Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Faptele Apostolilor 10:34-*
Previous part
Atunci Petru a inceput sa vorbeasca, si a zis: In adevar, vad ca Dumnezeu nu este partinitor,
A inceput sa vorbeasca. (,, Si-a deschis gura”, KJV ; Nitz. ) O expresie folosita pentru rostiri importante ( vezi cap. 8,35).
Nu este partinitor. ( ,, Nu este cautator la fata,” KJV ). Gr. Prosopo lemptes, ,,unul care primeste fata,” si asa, cineva care face deosebiri intre persoane pe temeiul aparentelor exterioare. Expresia aceasta gaseste o paralela interesanta in expresia ebraica, naso phanin, literal, ,,a ridica fata in sus”, care in uzanta obisnuita mai inseamna si a face distinctii injuste intre oameni. Vezi vol. 5, pag. 107. Petru vazuse la Invatatorul sau o lipsa de ,,cautare la fata” (,,partinire”), indiferent daca distinctia era cu privire la rangul social, stiinta sau bogatie. Lucrul acesta l-au recunoscut chiar si vrajmasii Sai (Matei 22,16). Iacov pune accentul pe acelasi element de caracter ca fiind esential pentru toti cei care doresc sa fie ucenici sinceri ai lui Hristos (cap. 2,1-9). Petru avea nevoie sa invete ca deplina aplicare a acestui mare principiu cerea ca crestinii iudei sa accepte pe cei de alta rasa in egala tovarasie cu ei. Pavel, aparatorul crestinismului pentru neamuri, subliniaza principiul acesta in Romani 2,9-11).
Din vedenia lui Corneliu, paralela cu a sa, Petru intelegea ca Dumnezeu se face cunoscut tuturor aspiratiilor la neprihanire, fie ca sunt iudei sau neamuri. (Vezi Deut. 10,17; 1 Samuel 16,7.)
ci ca in orice neam, cine se teme de El, si lucreaza neprihanire este primit de El.
In orice neam. Petru isi dadea neclar seama ca crestinismul nu urma sa fie national. In legaturile sale cu Corneliu, el a inceput sa vada cum ar putea sa aiba loc lucrul acesta, desi nu il intelegea pe deplin. Pavel urma sa declare scurt ca nici neamul, nici sexul, nici starea sociala nu au nici o influenta inaintea lui Dumnezeu (Galateni 3,28; Coloseni 3,10.11).
Iudeii ajunsesera sa se considere ca in mod exclusiv obiectul interesului, grijii si indurarii lui Dumnezeu. Inainte de captivitatea babiloniana, ei isi conformasera viata, credintele si practicele lor religioase la acelea ale natiunilor pagane din jurul lor. (vezi vol. 4, p. 31), dar dupa captivitate au depus eforturi extreme pentru a se izola de vecinii lor dintre neamuri. Ei au dezvoltat un duh de exclusivism care ii facea sa dispretuiasca pe neiudei si sa tagaduiasca eligibilitatea lor la acceptarea inaintea lui Dumnezeu.
La inceput acest duh de exclusivism a constituit bariera principala la inaintarea Evangheliei pentru neiudei. Daca crestinismul ar fi ramas doar o secta a iudaismului – asa cum l-au conceput crestinii iudei la inceput – el nu ar fi putut pretinde supunerea oamenilor de pretutindeni. Prima sarcina majora a bisericii era deci sa sfarame restrictiile care au dus la izolarea iudaismului. In convertirea lui Corneliu, Duhul Sfant a condus tanara biserica sa faca primul ei pas in directia aceasta.
Se temea de El. Expresia aceasta si cea urmatoare poate fi considerata ca referindu-se la cele doua table ale legii – intaia cu privire la datoria omului fata de Dumnezeu, iar a doua, la datoria lui fata de semenii sai (Vezi Mica 6,8; Matei 22,34-40.)
Primit. Sau, ,,acceptabil”. Dumnezeu nu mai are un neam de oameni ales. El cheama pe toti oamenii sa se pocaiasca si primeste pe aceia care fac lucrul acesta cu sinceritate.
El a trimis Cuvantul Sau fiilor lui Israel, si le-a vestit Evanghelia pacii, prin Isus Hristos, care este Domnul tuturor.
Cuvantul. Adica, solia, vestea despre Mesia, care a adus pace pe pamant printr-un Mantuitor care este Hristos Domnul. (vezi Luca 2,14). Lucrul acesta a fost predicat lui Israel, ca popor ales al lui Dumnezeu, dar acum Petru recunoaste ca Dumnezeu este iertatorul de pacate al oricui crede in El. (vezi Fapte 10,43). Solia pacii urma sa fie nu numai intre Dumnezeu si neamul ales, dar si intre Dumnezeu si neamuri.
Vestit Evanghelia. (,,Predicand”, KJV). O forma a verbului grec euaggelizo ,,a declara vesti bune”, si intr-un sens tehnic crestin, ,,a predica Evanghelia”. (Vezi Isaia, 52,7).
Pacii. Despre Dumnezeu se spune ca aduce pace pentru acela care e departe ca si pentru acela care e aproape, atat pentru Neamuri cat si pentru iudei (vezi si la Isaia 57,19; cf. cap. 49,6). Hristos a predicat aceasta pace intre Dumnezeu si toate natiunile, fara deosebire (vezi Matei 8,11; Ioan 12,32; cf. Matei 28,19). Apostolii au dus aceasta veste buna lumii. Vorbind neamurilor, Pavel zice: ,,Voi care odinioara erati departati ati fost apropiati prin sangele lui Hristos” (Efeseni 2,13). Apostolii predicau totdeauna ca nu era alt nume sub cer prin care oamenii ar putea fi mantuiti decat Numele lui Hristos (Fapte 4,12) si ca indiferent daca oamenii ar fi iudei sau greci, Hristos este totul in tot. (Coloseni 3,11). Deci in doctrina aceasta a pacii prin Hristos este armonie intre profeti si apostoli. Hristos este domn al tuturor (Rom. 3, 29 ). Pacea fagaduita e o pace nu in primul rand intre oameni, ci intre Dumnezeu si fiecare om si este obtinuta cand ispasirea e primita prin Isus Hristos prin credinta ( Romani 3, 24-26; 5,1). Solul pacii este Isus Hristos; temelia pacii este lucrarea Lui de ispasire, conditiile pacii sunt credinta, binecuvantarea pacii este iertarea pacatelor, roada pacii este sfintenia.
Domnul tuturor. Intrucat Isus Hristos este Domn al tuturor, fiecare om trebuie sa stea pe picior de egalitate inaintea Lui. Spunand aceasta, Petru a ferit pe Corneliu de parerea ca Isus, pe care el Il considera ca e Mesia, era numai un profet si invatator.
Displayed: 5705 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online