Printable ModeLuca, 3
|
3:1 In anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar, pe cand Pilat din Pont era dregator in Iudea, Irod, carmuitor al Galileii, Filip, fratele lui, carmuitor al Ituriei si al Trahonitei, Lisania, carmuitor al Abilenei, Anul al cincisprezecelea. [Lucrarea lui Ioan Botezatorul, Luca 3,1-18 = Matei 3,1-12 =Marcu 1,1-8. Comentariu major: Matei si Luca. Vezi diagrama 3, p. 228.]. In vremurile vechi era obiceiul uzual de a data evenimentele dupa anii de domnie ai regelui domnitor sau dupa numele slujbasilor sub care au avut loc evenimentele. Nu exista cronologie universala comparabila in vreun fel cu ceea ce folosim noi azi. Desi, in unele privinte, cele sase puncte de insemnatate istorica pe care le da Luca aici prezinta astazi cercetatorilor Bibliei o problema cronologica, ei marcheaza fara de greseala pe Luca drept istoric care a depus multe osteneli pentru a fi temeinic si exact (vezi la cap. 1,1-4) si in felul acesta marturisesc despre credibilitatea a naratiunii sale evanghelice. Dificultatea cronologica principala prezentata aici se gaseste in corelarea celui de ,,al cincisprezecelea an al domniei lui Tiberiu Cezar” cu alte date cronologice disponibile cu privire la datarea vietii lui Hristos si a erei crestine. Pentru o tratare a acestei probleme vezi p. 243-247. Desi Luca se considera in general ca descinzand din Neamuri, se pare ca aici foloseste forma calcularii cronologice obisnuite atunci pentru iudei. Pe temeiul unui an din toamna in toamna si al sistemului fara anul de urcare la tron pentru calcularea anilor de domnie (vezi vol. II, p. 136-139), cel dintai an al domniei lui Tiberiu ar fi considerat ca s-a sfarsit in toamna anului 14 d.Hr. In acord cu aceasta cel ,,de-al cincisprezecelea” an al lui ar incepe in toamna anului 27 d.Hr. si ar continua pana in toamna anului 28 d.Hr. Potrivit cu DA 233, botezul lui Isus a avut loc in toamna anului 27 d.Hr. si, astfel, foarte timpuriu in cursul anului ,,al cincisprezecelea” al lui Tiberiu. Un alt proces prin care unii au cautat sa determine inceputul lucrarii lui Hristos este bazat pe Ioan 2,13.20, care plaseaza cel dintai Paste al lucrarii Lui publice in anul al 46-lea al Templului. Pentru o tratare a acestei probleme vezi p. 242, 243. Cu privire la expresia ,,ca de treizeci de ani” vezi la Luca 3,23. Tiberiu. Vezi p. 246. Cu exceptia mentionarii lui Augustus in cap. 2,1, referirile la ,,Cezar” in Evanghelii se aplica la Tiberiu Cezar. Tiberiu era vestit pentru campaniile militare de succes avute inainte de numirea lui ca guvernator militar al provinciilor, fiind aclamat ca ,,primul ostean al imperiului”. Era cunoscut pentru disciplina stricta, indulgenta in supunerea la biruri si economie rigida a administratiei. El a incurajat comertul si comunicatiile. Lacului Galileea i s-a dat numele nou de Lacul Tiberiadei (Ioan 6,1; etc) in cinstea lui. Vezi diagramele 3,11, p. 228, 234. Pilat din Pont. Al cincilea in seria procuratorilor numiti de Roma dupa demiterea si exilarea lui Arhelau in anul 6 d.Hr. (vezi la Matei 2,22). Pilat a urmat lui Valerius Gratus c. anul 26 d.Hr. si a fost rechemat de Tiberiu c. anul 36, pentru rea administratie in serviciu. Vezi p. 66, 67; vezi diagramele 3, 11, p. 228, 234. Dregator. Un ,,guvernator” sau procurator era un administrator de rang ecvestru, numit de imparat ca ,,guvernator” al unei subdivizii a unei provincii. In timpul acesta Iudea era o subdiviziune a provinciei romane Siria. Vezi p. 66; vezi la Matei 27,2. Irod. Adica, Irod Antipa (vezi la Matei 2,22), numit de tatal sau, Irod cel Mare ca tetrarh al Galileii si al Pereii. Numirea a fost ulterior confirmata de Augustus. Mama lui era samariteana. Acesta a fost acel Irod care s-a casatorit cu nepoata sa Irodiada, sotia fratelui sau vitreg (vezi diagrama p. 40), o unire la care iudeii obiectau si pentru care Antipa a fost mustrat de Ioan Botezatorul (Luca 3,19.20). Isus l-a caracterizat pe buna dreptate ca ,,vulpea aceea” (cap. 13,31.32) si s-a referit la reaua lui influenta ca fiind ,,aluatul lui Irod” (Marcu 8,15). Lui Irod Antipa i-a fost trimis Isus de catre Pilat in cursul judecatii Lui (Luca 23,7-15). Numele Antipa este o prescurtare a lui Antipater, numele purtat de bunicul lui. Desi numai tetrarh, el a domnit de fapt ca un rege dupa moartea tatalui sau, Irod cel Mare, pana a fost demis cam in anul 39 d.Hr. (Iosif, Antichitati, xvii, 11.4; Razboi, ii.6.3 [94,95]). Se pare ca i s-a permis titlul de curtoazie de rege (Marcu 6,14). Vezi p. 64,65; diagramele 3, 11, p. 228, 234; vezi harta din fata p. 321. Carmuitor al Galileii. [,,Tetrarh al Galileii”, KJV]. Pe monedele sale Antipa se refera la sine prin titlul de ,,tetrarh”. La inceput ,,un tetrarh” era strict guvernatorul unei patrimi de provincie, mai tarziu al unei subdiviziuni de provincie. In cele din urma era folosit pentru orice carmuitor mai mic in rang decat un rege. Filip. Irod Filip, fiu al lui Irod cel Mare (vezi diagrama de la p. 40) si probabil cel mai cinstit si mai chibzuit dintre toti fii lui Irod cel Mare ( Iosif, Antichitati, xviii. 4.6). S-a casatorit cu Salomea, fiica Irodiadei si a lui Irod Filip I, nu la mult timp dupa incidentul din Marcu 6,22-25 (Iosif, Antichitati xviii. 5.4). Filip a fost cel dintai dintre Irozi care a imprimat chipurile lui Augustus si Tiberiu pe monedele sale. Lucrul acesta a fost considerat de iudei idolatrie, dar din fericire pentru Filip, supusii sai erau aproape in exclusivitate pagani. El a recladit Cezarea lui Filip la poalele Muntelui Hermon, numind-o astfel in cinstea lui Tiberiu Cesar si a sa (Iosif, Antichitati, xviii.2.1; Razboi, ii.9.1 [168]). A rezidit Betsaida Iulia, careia i-a dat numele acesta in cinstea fiicei lui Augustus. Cetatea aceasta din urma, situata in nordul Lacului Galileea, era orasul lui Petru, Andrei si Filip (vezi Ioan1,44; 12,21). Filip a domnit 37 de ani, din anul 4. d.Hr. pana in anul 34 d.Hr. Vezi diagramele 3,11, p. 228,234. Ituriei. O regiune la nord-est de Lacul Galileea si la est de Cezarea lui Filip. Unii au crezut ca numele este derivat de la Ietur, un fiu al lui Ismael (vezi Geneza 25,15). Vezi harta din fata p. 231. Trahonitei. O regiune care se gaseste in general la est de Iturea. Numele este evident derivat de la gr. trachus, insemnand o zona ,,accidentata” sau ,,pietroasa” care descrie regiunea aceasta. Ostasi ei sunt vestiti ca au fost arcasi iscusiti. Lisania. Criticii Bibliei au aratat multa vreme mentionarea din partea lui Luca a lui ,,Lisania, carmuitor al Abilenei” ca o grosolana greseala cronologica. Ei noteaza ca singurul carmuitor cu numele acesta in vecinatatea desemnata a fost un fiu al lui Ptolemeu, un rege (nu un tetrarh) a carui capitala era Chalcis in Coele-Siria, nu in Abilene si care a domnit de la 40-36 i.Hr. Desi trebuie sa se admita ca nu exista nici o confirmare specifica a afirmatiei lui Luca, cateva referiri indirecte la un Lisania, care corespund lui Lisania din Luca si nu fiului lui Ptolemeu, sunt puternic in favoarea lui Luca. Iosif se refera la ,,Abila a lui Lisania” (Antichitati, xix.5.1) si la tetrarhia lui Lisania (Antichitati, xx.7.1; Razboi ii. 11.5 [215]; 12,8 [247]). S-a gasit o medalie desemnand pe un anumit Lisania ca ,,tetrarh si mare preot”. O inscriptie dovedeste ca intaiul Lisania, fiul lui Ptolemeu, a lasat copii pe urma sa, dintre care unul s-ar fi putut sa fie Lisania pe care-l pomeneste Luca. O alta inscriptie de pe vremea lui Tiberiu vorbeste despre un ,,tetrarh Lisania”. Comentand asupra presupusei erori a lui Luca, The International Critical Commentary observa ca ,,o astfel de greseala este foarte improbabila si unica dificultate cu privire la afirmatia lui Luca este ca nu avem o dovada de necontestat despre acest tetrarh Lisania”. Abilenei. Un district intre Damasc si Muntii Anti-Libani. 3:2 si in zilele marilor preoti Ana si Caiafa, Cuvantul lui Dumnezeu a vorbit lui Ioan, fiul lui Zaharia in pustie. Marilor preoti. Caiafa, mare preot oficial si Ana, demis de romani insa onorat de popor ca mare preot (vezi Ioan18,13.24; Fapte 4,6). La origine, slujba de mare preot era considerata ereditara si in felul acesta pentru viata, dar sub carmuirea irodiana si romana marii preoti erau adesea numiti si demisi in succesiune rapida. Unul din ei a detinut functia numai un an. De la urcarea la tron a lui Irod cel Mare in anul 37 d.Hr. pana la caderea Ierusalimului in anul 70 d.Hr., au detinut slujba aceasta sfanta un total 28 de persoane, termenul lor mediu fiind astfel de aproape patru ani. Ana. Numit mare preot de Quirinius, guvernator al Siriei, pe la anul 6 sau 7 d.Hr.; demis in anul 14 sau 15 d.Hr. de Valerius Gratus (Iosif, Antichitati, xviii.2.2), care l-a precedat pe Pilat ca procurator al Iudeii, Ana a avut cinci fii, fiecare din ei a devenit mare preot, ca si ginerele sau Caiafa. Slujba a fost detinuta cu intermitente timp de aproape 50 de ani dupa ce el insusi a fost demis. Desi el insusi n-a mai servit ca mare preot in timpul lucrarii lui Isus, mai era considerat marele preot legitim de majoritatea concetatenilor lui (Fapte 4,6). Caiafa. Ginere al lui Ana. Numit mare preot de Valerius Gratus prin anul 18 sau 19, a continuat in slujba pana in anul 36 d.Hr. In felul acesta el a fost mare preot in oficial cursul lucrarii lui Isus. Era Saducheu, mandru si crud, arogant si intolerant, dar slab si nestatornic in caracter (vezi Ioan 11,49.50; DA 539, 540, 703). Vezi diagramele 1,3, p. 227, 228. Ioan. Vezi la Matei 3,1. Numai Luca il desemneaza pe Ioan fiul lui Zaharia (vezi Luca 1,67). Aparent, data cronologica a lui Matei 3,1 se aplica la timpul cand ,,Cuvantul lui Dumnezeu a vorbit lui Ioan”, insemnand timpul cand Dumnezeu l-a chemat la lucrarea randuita lui si i-a dat ,,Cuvantul” sau solia pe care urma sa o proclame. Ioan se poate sa-si fi inceput lucrarea cam prin sezonul Pastelui anului 27 (vezi diagrama p. 230). Pustie. Vezi la Matei 3,1. Toate cele trei Evanghelii sinoptice se refera la faptul ca Ioan era ,,in pustie” pentru a scoate in evidenta faptul ca el evita locurile unde se adunau oamenii de obicei. ,,Cuvantul lui Dumnezeu” a vorbit probabil lui Ioan in pustia Iudeii unde el si-a petrecut mare parte din tinerete si inceputurile maturitatii (vezi la Luca 1,80), dar de fapt el si-a inceput lucrarea de predicare si botezare in Perea, fata in fata cu Ierihonul (Ioan 10,40; DA 132; vezi la Luca 1,80; Ioan 1,28). 3:3 Si Ioan a venit prin tot tinutul din imprejurimile Iordanului, si propovaduia botezul pocaintei, pentru iertarea pacatelor, Tinutul. [,,Tara”, KJV]. Gr. perichoros, ,,o regiune inconjuratoare” (vezi la Matei 3,1.5). Ioan si-a inceput predicarea si botezarea la Betabara (Betania), ,,dincolo de Iordan” (Ioan 10,40). Mai tarziu este pomenit ca fiind aproape de Salim (vezi Ioan3,23). Cea mai mare parte a lucrarii lui a fost savarsita in pustie (DA 220). Propovaduia. [,,Predicand”, KJV] Gr. kerusso, ,,a proclama”. Ioan proclama valoarea si necesitatea botezului si a parasirii pacatului (vezi la Matei 3,2.6) ca o pregatire necesara pentru venirea lui Mesia si a Imparatiei Lui. Botezul pocaintei. Vezi la Matei 3,2.6; cf. Ioan 1,16. ,,Pocainta”, asa cum era predicata de Ioan, cuprindea mult mai mult decat marturisirea pacatelor trecute (vezi Psalmii 32,1). Asa cum evidentiaza cuvintele lui de mustrare (Luca 3,9-14), ,,pocainta” avea sa fie urmata de o viata noua in care principiile de dreptate deja date la iveala in Scriptura urmau sa fie puse in practica (cf. Mica 6,8). Iertarea. Gr. aphesis, ,,slobozire”, ,,iertare”, literal ,,o trimitere”, ,,o indepartare”. Pocainta, marturisirea si, deci, iertarea urmau sa preceada botezul si erau primii pasi de facut ca pregatire a ,,caii Domnului” si pentru a-i ,,netezi cararile”, pentru astuparea ,,vailor” si netezirea ,,muntilor” din caractere (Luca 3,4.5: cf. Matei 3,6). Luca foloseste pe aphesis mai des decat toti ceilalti scriitori NT la un loc. 3:4 dupa cum este scris in cartea cuvintelor prorocului Isaia: Iata glasul celui ce striga in pustie: Pregatiti calea Domnului, neteziti-I cararile. Cararile. Literal ,,potecile batatorite”. 3:5 Orice vale va fi astupata, orice munte si orice deal va fi prefacut in loc neted; caile strambe vor fi indreptate, si drumurile zgrunturoase vor fi netezite. IND=200 5. Orice vale. Adica, orice prapastie sau orice loc accidentat de pe drum. Numai Luca din randul scriitorilor Evangheliei adauga amanuntele din v. 5.6 citate din Isaia 40,4.5. Lucrarea descrisa aici este o ilustratie corespunzatoare a transformarii de caracter care insoteste convertirea adevarata. Locurile inalte ale mandriei si puterii omenesti trebuiau sa fie doborate (DA 215; vezi la Matei 3,3). 3:6 Si orice faptura va vedea mantuirea lui Dumnezeu. Va vedea mantuirea. Isaia 40,5, din care citeaza Luca, zice: ,,Atunci se va arata slava Domnului si toata faptura va vedea mantuirea”. Privindu-L pe Isus ca prunc in Templu, Simeon a exclamat: ,,Au vazut ochii mei mantuirea Ta” (Luca 2,30). Isus a venit pe pamant ca sa descopere slava caracterului divin si numai cand ,,privim slava Domnului” ,,suntem schimbati in acelasi chip al Lui, din slava in slava” (2 Corinteni 3,18)./IND 3:7 Ioan zicea dar noroadelor, care veneau sa fie botezate de el: Pui de naparci, cine v-a invatat sa fugiti de mania viitoare? Ioan zicea. [,,Zicea”, KJV]. Literal, ,,staruia sa zica” sau ,,obisnuia sa zica” insemnand ca Ioan vorbea iarasi si iarasi, accentuand fara indoiala aceeasi tema. In felul acesta relatarea din partea lui Luca a predicii lui Ioan nu trebuie sa fie luata ca referindu-se la o anumita predica tinuta cu o anumita ocazie, ci mai degraba ca un rezumat al punctelor care au impresionat pe aceia care ascultau, spicuind din diferite predici (vezi la v. 18). Noroadelor. [,,Multimii”, KJV]. Gr. ochloi, ,,multimilor” sau ,,gloatelor”. Veneau. Vezi la Matei 3,5. Generatie. Gr. gennemata, in contextul acesta ,,puiernita”. Aceste cuvinte erau adresate mai ales Fariseilor si Saducheilor (vezi la Matei 3,7). Ilustratii plastice folosite de Ioan in predica lui, cu accentul asupra scenelor obisnuite de fiecare zi ale vietii de la tara, ne aduc aminte de zilele profetiilor VT ca Ioel si Amos si de parabolele lui Hristos. Notati succesiunea rapida a figurilor de vorbire; muncitorii reparand drumul, o generatie de pui de vipera, un baiat sclav scotand sandalele stapanului sau, un botez cu foc si aria de secerat cu lopata ei de vanturat, gramada ei de grau in crestere si pleava suflata de vant intr-o parte. Cine v-a invatat? [,,Cine v-a avertizat?”, KJV]. Cu aceasta intrebare usturatoare, profetul din pustie probabil punea la indoiala motivele Fariseilor si Saducheilor. Motivele si idealurile lor erau straine de principiile Imparatiei cerurilor. In dispozitia lor prezenta ei n-ar fi fost mai bineveniti in imparatia aceasta decat o generatie de naparci pe o arie in vremea secerisului (vezi Luca 3,17; cf. la Matei 3,7). Mania viitoare. Vezi la Matei 3,7; cf. Luca 3,18. 3:8 Faceti dar roade vrednice de pocainta voastra, si nu va apucati sa ziceti in voi insiva: Avem pe Avraam ca tata! Caci va spun ca Dumnezeu din pietrele acestea poate sa ridice fii lui Avraam. Faceti. Vezi la Matei 3,8. Ca tata. [,,Tatal vostru”, KJV]. In textul grec cuvantul tradus ,,tata” este in pozitie emfatica. 3:9 Securea a si fost infipta la radacina pomilor: deci, orice pom care nu face rod bun, este taiat si aruncat in foc. Securea a si fost infipta. Vezi la Matei 3,10. 3:10 Noroadele il intrebau, si ziceau: Atunci ce trebuie sa facem? Noroadele. [,,Oamenii”, KJV]. Literal, ,,multimile”. Intrebau. Literal ,,intrebau mereu”. Dupa fiecare cuvantare oamenii cercetau personal modul in care sa aplice principiile acestea la propriile lor probleme de viata. Fiecaruia Ioan ii dadea sfatul corespunzator (vezi v. 10-14). Ce trebuie sa facem? Cuvintele lui Ioan Botezatorul, inspirate de Duhul, agitau inimile pana cand oamenii erau nerabdatori sa faca ceva de indata pentru a se pregati pentru ,,mania viitoare” (v. 7) si pentru imparatia lui Dumnezeu (v. 4). O predica care nu starneste pe oameni la un raspuns, a dat gres. Ioan era un evanghelist puternic. Dupa apelul sau ca oamenii sa se pregateasca pentru revenirea Domnului, ei cereau anumite informatii cu privire la felul cum sa faca lucrul acesta. Drept raspuns, Ioan arata fiecarei persoane sau fiecarui grup propriile lor pacate coplesitoare, aratand unde sa inceapa fiecare. Iosif scria ca Ioan ,,era un om bun si poruncea iudeilor sa exercite virtutea, atat ca dreptate unul fata de altul cat si ca evlavie fata de Dumnezeu si asa sa vina la botez” (Antichitati, xviii. 5.2.). 3:11 Drept raspuns, el le zicea: Cine are doua haine, sa imparta cu cine n-are nici una; si cine are de mancare, sa faca la fel. Camasi. [ ,,Haine”, KJV; G. Gal.]. Gr. chitones, ,,tunici”, vesmintele cele mai apropiate de piele, spre deosebire de himatia, ,,manta”, haina din afara peste chitones, ,,tunicile” sau ,,camasile”. Sa imparta. Literal, ,,sa dea”. De mancare. [,,Hrana”, KJV]. Gr. bromata, alimente in general, indiferent de origine, vegetala sau animala. 3:12 Au venit si niste vamesi sa fie botezati, si i-au zis: Invatatorului, noi ce trebuie sa facem? Vamesi. Gr. telonai, ,,strangatori de biruri” numiti de romani publicani. Telonai vine de la telos, ,,bir” si oneomai, ,,a cumpara”, deci literal, ,,cumparatori de biruri”. In loc de a avea slujbasi guvernamentali regulati pentru a strange impozitele fixate, romanii scoteau la mezat prilejul de a aduna veniturile dintr-un oras sau o provincie. Numai oamenii bogati erau in stare sa faca oferte la licitatie, deoarece aceia care obtineau privilegiul erau obligati sa plateasca o suma fixata la tezaurul regal, indiferent de cat se aduna de fapt si sa depuna garantii pana cand suma se platea. Acesti telonai urmau de obicei practica de a subimparti intre contractanti secundari zona destinata lor sau de a angaja agenti pentru a face lucrarea propriu-zisa de colectare a impozitelor. In NT ,,vamesii” [,,publicanii”] erau agentii care de fapt strangeau impozitele de la oameni si erau probabil, cu rari exceptii, iudei. Ca reprezentati ai unui cuceritor pagan, strangatorii de biruri erau pentru oameni o dureroasa amintire a starii degradante la care ajunsese natiunea iudaica. Adaugata la dizgratia cu care erau priviti vamesii de catre iudei, era practica lipsita de scrupule, urmata de aproape toti acesti paraziti fara inima, de a jefui pe oameni de orice banuti pe care legea ar fi putut sa scoata cu forta de la ei. Un iudeu care devenea ,,vames” [,,publican”] era privit ca tradator al lui Israel, un lacheu al romanilor priviti cu ura. Daca era rau din punct de vedere al iudeilor, sa platesti un impozit, cu cat mai rau ar fi trebuit sa fie sa strangi impozitele! Un ,,vames” era de aceea ostracizat din societate si excomunicat din sinagoga. El era privit si tratat ca un caine pagan si tolerat numai pentru ca puterea Romei era in spatele lui (vezi la Marcu 2,14; vezi p. 66). Invatatorule. Ca si Hristos, Ioan nu numai ca predica, dar si invata. 3:13 El le-a raspuns: Sa nu cereti nimic mai mult peste ce v-a fost poruncit sa luati. Sa nu cereti nimic mai mult. Sau ,,sa nu adunati mai mult”. Nici Ioan si nici Hristos nu au osandit strangerea de biruri ca profesiune. Isus era un ,,prieten” al strangatorilor de biruri (vezi la Matei 11,19) si lua parte cu ei la anumite ocazii sociale (vezi la Matei 9,10-13). Dar atat Isus, cat si Ioan cereau sinceritate, onestitate si bunatate acelora din categoria aceasta care candidau la cetatenie in Imparatia cerurilor. Poruncit. [,,Randuit”, KJV]. Ei trebuiau sa adune atat cat era cerut de la ei, inclusiv un procent rezonabil pentru lucrarea lor. Dar nu era loc pentru jefuitori si lupi nemilosi in Imparatia cerurilor. 3:14 Niste ostasi il intrebau si ei, si ziceau: Dar noi ce trebuie sa facem? El le-a raspuns: Sa nu stoarceti nimic de la nimeni prin amenintari, nici sa nu invinuiti pe nimeni pe nedrept, ci sa va multumiti cu lefurile voastre. Ostasi. Literal, ,,[unii] servind ca ostasi”, poate acum in activitate. Ioan probabil predica in Perea (vezi la Ioan 1,28), in cuprinsul jurisdictiei lui Irod Antipa (vezi la Luca 3,1) si ostasii care se adresau lui Ioan erau probabil iudei in serviciul lui Irod. S-ar putea ca ei sa fi fost trimisi de Irod sa-l supravegheze pe Ioan, sa previna o rascoala populara, sau se poate sa fi venit ca ajutoare ale politiei sa asiste pe strangatorii de biruri deja mentionati. Cuvantul pentru ,,ostasi” ar putea lasa sa se inteleaga ca ,,ostasii” erau acolo cu treburi si nu din curiozitate. Se pare ca intrebarea lor era pusa cu toata sinceritatea – ar fi putut ei, ca ostasi, sa se califice pentru Imparatia cerurilor? Drept raspuns, Ioan le-a declarat ca puteau daca se conformau la conditiile cetateniei. Daca ostasii ar fi fost romani, probabil ca Ioan le-ar fi spus sa creada in adevaratul Dumnezeu si sa se converteasca la credinta iudaica. Ziceau. [,,Intrebau”, KJV]. Vezi la v. 10. Noi ce sa facem? In textul grec ,,noi” este emfatic, ca si cum soldatii ar fi zis: ,,Dar noi, ce sa facem noi?” Accentul acesta poate lasa sa se inteleaga ca ostasii erau in tovarasia strangatorilor de biruri, care deja vorbisera cu Ioan (v. 12,13). Sa nu stoarceti nimic de la nimeni. Adica: ,,Nu stoarceti bani de la nimeni prin intimidare.” Reaua folosire a puterii lor ca ostasi era pacatul precumpanitor asupra carora oamenii acestia trebuia sa castige biruinta spre a fi gata pentru Domnul care venea. Ioan nu a osandit pe ostasi ca atare, ci le-a aratat ca ei trebuie sa-si exercite puterea cu dreptate si indurare. Lefurile. Gr. opsonia, ,,solda ostasilor” sau ,,salarii”. Pavel foloseste opsonia in Romani 6,2.3 pentru ,,plata” pacatului. El intreaba pe oamenii din Corint: ,,Cine merge la razboi pe cheltuiala sa [gr. opsonia]?” (1 Corinteni 9,7). Ostasii care veneau la Ioan Botezatorul se pare ca erau mercenari si nu romani recrutati. 3:15 Fiindca norodul era in asteptare, si toti se gandeau in inimile lor cu privire la Ioan, daca nu cumva este el Hristosul, In asteptare. Gr. prosdokao, ,,a astepta”. Acelasi cuvant grec este folosit cu privire la ologul care sedea la poarta numita Frumoasa, care a privit in sus la Petru si Ioan ,,si astepta sa capete ceva de la ei” (vezi Fapte 3,2-5). Imaginatia multimilor poporului care il ascultau pe Ioan era aprinsa de o anticipatie plina de ravna ca profetiile mesianice la care el se referea erau pe pragul implinirii. Ca si cei doi ucenici carora Hristos li S-a aratat pe drumul intre Emaus, a caror inima ardea inauntrul lor (vezi Luca 24,32), oamenii nadajduiau cu inflacarare ca eliberatorul lui Israel s-ar putea sa Se arate in curand. Solia lui Ioan a prins imaginatia populara intr-un mod care a agitat natiunea si a ajuns pana la cel mai departat sat si catun. Toti. [,,Toti oamenii”, KJV]. Framantarea universala era la punctul de fierbere. Iosif spune ca multimile care se adunau sa asculte pe Ioan ,,erau foarte miscate de auzirea cuvintelor lui” si ca Irod Antipa ,,se temea ca nu cumva marea influenta pe care Ioan o avea asupra poporului sa fi condus la o rascoala (deoarece ei pareau sa fie gata sa indeplineasca orice sfat venit de la Ioan)” (Antichitati, xviii. 5.2). Sarcina randuita lui Ioan era de a trezi mintea oamenilor din somnul de veacuri pentru a le inflacara inima cu nadejdea ca o zi noua era gata sa rasara si sa-i zoreasca sa se pregateasca pentru Cel care venea – dorinta tuturor veacurilor. In lucrarea aceasta el a izbutit in mod eminent. De fapt, el a determinat chiar si pe conducatorii iudei sa cerceteze solia lui (vezi Ioan 1,19-25). ,,Toti” aveau cunostinta de Ioan si toti cei care puteau sa faca lucrul acesta veneau sa-l asculte. Se gandeau in inimile lor. Literal, ,,judecau” sau ,,cumpaneau” (vezi la cap. 1,29). Oamenii se intrebau care avea sa fie rezultatul intregii acestei agitatii. Daca nu cumva el este Hristosul. Conducatorii iudei au cerut adesea minuni de la Isus ca dovada a mesianitatii Lui (vezi la Matei 12,38; 16,1; etc.). Totusi, ,,Ioan n-a facut nici un semn [,,minune”]” (Ioan 10,41). Vesmantul lui rudimentar nu semana a regalitate. El era, de fapt, din semintia lui Levi (vezi Luca 1,5), nu din semintia lui Iuda, asa cum spusesera profetii ca urma sa fie Hristos (vezi la Matei 1,1). Cu toate acestea, oamenii erau gata sa-l accepte ca Mesia daca el ar fi ridicat pretentia si chiar si reprezentantii Sinedriului se intrebau daca nu cumva el era Cel Fagaduit (vezi la Ioan 1,19-21). Natiunea iudaica nu i-ar fi putut aduce un compliment mai inalt lui Ioan; nu s-ar fi putut aduce o marturie mai elocventa a puterii soliei Lui. Intr-adevar, proclamarea din partea lui a lui Mesia era cu atata efect, incat oamenii l-au confundat cu Mesia Insusi! 3:16 Ioan, drept raspuns, a zis tuturor: Cat despre mine, eu va botez cu apa; dar vine Acela care este mai puternic decat mine, si caruia eu nu sunt vrednic sa-I dezleg cureaua incaltamintelor. El va va boteza cu Duhul Sfant si cu foc. Va botez cu apa. Vezi la Matei 3,11. Nu sunt vrednic sa-I dezleg. Vezi la Marcu 1,7. Cureaua. Vezi la Marcu 1,7. Incaltamintelor. Vezi la Matei 3,11. 3:17 Acela are lopata in mana; Isi va curati aria cu desavarsire, si Isi va strange graul in granar, iar pleava o va arde intr-un foc care nu se stinge. Acela are lopata. Vezi la Matei 3,12. 3:18 Astfel propovaduia Ioan norodului Evanghelia, si-i dadea inca multe alte indemnuri. Multe alte indemnuri. Aceasta lasa sa se inteleaga ca lucrurile mentionate constituie un rezumat al predicii lui Ioan Botezatorul si nu un raport cuvant cu cuvant al vreunei predici (vezi la v. 7). 3:19 Dar carmuitorul Irod, care era mustrat de Ioan pentru Irodiada, nevasta fratelui sau Filip, si pentru toate relele pe care le facuse, Carmuitorul Irod. [,,Irod tetrarhul”, KJV]. [Intemnitarea lui Ioan, Luca 3,19.20 = Matei 14,3- 5. Comentariu major: Luca. Vezi harta p. 217; diagrama p. 230.]. Luca face referire la intemnitarea si moartea lui Ioan Botezatorul in punctul acesta pentru a completa relatarea lui cu privire la Ioan inainte de a incepe sa relateze lucrarea lui Hristos. Se pare ca Ioan nu a fost intemnitat decat la cateva luni, poate un an sau mai mult, dupa botezul lui Isus (DA 214; cf. p. 213), aproximativ pe vremea Pastelui anului 29 d.Hr. El a ramas la inchisoare pana timpuriu in primavara anului 30 d.Hr. si a fost decapitat cu cateva saptamani inainte de Pastele acelui an (vezi DA 360, 361, 364). Vezi p. 64; diagramele 6,7, p. 229-231; nota aditionala la Luca 4). Mustrat. Potrivit cu Iosif, iudeii in unanimitate obiectau fata de casatoria aceasta (Antichitati xviii.5.4.). Irodiada. O fiica a lui Aristobul si stranepoata a lui Irod cel Mare. Irod Antipa a divortat de propria sa sotie, o fiica a regelui Aretas al Arabiei, pentru a se casatori cu Irodiada (Iosif, Antichitati, xviii. 5.1). Vezi la v.1. Filip Acest Irod (vezi diagrama p. 40) era fratele vitreg al lui Irod Antipa, un fiu al lui Irod cel Mare cu Mariamne (II) – nu Irod Filip Tetrarhul (vezi la v. 1), fiu al lui Irod cel Mare cu Cleopatra. Salomea era fiica acestui Irod si a Irodiadei. El fusese dezmostenit de tata sau, Irod cel Mare si a trait o viata de particular, mai intai la Ierusalim si apoi in Roma. 3:20 a mai adaugat la toate celelalte rele si pe acela ca a inchis pe Ioan in temnita. A mai adaugat. Aceasta era o adaugare deosebita la celelalte ,,rele” ale lui Irod (vezi v. 19). A inchis pe Ioan. Ioan a fost intemnitat timpuriu in primavara anului 29 d.Hr., dupa o lucrare de aproape trei ani (vezi diagramele p. 228-230; vezi la Matei 3,1). Faptul ca el a fost intemnitat de Irod Antipa lasa sa se inteleaga ca Ioan predica de partea pereana a raului Iordan pe vremea arestarii sale (vezi la Luca 3,3). Lui Irod i se parea ca oamenii erau gata sa faca ceea ce le-ar fi spus Ioan si Irod se temea ca rezultatul ar putea fi razvratirea populara (Antichitati xviii, 5.2.; DA 360). Iosif nu mentioneaza problema Irodiadei in legatura cu intemnitarea lui Ioan, desi in alta parte el mentioneaza casatoria Irodiadei cu Antipa (Antichitati, xviii.5.4). In felul acesta Iosif relateaza probabil motivul sustinut in mod public pentru care Irod l-a intemnitat pe Ioan. Ar fi fost necorespunzator ca Irod sa anunte ca motivul Sau pentru a face lucrul acesta este problema particulara cu Irodiada, pe care iudeii o dezaprobau in unanimitate. Vezi DA 214. Temnita. Potrivit cu Iosif (Antichitati, xviii.5.2) aceasta era fortareata Macherus, din Perea, la est de Marea Moarta. Locul unde fusese Macherus a fost descoperit in 1807; si ruinele unei temnite mai pot fi vazute. Totusi, avand in vedre succesiunea evenimentelor in Marcu 6,17-30 (cf. DA 222), anumiti invatati cred ca celebrarea zilei de nastere ar fi avut loc in Tiberida si, deci, pun la indoiala acuratetea afirmatiei lui Iosif. 3:21 Dupa ce a fost botezat tot norodul, a fost botezat si Isus; si pe cand Se ruga, s-a deschis cerul, Tot norodul. [Botezul, Luca 3,21-23a = Matei 3,13-17 = Marcu 1,9-11. Comentariu major: Matei.]. O figura iudaica obisnuita de hiperbola, care aici probabil urmarea sa cuprinda o hotarata majoritate a celor care ascultau. Cel putin Fariseii si Saducheii au refuzat botezul (Luca 7,30.33; Matei 21,25.32). Se ruga. Numai Luca relateaza ca Isus S-a rugat cand a iesit din rau. Este potrivit ca Luca, care Il mentionase atat de adesea pe Isus in actul rugaciunii, sa noteze aici amanuntul acesta. 3:22 si Duhul Sfant S-a pogorat peste El in chip trupesc, ca un porumbel. Si din cer s-a auzit un glas, care zicea: Tu esti Fiul Meu preaiubit: in Tine Imi gasesc toata placerea Mea! In chip trupesc. Numai Luca califica porumbelul in felul acesta. Fiul Meu prea iubit. Vezi la Matei 3,17. Codex Bezae adauga: ,,astazi Te-am nascut”. In timp ce aici afirma adevarata dumnezeire a lui Isus, Luca porneste de indata sa dovedeasca adevarata Lui natura omeneasca (v. 23-38). Matei isi incepe relatarea naratiunii Evangheliei prin prezentarea genealogiei lui Isus (vezi la Matei 1,1); Luca rezerva genealogia sa pentru momentul cand Isus a inceput misiunea vietii Sale. La fel, Moise da propria sa genealogie dupa ce relateaza prima sa aparitie publica ca purtator de cuvant al lui Dumnezeu si conducatorul lui Israel (vezi Exod 6,16-20). 3:23 Isus avea aproape treizeci de ani, cand a inceput sa invete pe norod; si era, cum se credea, fiul lui Iosif, fiul lui Eli, La treizeci de ani. Luca nu se angajeaza in ce priveste varsta exacta a lui Isus la data botezului, ci mai degraba scoate in evidenta faptul ca El era ,,ca de treizeci de ani”. Atat cat permite afirmatia lui Luca, aceasta ar fi un an sau doi mai mult sau mai putin decat exact 30. La iudei varsta de 30 de ani era in general considerata a fi timpul cand un om ajungea la maturitatea deplina si era prin urmare eligibil pentru raspunderile vietii publice. Vezi diagramele 1,3, p. 227, 228). Daca nasterea lui Isus a avut loc in toamna anului 5 i.Hr. asa cum pare probabil (vezi la cap. 2,6.8), al treizecilea an al Sau, dupa metoda iudaica de calculare (vezi la cap. 2,42), ar fi inceput in toamna anului 25 d.Hr. si s-ar fi terminat in toamna anului 26 d.Hr. (vezi la v. 1). Aceasta este pe deplin in armonie cu afirmatia mai mult sau mai putin generala a lui Luca precum ca Isus era ,,ca” de 30 de ani si cu toate datele cronologice cunoscute cu privire la viata lui Hristos. S-ar parea, deci, ca Luca nu face aici o afirmatie cronologica precisa, ci numai noteaza ca Isus era de varsta matura la data botezului Sau si a inceputului lucrarii Sale publice. Inceput. Gr. archomai, ,,a incepe”. Verbul acesta apare si in Matei 4,14; Marcu 4,1Luca 3,8;; Fapte 11,22; 10,37; etc. O problema apare in legatura cu forma folosita aici, archomenos. Nu este clar daca archomenos se refera la inceputul celui de-al 30-lea an al vietii lui Isus, sau la inceputul lucrarii Lui. Traducerea lui Tyndale a primei parti a lui Luca 3,23 spune: ,,Isus era cam de treizeci de ani cand a inceput”. Biblia Cranmer din 1539 a adoptat o traducere noua: ,,Isus Insusi a inceput sa fie ca de treizeci de ani” si aceasta a fost urmata de KJV. Intrucat contextul (v. 1-22) se ocupa de botezul lui Isus, cu care a inceput lucrarea Lui publica, multi au tras concluzia ca archomenos trebuie sa se refere la lucrarea Lui (vezi la Marcu 1,1; cf. Fapte 1,22; 10,37.38). In consecinta, ei adauga expresii de felul ,,sa invete” (RV) sau ,,lucrarea lui” (RVS) dupa archomenos. Vezi la Luca 1,57; 2,42. Se credea. [Stramosii omenesti ai lui Isus, Luca 3,23-38 = Matei 1,1-17. Comentariu major: Matei si Luca.]. Isus era ,,legal considerat” sau ,,popular crezut” a fi fiul lui Iosif (vezi Ioan 8,41). In rapoartele oficiale de la Templul din Ierusalim Isus era inregistrat ca primul nascut al Mariei si al lui Iosif (vezi Luca 2,21; DA 52). Actiunea prompta a lui Iosif cand i s-au dat indrumari de catre inger sa o ia pe Maria ca nevasta a protejat, fara indoiala, atat bunul sau nume, cat si pe al Copilului (vezi la Matei 1,24). Potrivit cu relatarile oficiale si inaintea legii, Isus era fiul lui Iosif. Fiul. Cu privire la importanta si valoarea raportului ancestral al lui Isus pentru oamenii din timpurile NT, vezi la Matei 1,1. Genealogia, asa cum este data de Luca, difera in cateva privinte importante de aceea data de Matei si diferentele acestea confrunta pe multi cititori moderni ai Bibliei cu ceea ce este, admis, o problema de mare dificultate. Problema aceasta consta esential in faptul ca desi ambele liste genealogice dau de inteles ca prezinta pe stramosii lui Iosif, totusi difera una de alta, nu numai in ce priveste numarul stramosilor trecuti intr-o anumita perioada de timp, dar si cu privire la cine era cea mai mare parte din acesti stramosi. Punctele principale de deosebire dintre cele doua liste pot fi enuntate dupa cum urmeaza: 1. Luca prezinta 41 de descendenti ai lui David care erau stramosi ai lui Isus; Matei, 26. 1. 2. Cu exceptia lui Salatiel, Zorobabel si Iosif sotul Mariei, cele doua liste sunt cu totul deosebite in ce priveste descendentii din David. 2. 3. Cele doua genealogii converg pe scurt cu Salatiel si Zorobabel, dar Matei identifica pe Salatiel cu fiul lui Ieconia; Luca il trece ca fiu al lui Neri. 4. Matei il identifica pe Iosif ca fiul lui Iacov; Luca ca fiul lui Eli. La inceput aceste diferente par sa constituie discrepante majore intre cele doua liste date de Matei si de Luca. Problema este si mai mult complicata de faptul ca absolut nimic nu se cunoaste despre 60 din cele 64 de persoane numite in amandoua listele si ca informatia cu privire la celelalte patru este in cel mai bun caz foarte slaba. Absenta aceasta de informatie face ca o reconciliere pozitiva a diferentelor dintre cele doua liste sa fie practic imposibila. Din fericire insa, se stie indeajuns despre obiceiurile si felul de gandire si exprimare vechi iudaic pentru a procura o explicatie cu totul plauzibila a fiecarui punct de deosebire si, in felul acesta, pentru a demonstra ca discrepantele pot fi in chip rational considerate ca aparente si nu reale. Diferitele puncte de deosebire vor fi considerate in ordine: 1. 1. Asa cum este notat, Matei atribuie 26 de generatii, cuprinzand in medie 37 de ani fiecare, perioadei de timp de la moartea lui David pana la nasterea lui Hristos; Luca are 41 de generatii, cuprinzand in medie 24 de ani fiecare. Potrivit cu cronologia ipotetica urmata de acest comentariu, David a murit in anul 971 i.Hr. (vezi vol. II, p. 77, 143) si Hristos S-a nascut in anul 5 i.Hr. (vezi vol. V, p. 242), un interval de aproape 966 de ani. In parte, ar fi poate cu putinta sa explicam marea diferenta dintre 26 si 41 de generatii admitand ca fiecare stramos al lui Isus in linia trasata de Luca era, in medie, cu vreo 13 ani mai tanar la nastere succesorului sau decat media liniei lui Matei. Dar diferenta este prea mare pentru a fi in totul explicata pe baza aceasta. Avand in vedere faptul ca Matei a omis clar cel putin patru verigi genealogice in decursul celor 966 de ani, acolo unde se poate face comparatie cu listele VT (vezi la Matei 1,8.11.17), este cu totul posibil ca el sa fi omis cu totul cel putin 11 din perioada cea mai obscura dintre cele doua testamente. Se poate observa, de asemenea, ca o lungime medie de 24 de ani dintre nasterea unui om si aceea a succesorului sau este mult mai probabila decat una de 37 de ani. Observatia aceasta tinde sa confirme cele 37 de generatii ale lui Luca si probabilitatea ca Matei a ajuns la 24 prin omiterea intentionata a aproape 15 nume din lista sa (vezi la Matei 1,8.11.17). 2. 2. Cu exceptia lui Salatiel, Zorobabel si a lui Iosif, sotul Mariei, listele genealogice date de Matei si Luca urmaresc evident pe stramosii lui Isus pana la David pe doua linii diferite de descendenta. De la David la captivitate, Matei urmeaza linia domnitoare a familiei regale si noi admitem ca acelasi lucru este adevarat cu privire la cei trecuti in lista de la captivitate mai departe (vezi la Matei 1,17). Luca pare sa urmeze o ramura nedomnitoare a liniei regale pana la Natan, un alt fiul al lui David cu Bat-Seba (1 Cronici 3,5; vezi la Luca 3,31). Intermariajul in cuprinsul limitelor familiei explica usor faptul ca stramosii lui Hristos pot fi urmariti in trecut prin doua linii aproape cu totul distincte ale familiei. Aceasta, totusi, nu explica faptul ca sunt date aceste doua linii (vezi nr. 4, mai jos). 3. 3. Pentru o discutare a problemei prezentate de convergenta celor doua liste in Salatiel si Zorobabel, dupa care din nou se despart, vezi la versetul 27. 4. Vezi mai jos la ,,lui Iosif” si ,,fiul lui Eli”. Lui Iosif. Ca si Matei (vezi la Matei 1,16), Luca evita cu grija sa afirme ca Isus era fiul lui Iosif. Expresia parentetica ,,cum se credea” nu numai ca lasa sa se inteleaga absenta unei legaturi directe de sange, ci sugereaza ca legal si popular Isus era considerat fiul lui Iosif. La evrei termenii ,,tata” si ,,fiu”, ,,mama” si ,,fiica”, ,,frate” si ,,sora”, etc., erau de obicei folosite pentru a cuprinde legaturi mai departate decat implica la noi aceste cuvinte (vezi la Geneza 29,12; Numeri 10,29; Deuteronom 15,2; 1 Cronici 2,7). Prin urmare ,,fiu”, de pilda, asa cum este folosit in Biblie, poate denota legatura de nastere naturala (imediata sau mai departata), prin adoptare, prin casatorie de levirat (vezi la Deu. 25,5-9) sau doar prin caracter (vezi 2 Timotei 1,2). Fiul lui Eli. Heli [sau ,,fiul lui Eli”]fiind transliterarea greaca a numelui ebraic redat in engleza ca ,,Eli”. Evident, Iosif, sotul Mariei, nu putea fi fiul natural atat al lui Eli, ca aici, cat si al lui Iacov, ca in Matei 1,16. Doua explicatii plauzibile au fost propuse, fiecare dintre ele fiind in deplina armonie cu obiceiurile iudaice cunoscute. Potrivit cu o explicatie, ambele liste dau pe stramosii lui Isus, una prin descendenta de sange, cealalta prin adoptare sau casatorie de levirat. Potrivit cu cealalta explicatie, Matei da stramosii lui Iosif si Luca ii da pe aceia ai Mariei, prin tatal ei. Aceia care considera ambele liste ca reprezentand stramosii lui Iosif, explica zicand ca o lista da reala lui descendenta prin sange si cealalta, descendenta lui prin adoptare intr-o linie de familie inrudita. Daca Iosif era cu adevarat ,,fiul lui Iacov” ca in Matei, el trebuie sa fi devenit ,,fiul lui Eli” intr-un sens cu totul altul decat unul literal. Daca Eli n-a avut mostenitor natural, el l-ar fi putut adopta pe Iosif, prin care, potrivit cu obiceiul iudeu se puteau pastra amandoua liniile. Potrivit cu a doua explicatie, Maria era singurul copil al lui Eli si casatorindu-se cu ea, Iosif a devenit fiul si mostenitorul legal al lui Eli in armonie cu prevederile legii casatoriei de levirat, asa cum era data pe vremea lui Moise (vezi la Deuteronom 25,5-9; Matei 22,24). 3:24 fiul lui Matat, fiul lui Levi, fiul lui Melhi, fiul lui Ianai, fiul lui Iosif, Verset ce nu a fost comentat. 3:25 fiul lui Matatia, fiul lui Amos, fiul lui Naum, fiul lui Esli, fiul lui Nagai, Matat. Vezi la Matei 1,15. Nu se stie nimic mai mult cu privire la persoanele numite de la Matat din Luca 3.24 la Resa din v. 27 decat ca au fost stramosii lui Isus. Ei nu sunt mentionati in alta parte in Biblie datorita faptului ca nici canonul VT nu se extinde mult dincolo de intoarcerea iudeilor din captivitatea babiloniana. 3:26 fiul lui Maat, fiul lui Matatia, fiul lui Semei, fiul lui Ioseh, fiul lui Ioda, Verset ce nu a fost comentat. 3:27 fiul lui Ioanan, fiul lui Resa, fiul lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, fiul lui Neri, Zorobabel. Adica, Zorobabel. Luca il numeste pe Zorobabel fiu al lui Salatiel si pe Salatiel, fiu al lui Neri. De asemenea, Matei numeste pe Zorobabel fiul al lui Salatiel, dar numeste pe Salatiel fiul al lui Iconia (vezi la Matei 1,12). In timp ce se poate sa fi fost mai multi Zorobabel in perioada aceasta (numele probabil inseamna ,,o odrasla a Babilonului” sau ,,nascut in Babilon”) cu un tata numit Salatiel, o astfel de posibilitate este aproape universal neluata in consideratie. In felul acesta problema ridicata aici este comuna ambelor teorii generale prezentate cu privire la diferentele dintre cele doua liste genealogice (vezi la Luca 3,23). Au fost propuse diferite solutii pentru problema parintilor lui Salatiel. Unii sugereaza ca Salatiel era fiul natural al lui Neri, dar ,,fiul” lui Iconia [Ioiachin; vezi la 1 Cronici 3,16] prin adoptie. Altii sugereaza ca Salatiel, desi fiul al lui Neri, a devenit succesorul legal al lui Iconia, poate datorita stingerii familiei lui Iconia (vezi la Ieremia 22,30) sau datorita altei cauze. Iar altii sugereaza ca o fiica a lui Iconia s-a casatorit cu Neri si ca in felul acesta Salatiel era fiul lui Neri si nepotul lui Iconia, dar numit ,,fiu” al lui Iconia potrivit obiceiului iudaic. Cat priveste parintii lui Zorobabel, atat Matei, cat si Luca il numesc fiul lui Salatiel (Sealtiel), in acord cu Ezra 3,2; 5,2; Neemia 12,1; si Hagai 1,1, desi textul masoretic la 1 Cronici 3,19 numeste pe Zorobabel fiul lui Pedaia (vezi la 1 Cronici 3,19; Ezra 2,2). Totusi, LXX-a la 1 Cronici 3,19 trece pe lista pe Salatiel ca tata al lui Zorobabel si pare ca Luca foloseste aici LXX-a ori de cate ori ea procura informatii corespunzatoare listei genealogice (vezi la Luca 3,36). Neri. Persoanele numite de la Neri in v. 27 la Matata in v. 31 nu sunt mentionate in alta parte in Biblie. Perioada de timp cuprinsa de acest grup se extinde de la captivitatea babiloniana in trecut, prin timpul imparatiei impartite, pana la Solomon. 3:28 fiul lui Melhi, fiul lui Adi, fiul lui Cosam, fiul lui Elmadam, fiul lui Er, Verset ce nu a fost comentat. 3:29 fiul lui Isus, fiul lui Eliezer, fiul lui Iorim, fiul lui Matat, fiul lui Levi, Verset ce nu a fost comentat. 3:30 fiul lui Simeon, fiul lui Iuda, fiul lui Iosif, fiul lui Ionam, fiul lui Eliachim, Verset ce nu a fost comentat. 3:31 fiul lui Melea, fiul lui Mena, fiul lui Matata, fiul lui Natan, fiul lui David, Natan. Natan a fost fiul lui David si al lui Bat-Seba, nascut in Ierusalim (vezi la 2 Samuel 5,14). David. Vezi la Matei 1,1.6. Pentru numele inscrise in lista de la David la Avraam in Luca 3,31-34 vezi la Matei 1,2-6. 3:32 fiul lui Iese, fiul lui Iobed, fiul lui Booz, fiul lui Salmon, fiul lui Naason, Verset ce nu a fost comentat. 3:33 fiul lui Aminadab, fiul lui Admin, fiul lui Arni, fiul lui Esrom, fiul lui Fares, fiul lui Iuda, Verset ce nu a fost comentat. 3:34 fiul lui Iacov, fiul lui Isaac, fiul lui Avraam, fiul lui Tara, fiul lui Nahor, Tara. Adica, Terah, tatal lui Avraam (vezi la Geneza 11,26-32). Deosebirea in ortografierea numelor de la Terah la Mahalaleel (Maleleel) se datoreaza faptului ca in VT aceste nume sunt transliterate direct din ebraica, in timp ce in NT ele sunt transliterate din greaca, aceasta, la randul ei, fiind transliterata din ebraica. Nahor. Nahor, bunicul lui Avraam (vezi la Geneza 11,22). 3:35 fiul lui Seruh, fiul lui Ragau, fiul lui Falec, fiul lui Eber, fiul lui Sala, Saruh. Adica, Serug, strabunicul lui Avraam (vezi la Geneza 11,20). Ragau. Adica, Reu (vezi la Geneza 11,18). Falec. Adica, Peleg (vezi la Geneza 11,16). Eber. Vezi la Geneza 10,21; 11,14. Sala. Adica, Salah (vezi la Geneza 11,13). 3:36 fiul lui Cainam, fiul lui Arfaxad, fiul lui Sem, fiul lui Noe, fiul lui Lameh, Cainan. Numele Cainan apare aici si in LXX-a la Geneza 11,12.13 si 1 Cronici 1,18, dar nu in textul masoretic. Faptul ca transliterarea greaca a acestor cuvinte ebraice in Luca 3,34-38 este identica cu aceea din LXX-a la Geneza 5,5-32; 11,10-24 lasa sa se inteleaga ca Luca probabil a urmat LXX-a pentru aceasta portiune a genealogiei sale. Posibilitatea aceasta este confirmata de faptul ca Luca include aici pe Cainan intre Salah si Arfaxad. Arfaxad. Vezi la Geneza 10,22; 11,12. Sem. Adica Sem, al doilea fiu al lui Noe (vezi la Geneza 5,32; 11,10.11). Noe. Vezi la Geneza 5,29. Lameh. Vezi la Geneza 5,25. 3:37 fiul lui Matusala, fiul lui Enoh, fiul lui Iared, fiul lui Maleleel, fiul lui Cainan, Metusala. Adica Metuselah (vezi la Geneza 4,18; 5,25). Enoh. Vezi la Geneza 5,22.24. Iared. Vezi la Geneza 4,18. Maleleel. Adica, Mahalaleel (vezi la Geneza 4,18). Cainan. Vezi Geneza 5,9. Acest patriarh, fiul lui Enos, nu trebuie sa fie confundat cu Cainan din Luca 3,36, care nu este mentionat in textul masoretic al VT (vezi la v. 36). 3:38 fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu. Enos. Vezi la Geneza 4,26. Set. Al treilea fiul al lui Adam si al Evei (vezi la Geneza 4,25). Adam. Pentru insemnatatea numelui vezi la Geneza 1,26; 3,17; Numeri 24,3. Luca incepe genealogia sa cu nasterea supranaturala al celui de-al doilea sau ,,ultimul Adam” (1 Corinteni 15,45) si acum o incheie cu o referire la crearea celui dintai Adam. Fiul lui Dumnezeu. Luca afirma aici credinta lui in Dumnezeu ca Creator al omului si Autor al vietii, Cel care ,,da tuturor viata, suflarea si toate. El a facut ,,…toti oamenii, iesiti dintr-unul singur [,,dintr-un sange”]” (Fapte 17,25.26). La inceput omul a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu. Prin credinta in Isus Hristos avem privilegiul de a fi creati din nou dupa chipul Lui (vezi 2 Corinteni 5,17). COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1–18 DA 97–108 7 PK 140 10, 11 DA 107 13 DA 553 19 EW 154 21, 22 DA 109–113 22 EW 153, 156 23 4T 109 38 Ed 33, 130; PP 45 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: