trebuie sa fie o serioasa indoiala cu privire la faptul ca aceasta a fost metoda de alegere aici. Pasajul prezent arata ca Pavel si Barnaba, si nu bisericile, au facut alegerea, si avand in vedere lucrul acesta, pare ca traducerea cea mai buna ar fi intelesul mai cuprinzator de ,,ales” sau ,,numit”. Desi hirotonirea oficiala, fara indoiala a avut loc (vezi 1 Timotei 4,14; 5,22; 2 Timotei 1,6), ea nu este in mod necesar implicata de verbul folosit aici. Imprejurarile locale erau probabil de asa natura, incat apostolii au considerat un lucru mai intelept de a numi slujbasi direct in aceste biserici noi, decat sa supuna chestiunea unei alegeri generale. Pavel pare sa fi recomandat lui Tit, un procedeu similar (Tit 1,5).
La o data mai tarzie, episcopii erau alesi in mod regulat prin votul clerului si al poporului. Astfel Fabian din Roma a fost ales de popor in anul 236 d. Hr. (Eusebiu, The Ecclesiastical History, VI, 29,2-4). Ciprian din Cartagina (m. 258 d. Hr.) vorbeste despre ,,sufragiul intregii fratietati” (Epistola LXVII. 5; ANF, vol. 5, p. 371). Constitutions of the Holy Apostles (probabil secolul al 4-lea) prevede ca viitorii conducatori ai bisericii sa fie ,,alesi de intregul popor” (VIII, 2.4, ANF, vol. 7, p. 481). Incepand din secolul al 4-lea a fost o practica stabilita ca un episcop nou sa fie numit de episcopii invecinati, si numele lui sa fie aprobat de clerul si laicii diocezei sale. In Evul Mediu, laicii insemnau, natural, aristocratia, nu oamenii de rand.
Prezbiteri. Vezi cap. 11,30. Pe temeiul autoritatii investita in ei ca misionari (vezi cap. 18,3), Pavel si Barnaba au condus la alegerea prezbiterilor. In felul acesta, ei au instituit in bisericile dintre neamuri o forma de organizatie deja adoptata de crestinii din Ierusalim. Ea era bazata mai degraba pe sinagoga decat pe Templu (vezi vol. V, p. 57), Pavel a organizat aceste biserici la scurt timp dupa ce membrii lor devenisera crestini, lucru care arata ca organizatia este esentiala pentru pastrarea vietii spirituale si pentru cresterea bisericii.
S-au rugat si au postit. (,,Rugandu-se si postind”, KJV) Asa cum fusese procedeul cand apostolii insisi au fost trimisi din Antiohia (vezi cap. 13,3).
S-au incredintat. Cuvantul acesta sugereaza increderea pe care o persoana o cultiva fata de cel caruia i-a incredintat pastrarea bunurilor sale stranse, ca o comoara. In cazul de fata, ea implica absoluta incredere in Dumnezeu.
Displayed: 7288 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online