Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Faptele Apostolilor 10:42-*
Previous part
Isus ne-a poruncit sa propovaduim norodului, si sa marturisim ca El a fost randuit de Dumnezeu Judecatorul celor vii si al celor morti.
Ne-a poruncit sa propovaduim. Porunca aceasta este cuprinsa in Matei 28,18-20 si se gaseste in instructiunea din Fapte 1,8 spre a marturisi despre imparatia lui Dumnezeu (cf. cap. 1,2).
Randuit de Dumnezeu. In conditiile legamantului vesnic, Hristos urma sa savarseasca mantuirea omului. Lucrul acesta indreptateste faptul ca El sa fie si judecatorul oamenilor, in deplina realizare a legamantului.
Vii. Pavel (cap. 17,31) este de acord cu Petru in a lega invierea si asigurarea ca Acela care inviase, urma sa fie judecatorul viitor al tuturor oamenilor. Faptul ca Isus era om si inca un om care biruise pacatul si moartea si faptul ca, in acelasi timp, El era Dumnezeu, autor al legii, pe temeiul careia oamenii sunt judecati, Il fac sa fie Cel indreptatit sa fie judecatorul tuturor oamenilor (vezi Ioan 5,22.27).
Toti prorocii marturisesc despre El ca oricine crede in El, capata, prin Numele Lui, iertarea pacatelor.
Toti proorocii. Ca si in cuvantarile lui anterioare (vezi cap. 2,16.30; 3,18) si aici Petru da pe fata o intelegere a sensului profetiei VT cu privire la Hristos si lucrarea Lui. Fara indoiala mare parte din aceasta era rezultatul invataturii pe care el si ceilalti apostoli o primisera de la Hristos in intervalul dintre invierea Lui si inaltarea Lui la cer, (vezi Luca 24,27.44). In cazul de fata Petru probabil se referea la pasaje ca Isaia 49,6; Ioel 2,32. Faptul ca Petru foloseste pasaje din VT pentru a-si sustine argumentatia e o dovada ca el stia ca sutasul Corneliu si casa lui erau familiarizati cu acele scrieri.
Oricine crede. Aceasta este fagaduinta din Ioan 3,14. Aici Petru o repeta, asa cum a facut si Pavel mai tarziu (Fapte 16,31). Mantuirea vine prin acceptarea harului lui Dumnezeu prin Isus Hristos (Efeseni 2,5.8) si nu prin faptele Legii (Galateni 2,14.20.21). Faptele vin dupa primirea darului mantuirii (Efeseni 2,10; Filipeni 2,12.13).
Prin numele Lui. Cuvintele acestea trebuie sa fi facut o adanca impresie asupra ascultatorilor atenti ai lui Petru. Aici era raspunsul la indoielile si nedumeririle lor. Ei trebuiau sa afle mantuirea, nu prin supunerea lor la circumciziune nici la traditiile iudeilor si nici la tot ce implicau acestea, ci prin simplul act al credintei in Hristos si in puterea numelui Sau (vezi cap. 3,16). Mantuirea lor era in puterea atributelor divine ale lui Hristos, pentru care numele Lui era un simbol exclusiv. Prin Isus Hristos din Nazaret, ei asa cum erau neamuri urmau sa primeasca iertarea de pacate pe care constiinta lor trezita ii invata ca era conditia prescrisa a pacii lui Dumnezeu. Realizarile lor anterioare ii asezau intr-o conditie spirituala de a se bucura de experienta pe care versetul urmator o prezinta.
Iertarea pacatelor. Vezi cap. 2,38; 3,19.
Pe cand rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorat Duhul Sfant peste toti cei ce ascultau Cuvantul.
S-a pogorat Duhul Sfant. Coborarea Duhului Sfant asupra paganului Corneliu si a familiei lui inainte de botezul lor a implinit direct pentru insotitorii lui Petru fagaduinta lui Hristos ca Duhul Sfant ,,va va calauzi in tot adevarul” (Ioan 16,13). In ciuda vedeniei lui Petru, ei tot erau nepregatiti sa primeasca pe deplin neamurile in biserica (Fapte 10,45), pana cand venirea Duhului Sfant a demonstrat ca neamurile erau in masura sa fie primite de Dumnezeu.
Multi crestini au sustinut ca primirea Duhului Sfant e dependenta de actul botezului cu apa. Ei au sustinut ca botezul are o putere sacramentala si astfel este o cauza instrumentala care produce har dumnezeiesc pentru primitor. Cazul prezent in care Corneliu si familia lui au primit darul Duhului Sfant inainte ca ei sa fi fost botezati cu apa arata ca primirea Duhului nu e dependenta de actul botezului (vezi v. 47). Botezul este mai degraba un simbol extern al regenerarii launtrice spirituale si isi gaseste intelesul in aceasta experienta (vezi p. 3,44; vezi Matei 3,6; Romani 6,3-6).
Toti credinciosii taiati imprejur, care venisera cu Petru, au ramas uimiti cand au vazut ca darul Duhului Sfant s-a varsat si peste Neamuri.
Taiati imprejur. (,,Circumcisi”, KJV). Adica cei sase crestini iudei mentionati in cap. 11,12 (vezi cap. 10,23) ca insotitori ai lui Petru. Uimirea lor este o marturie cu privire la realitatea darului pe care l-au primit Corneliu si familia lui. Pana la punctul acesta, crestinii luasera ca un lucru de la sine inteles ca neamurile daca urmau sa fie crestini, trebuiau mai intai sa devina prozeliti iudei autentici. Cazul eunucului botezat de Filip probabil ca era o exceptie de la aceasta. Dar Corneliu si familia lui erau pagani, dintre neamuri si insotitorii crestini iudei ai lui Petru erau in stare sa inteleaga cum unii ca acestia puteau primi darul Duhului Sfant fara ca mai intai sa fi devenit prozeliti. Un motiv in plus pentru uimirea lor s-ar putea gasi in faptul ca unii iudei din vechime declarasera ca in zilele lui Mesia nici un prozelit nu va fi primit in Israel (Talmud Abodah Zarah, 3 b, ed. Soncino, p. 8) Crezand ca venise timpul lui Mesia, insotitorii lui Petru poate sa fi fost influentati in gandirea lor de o astfel de atitudine exclusivista fata de prozeliti.
Peste Neamuri. Insotitorii crestini iudei ai lui Petru au vazut acum o implinire precisa a vedeniei apostolului. Corneliu si familia lui, plini de Duhul Sfant, erau dovada ca nimeni nu mai putea de aici inainte sa numeasca neamurile ,,spurcate” sau ,,necurate”. Pentru semenii crestini ai lui Petru, dovada aceasta fara indoiala a fost indestulatoare.
Displayed: 5747 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online