Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Web / Faptele Apostolilor
Printable ModeFaptele Apostolilor, 17
|
17:1 Pavel si Sila au trecut prin Amfipoli si Apolonia, si au venit in Tesalonic, unde era o sinagoga a Iudeilor. Au trecut prin. Gr. diodeuo ,,a-si face drum”, de la dia, ,,prin”, si hodos, ,,drum”. In NT, verbul grec apare numai aici si in Luca 8,1. Folosirea lui aduce dovezi in plus pentru obarsia comuna de la acelasi autor, a celor doua carti. Amfipoli. Cam la 39 de mile, la sud-vest de Filipi. In timpurile mai dinainte, cetatea aceasta era cunoscuta ca Ennea Hodoi (,,Noua Drumuri”), ca recunoastere a pozitiei ei strategice. Sub romani, Amfipoli a devenit capitala primei din cele patru sectiuni in care era impartita provincia romana Macedonia. Apolonia. Cam la 30 de mile la sud-vest de Amfipoli. Locul exact al cetatii este incert. Cele doua orase aici mentionate ar fi putut sa fie opriri de peste noapte pentru calatorii din Filipi, desi strabaterea unor distante de aproape 30 de mile ar fi cerut un mare efort de la oamenii care fusesera de curand batuti cu nuiele. Misionarii n-au intarziat in cele doua orase, poate pentru ca nu vor fi avut decat putini iudei sau poate deloc. Tesalonic. Situat cam la 37 de mile putin spre nord-vest de Apolonia. Cetatea fusese cunoscuta mai inainte ca Tharma, dar fusese marita de Filip din Macedonia si numita din nou de Casandru, in onoarea lui Thessalonike, sotia lui si fiica lui Filip. Era bine situata pentru comert, in Golful Tharmaic si devenise un port de o oarecare importanta. Sub numele de Salonic, el este inca un oras important. Sinagoga a iudeilor. Ca un centru comercial important, Tesalonicul a atras iudei in mare numar. Acesti membri ai diasporei (vezi Vol. V, p. 59-61) se bucurau de libertate religioasa si puteau sa-si construiasca propriul lor locas de cult. E posibil ca sinagoga din Tesalonic sa fi servit si orasele invecinate, a caror populatie iudaica nu era destul de numeroasa pentru a putea administra o cladire proprie. Poze din Atena, Damasc si Tars Poze din Corint si Efes 17:2 Pavel, dupa obiceiul sau, a intrat in sinagoga. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi, Dupa obiceiul sau. [Asa cum ii era obiceiul, KJV.] Vezi Fapte 13,5,14, cf. cele de la Luca 4,16. A intrat. Ca de drept ca iudeu. Se poate sa fi fost invitat sa vorbeasca, asa ca la Antiohia Pisidiei (vezi cap. 13,14). Trei zile de Sabat. Gr. epi sabbata tria, literal ,,in trei Sabate”. RSV spune ,,timp de trei saptamani”. Aceasta traducere pare neintemeiata. Aplicand regula ca traducerea prima, directa si evidenta e de preferat, in afara de cazul ca forma sau contextul cer un sens adaptat, traducerea ,,Sabate” e corespunzatoare aici. Nu e nimic in versiunea greaca, lingvistic sau contextual sau in imprejurarile descrise, care sa ceara traducerea ,,saptamani”. Din 68 de versiuni consultate asupra acestui pasaj, in 13 limbi, numai una dintre ele, in afara de RSV, si anume cea germana, de Bohmer, da expresia ,,trei saptamani”. RSV da ,,sabate” ca o exprimare marginala. Multe versiuni folosesc expresia ,,zile de sabat” sau ,,sabate succesive”, inlaturand orice idee de ,,saptamani”. Putem deci trage concluzia ca traducerea ,,in trei Sabate” e valabila si de preferat. In privinta legaturii lui Pavel cu tinerea Sabatului, vezi cap. 13,14; 16,13. In intervalele dintre Sabate, apostolul fara indoiala a lucrat la meseria lui de facere de corturi (vezi Fapte 18,3; 1 Tesaloniceni 2,9; 2 Tesaloniceni 3,8). Faptul ca lui Pavel i s-a ingaduit sa predice timp de trei Sabate succesive, arata respectul acordat lui ca invatator al legii si elocventa lui zeloasa. A vorbit cu ei. [A rationat, KJV.] Gr. dialegomai, ,,a conva”, ,,a trata”, ,,a discuta”, si nu ,,a disputa”, asa cum e tradus [KJV] la v. 17. Marturia lui Pavel a fost tot atat de lipsita de teama ca oricand. El a predicat Evanghelia lui Dumnezeu ,,nu numai cu vorbe, ci si cu putere si cu Duhul Sfant si cu o mare indrazneala” (1 Tesaloniceni 1,5). In acelasi timp, el era bland ,,ca o doica ce-si creste cu drag copiii” (1 Tesaloniceni 2,7). Drept urmare, nu numai iudei si prozeliti au fost mantuiti, dar multe persoane dintre neamuri s-au intors ,,de la idoli... la Dumnezeu, pentru a sluji Dumnezeului celui viu si adevarat” (1 Tesaloniceni 1,9). Din Scripturi. Pavel scotea argumentele sale din Scripturi, asa cum faceau Isus (Luca 24,25-27,44) si Stefan (Fapte 7) si asa cum el insusi o facuse in Antiohia din Pisidia (cap. 13,16-41). 17:3 dovedind si lamurind, ca Hristosul trebuia sa patimeasca si sa invie din morti. Si acest Isus, pe care vi-L vestesc eu, zicea el, este Hristosul. Dovedind. [Deschizand, KJV.] Gr. dianoigo Acelasi cuvant e folosit de Luca pentru: (1) deschiderea de catre Hristos sau explicarea Scripturilor fata de ucenici, pe drumul catre Emaus (Luca 24,32); (2) deschiderea de catre Hristos a mintii celor unsprezece ,,ca sa inteleaga Scripturile” (v. 45) si (3) deschiderea de catre Domnul a inimii Lidiei ca ea sa poata intelege invatatura lui Pavel (Fapte 16,14). Aici Pavel urmeaza exemplul Domnului si Invatatorului sau si deschide Scriptura pentru ca mintea ascultatorilor sai sa se deschida ca sa poata fi primita solia lui. Lamurind. [Alegand, KJV.] Gr. paratithemi ,,a pune de-a lungul”, folosit pentru ,,a pune hrana pe masa” (cap. 16,34) sau, figurat, de a expune argumente. ,,A alege”, in sensul lui mai vechi, nu insemna a prezenta o sustinere indoielnica, ci ,,a cita”. Pavel prezenta dovezi biblice pentru invatatura lui si, in mod convingator, le-a pus in fata ascultatorilor sai din sinagoga. Hristosul. Versiunea greaca are articolul, dand exprimarea ,,Hristosul” sau ,,Mesia”. Apostolul urmareste sa corecteze conceptiile iudaice cu privire la Mesia (vezi Luca 24,26-27). Trebuia. Sau ,,era necesar”. Pavel arata cum Mesia putea sa biruiasca pacatul numai daca suferea. Suferinta era esentiala pentru biruinta (vezi Luca 24,26,27). Sa patimeasca si sa invie. [Sa fi suferit si sa fi inviat, KJV.] Pavel, in mod special, se ocupa cu doua aspecte ale invataturii crestine pe care iudeii o gaseau greu de acceptat – suferinta lui Mesia si invierea Lui. Capitolul 53 din Isaia urma sa detina un loc proeminent intr-un astfel de studiu (vezi Luca 24,26,27; cf. cele de la Fapte 8,32-35; 13,26-33). Si acest Isus. [Ca acest Isus, KJV.] Constructia greaca indreptateste inserarea lui ,,zicand” inainte de ,,ca”. Expresia ar putea atunci spune: ,,Zicand ca acesta este Mesia, Isus, pe care eu vi-l vestesc public” (cf. cele de la cap. 9,22). 17:4 Unii din ei, si o mare multime de Greci tematori de Dumnezeu, si multe femei de frunte au crezut, si au trecut de partea lui Pavel si a lui Sila. Unii din ei. Adica dintre iudeii din sinagoga (cf. cap. 13,43). Acestia erau probabil in minoritate, in comparatie cu iudeii care nu credeau (cap. 17,5). O mare multime. Aceste persoane dintre neamuri nu erau stanjenite de prejudecatile care se tineau scai de cei nascuti iudei. Greci tematori de Dumnezeu. Exista oarecare dovezi textuale (cf. p. 10) pentru exprimarea ,,persoane evlavioase si greci”. Unii dintre acestia erau prozeliti (vezi cap. 10,2). Dar biserica tesaloniceana pare sa fi fost predominant dintre neamuri si unii dintre membrii ei au fost castigati de la idolatrie fara a trece prin iudaism (1 Tesaloniceni 1,9; 2,14). Femei de frunte. Acestea s-ar fi putut sa fie economic sau social independente, ca Lidia (cap. 16,14) sau sotiile barbatilor de seama din oras. Nu se poate sti daca ele erau iudeice sau dintre neamuri. Femeile se bucurau de o mare masura de libertate in Macedonia. Pare probabil ca versetul acesta (cap. 7,4) cuprinde mai mult decat cele trei Sabate mentionate in v. 2. Nota principala a naratiunii, cu tabloul ei de lucrare prospera la Tesalonic si epistola lui Pavel (1 Tesaloniceni), sugereaza o sedere de mai mult de trei saptamani. 17:5 Dar Iudeii care nu crezusera, de pizma, au luat cu ei niste oameni fara capatai din multime, au facut gloata, si au intaratat cetatea. S-au napustit asupra casei lui Iason, si cautau pe Pavel si pe Sila, ca sa-i aduca afara la norod. Care nu crezusera. Dovezi textuale favorizeaza (cf. p. 10) omiterea acestor cuvinte. Indiferent daca propozitia aceasta este omisa, n-are nici o insemnatate, deoarece v. 4 afirma ca unii iudei au crezut si este evident ca acei iudei care au format gloata impotriva lui Pavel si a lui Sila ,,nu crezusera”. Predicarea Evangheliei in sinagoga aproape totdeauna producea dezacorduri grave printre cei care o ascultau (vezi cap. 13,14, 43–45; 14,1, 2; 19,8, 9). De pizma. [Stapaniti de invidie, KJV.] Gr. zeloo, ,,a fi infierbantati de invidie”, adica a fi gelosi (cf. cele de la cap. 13,45). Oameni fara capatai din multime. [Oameni de dispret de cea mai josnica speta, KJV; Barbati rai, din cei de rand, Nitz.] Expresia poate fi tradusa mai exact ,,oameni netrebnici din gloata” (RV). Cuvantul se aplica la oameni fara ocupatie care lenevesc prin piata, se multumesc cu o intretinere nesigura, gata pentru orice rau sau bine ce s-ar ivi. Iudeii gelosi erau gata sa foloseasca o astfel de pleava ticaloasa, ca sa o organizeze ca gloata si sa o foloseasca pentru a da nastere la tulburari contra misionarilor si a convertitilor lor. Au intaratat. [Au facut zarva, KJV; Tulburare, Nitz.] Gr. thorubeo, ,,a tulbura”, ,,a arunca in confuzie”. Tehnica provocarii de dezordine folosita de iudei a fost copiata de vrajmasii crestinismului, in decursul veacurilor urmatoare. Potrivnicii bisericii produceau zarva si apoi adesea acuzau pe crestini ca pricinuisera tulburarea. Cetatea. [Toata cetatea, KJV.] Cuvantul pentru ,,toata” nu apar in greceste. Omiterea lui nu slabeste forta naratiunii. S-au napustit. [Au asaltat, KJV.] Gr. ephistemi ,,a veni asupra [cuiva sau a ceva] deodata” (cf. Luca 20.1; Fapte 22,13; 23,27). Acest atac neprovocat era un act de dezordine publica, obligand autoritatile sa traga la raspundere pe iudei si nu sa pedepseasca pe Iason sau pe Pavel. Iason. Un nume grec adesea adoptat de iudei, al carui corespondent ebraic era Iosua (2 Macabei 4,7; vezi Josephus, Antiquities xii. 5. 1 [239]). Numele se afla si in lista de ,,rude” ale lui Pavel (Romani 16,21), dar nu exista dovezi care sa sugereze ca acesta se refera la prietenul tesalonicean al lui Pavel. Faptul ca Pavel locuise la el ar arata ca el era iudeu. Fapta lui de ospitalitate a atras asupra lui mania fanatica a concetatenilor sai necredinciosi. Pe Pavel si pe Sila. [Pe ei, KJV.] Pavel si Sila. Norod. Gr. demos, poate ,,adunare populara”, in contrast cu laos, care de obicei reprezinta poporul ca trib, natiune. Intrucat Tesalonicul era o cetate greceasca libera, iudeii poate vor fi planuit sa aduca chestiunea inaintea demos-lui ca tribunal popular. Ei poate vor mai fi nadajduit ca gloata atatata sa-i linseze pe misionari, fara a mai avea parte de judecata. 17:6 Fiindca nu i-au gasit, au tarat pe Iason si pe vreo cativa frati inaintea dregatorilor cetatii, si strigau: Oamenii acestia, care au rascolit lumea, au venit si aici, Nu i-au gasit. Cativa prieteni indemanatici i-au luat pe Pavel si pe Sila din casa si-i tineau ascunsi pana cand puteau fi scosi in siguranta din Tesalonic (v. 10). Cand au ramas pagubasi de prada lor nadajduita, scandalagii au pus mana pe victime locale, dar s-au purtat legal cu ei. Au tarat. Gr. suro, ,,a tari”, ,,a trage”. In cap. 8,3, cuvantul e folosit cu privire la ,,aruncarea” de barbati si de femei in inchisoare. Cativa frati. Fratii acestia nu sunt numiti, dar nu sunt nicidecum trecuti cu vederea. Dregatorii cetatii. Gr. politarchai, de la polis (,,cetate”) si archon, (,,dregator”). In literatura cunoscuta, cuvantul pare sa fi fost folosit numai de Luca, dar arheologia a aratat ca el l-a folosit corect. Au fost descoperite 19 inscriptii in care e folosit cuvantul politarches. In majoritatea cazurilor, referirea e la dregatori din cetati macedonene si cinci inscriptii se refera faptic la Tesalonic, asa ca acuratetea detaliata a lui Luca e confirmata. El a descris corect pe slujbasii din Filipi, o colonie romana, ca strategoi, (vezi cap. 16,20); dar Tesalonicul era o cetate libera macedoneana si dregatorii lui neromani, dintre care acum erau cinci sau sase, erau recunoscuti oficial ca politarchai. In fata acestor dregatori au fost tarati Iason si prietenii lui. Au rascolit lumea. [Au intors totul cu susul in jos, KJV; Au intaratat la rascoala, Nitz.] Sau ,,au atatat lumea”, ca si in Fapte 21,38; Galateni 5,12. in ce priveste comentariul la cuvantul ,,lume” (gr. oicoumene), vezi Matei 24,14; Luca 2,1. Acuzatii asemanatoare de producere de tulburare au fost aduse impotriva lui Ilie (1 Regi 18,17) si a crestinilor sec. al III-lea (Tertulian, Apologie 40; Ad Nationes 9). Acuzatii similare vor fi aduse impotriva poporului lui Dumnezeu, in zilele de pe urma (GC 614,615). In cazul de fata, acuzatia era fara indoiala exagerata, in infierbinteala momentului, dar importanta lui era serioasa. Romanii se faleau cu a lor Pax Romana (,,Pacea romana”) si erau gata sa procedeze cu severitate fata de aceia care o tulburau. Dar, indiferent de cat de exagerata ar fi fost acuzatia, ea arata ca reputatia misionarilor de a castiga convertiti ii precedase la Tesalonic si marturiseste despre rapida raspandire a crestinismului. 17:7 si Iason i-a gazduit. Ei toti lucreaza impotriva poruncilor Cezarului, si spun ca este un alt Imparat: Isus. I-a gazduit. [I-a primit, KJV.] Gr. hupodechomai, ,,a primi [ca oaspete]”, ,,a gazdui”, ca in Luca 10,38; 19,6; Iacov 2,25. Apostolii erau oaspetii lui Iason si, in consecinta, el era considerat un simpatizant al invataturii lor. Ei toti. [Acestia toti, KJV.] Adica Iason si anumiti frati, Pavel si Sila, pe care acuzatorii nu-i gasisera, ar fi fost si ei cuprinsi in acuzatie, daca erau prinsi. Intr-un sens chiar si mai larg, acuzatia s-ar fi putut sa fie contra intregii biserici crestine. Poruncilor. [Decretelor, KJV.] Gr. dogmata (vezi cap. 16,4). Referirea e probabil la legile romane contra invataturilor care indeamna la razvratire. Totusi, e posibil ca ,,decretele” de aici sa se refere la termenii edictului emis de imparatul Claudiu, pe temeiul caruia iudeii au fost expulzati din Roma, daca edictul acela a fost inspirat de cresterea crestinismului (vezi Vol. V, p. 71; vezi cap. 18,2). De fapt, edictul acesta era obligatoriu numai in Roma si in coloniae ei (ca Filipi), dar ar fi influentat toate partile Imperiului Roman. In felul acesta, Tesalonicul, desi o cetate libera, era sub carmuire romana si si-ar fi armonizat legislatia cu punctul de vedere al politicii romane imperiale. Alt imparat. Gr. basileus heteros, adica, un alt fel de rege (vezi Matei6,24). Pe aceasta expresie acuzatorii isi bazau acuzatia principala. Ei pretindeau ca crestinii proclamau un rege sau imparat rival. O acuzatie mai serioasa cu greu putea fi adusa impotriva acestui grup (vezi Marcu 12.14; vezi Luca 23,2) si, desi nu era adevarata, avea destul temei pentru a parea plauzibila. Crestinii pretutindeni sustineau superioritatea calitatii lui Hristos de imparat (vezi Matei3,2,3; Ioan 18,36) si cuvintele lor puteau usor fi interpretate ca sentimente de razvratire si de critici ostile. E clar din scrisorile catre tesaloniceni, ca Pavel accentuase imparatia in predica lui si subliniase a doua venire ca Imparat a lui Hristos (1 Tesaloniceni 1,9, 10; 2,12; 4,14-17; 5,2, 23; 2 Tesaloniceni 1,5-8; 2,8). In ochii slujbasilor romani, o asemenea invatatura era suficienta pentru a dovedi acuzatia pe care o aduceau iudeii furiosi impreuna cu acolitii. 17:8 Prin aceste vorbe, Iudeii au tulburat norodul si pe dregatorii cetatii, Au tulburat. Gr. tarasso, ,,a agita”, ,,a atata”. Vestile relatate de iudei au tulburat pe locuitorii Tesalonicului. Publicul se temea de o insurectie, cu grozaviile ei insotitoare, in timp ce dregatorii se temeau de raspunderea de a nu fi putut sa mentina ordinea si de a fi permis activitati impotriva statului. Norodul. Gr. ochlos, ,,gloata”, ,,multimea”, ,,poporul de rand” – un cuvant deosebit de acela tradus ,,popor” (demos) in v. 5. 17:9 care au dat drumul lui Iason si celorlalti, numai dupa ce au capatat de la ei un zalog. Zalog. Gr. hikanos, literal, ,,indestulator”, dar aici folosit ca un termen tehnic, echivalent cu ,,cautiune”. Iason probabil a trebuit sa depuna o suma de bani in loc de a preda pe Pavel si pe Sila, in persoana, sau ca o garantie ca evanghelistii nu se vor intoarce pentru a tulbura cetatea sau ca un zalog pentru propria sa buna purtare. Crestinii locali au trecut printr-un mare risc din cauza misionarilor, dar ei au intampinat bucuros primejdia de dragul Evangheliei (cf.1 Tesaloniceni 1,6; 2,14). E lucru clar ca dregatorii refuzau sa se lase intimidati si sa treaca la actiuni ilegale si meritau sa fie laudati pentru decizia lor cumpanita. Probabil au considerat ca nu aveau dovezi suficiente pentru condamnare. 17:10 Fratii au trimis indata, noaptea, pe Pavel si pe Sila la Berea. Cand au sosit, au intrat in sinagoga Iudeilor. Au trimis indata. Fie din cauza poruncii dregatorilor, fie din cauza primejdiei iminente (cf. cap. 9,25), Pavel si Sila fusesera binefacatorii noilor credinciosi, dar acum rolurile se schimbasera si crestinii tesaloniceni se ingrijeau cu eficienta de misionari. Pavel n-a uitat niciodata bunatatea lor si, adesea, dorea sa-i revada. Cel putin in doua alte ocazii, el a incercat sa viziteze din nou biserica din Tesalonic, dar a trebuit sa fie multumit sa trimita pe Timotei in locul sau (vezi 1 Tesaloniceni 2,18; 3,1,2). Berea. O mica cetate macedoneana, cam la 50 de mile la sud-vest de Tesalonic. Cetatea era de o mult mai mica insemnatate comerciala decat Tesalonic. Orasul inca isi mai pastreaza numele in modernul Varia. Forma biblica a numelui ar putea fi mai exact redata Beroea. Vezi harta p. 316. In sinagoga. Populatia iudaica era destul de numeroasa pentru a-si intretine propriul ei locas de cult. Era obiceiul lui Pavel sa-si inceapa lucrarea in sinagoga (cf. cele de la v. 1,2), dar, in cazul acesta, indata dupa necazul de la Tesalonic, o astfel de purtare cerea un curaj neobisnuit. 17:11 Iudeii acestia aveau o inima mai aleasa decat cei din Tesalonic. Au primit Cuvantul cu toata ravna, si cercetau Scripturile in fiecare zi, ca sa vada daca ce li se spunea, este asa. Inima mai aleasa. [Mai nobili, KJV.] Literal, ,,de neam ales” (cf. 1 Corinteni 1,26). Aici cuvantul infatiseaza temperamentul generos, loial, care se considera ca ar caracteriza pe cei de vita aristocratica. Tocmai aceasta calitate de bunatate si lipsa de prejudecati e ceea ce au admirat apostolul si Luca la iudeii bereeni. In contrast cu cei din sinagoga din Tesalonic, ei nu erau sclavii prejudecatilor, ci, cu vederi largi, erau gata sa studieze adevarurile pe care le prezenta Pavel. Au primit cuvantul. Adica, Cuvantul lui Dumnezeu. Pavel le-a dat aceeasi invatatura biblica pe care o daduse iudeilor din Tesalonic (v. 3). Cu toata ravna. [Promptitudine, KJV.] Sau ,,insetare”. Ei doreau cu insetare sa fie luminati. Cercetau. Gr. anakrino, ,,a cerceta”, ,,a examina”, ,,a examina amanuntit dovezile”, indeosebi in cazuri juridice, ca in cap. 4,9; 12,19. Bereenii au folosit inteligenta sfintita la studierea Scripturilor si au descoperit ca invataturile ei inspirate vorbeau de un Mesia care avea sa sufere si sa invie. Dupa ce au cercetat dovezile si au descoperit care era adevarul, ei au dovedit sinceritate, acceptand noua invatatura. Convertitii bereeni au fost totdeauna priviti, mai ales de aceia care scot in evidenta dreptul la judecata particulara, ca reprezentantii acelora care dau pe fata o legatura dreapta intre ratiune si credinta, evitand credulitatea, pe de o parte, si scepticismul, pe de alta parte. In promptitudinea lor de a cerceta ceea ce era prezentat ca adevar si de a-l compara cu autoritatea onorata, Scripturile, in cele din urma, aceasta forma de acceptare adevarului, asa cum l-au gasit ei, constituie un bun exemplu de urmat. In fiecare zi. Folosirea acestui cuvant sugereaza ca sederea lui Pavel cu bereenii a fost cel putin destul de lunga ca el sa indrepte pe cercetatori la studiu extins al Cuvantului. 17:12 Multi dintre ei si din femeile cu vaza ale Grecilor, si multi barbati au crezut. [De aceea, KJV; Deci, Nitz.] Ca rezultat al cercetarii sarguincioase zilnice a Scripturilor, multi au crezut solia evanghelica. Biblia aduce convingere si convertire acelora care cu sinceritate cerceteaza paginile ei pentru a gasi adevarul. Multi dintre ei... au crezut. In contrast cu ,,unii... au crezut” (v. 4). Din femeile cu vaza. [Femei onorabile, KJV.] Adica femei de rang, cu pozitie distinsa, cu vaza pentru influenta si bogatia lor (cf. cele de la cap. 13,50). Ale grecilor. [Care erau greci, KJV.] Expresia se refera mai ales la femei, dar probabil ca erau cuprinsi si barbati (vezi v. 4). 17:13 Dar Iudeii din Tesalonic, cand au aflat ca Pavel vestea Cuvantul lui Dumnezeu si in Berea, au venit acolo, ca sa tulbure si sa atate noroadele. Iudeii din Tesalonic. Acestia nu erau multumiti cu alungarea misionarilor din propriul oras; ura lor a urmarit pe crestini la Berea (cf. cele de la cap. 14,19). Cuvantul lui Dumnezeu. Acesta este termenul folosit de Luca. Iudeii tesaloniceni care nu au acceptat solia lui Pavel nu ar fi descris-o ca fiind ,,Cuvantul lui Dumnezeu”. Prejudecata si indelunga instruire in invatatura iudaica le orbisera ochii (cf. cele de la 2Cor. 3,14,15). Sa atate. Gr. saleuo, ,,sa agite”, ,,sa zguduie deplin”. Figura sugereaza o furtuna pe mare cand toti sunt tulburati, o potrivita descriere a confuziei pe care iudeii din Tesalonic cautau sa o creeze. Dovezi textuale importante (cf. p. 10) pot fi citate pentru exprimarea ,,ei au venit si acolo, atatand si tulburand poporul” (vezi mai jos la ,,gloatele”). Iudeii probabil au adus acuzatii asemanatoare cu acelea pe care le adusesera contra crestinilor, la Tesalonic, acuzand pe credinciosi ca atata la tulburari politice. Gloatele. [Poporul, KJV.] Gr. hoi ochloi, ,,gloatele”. Pare ca iudeii tesaloniceni au incercat sa produca aceeasi actiune a gloatei contra apostolilor, si aici la Berea, cum procedasera cu succes in propria lor cetate (v. 5-10). 17:14 Atunci fratii au pornit indata pe Pavel spre mare; Sila si Timotei au ramas in Berea. Indata. Ca si din Tesalonic (v. 10), la fel si din Berea, plecarea apostolilor s-a facut cu toata graba. Inca o data, crestinii locali, noi in credinta si cu risc personal, au luat masuri pentru siguranta invatatorilor lor. Spre mare. [Cam la mare, KJV; Pana spre mare, Nitz.] Dovezile textuale favorizeaza (cf. p. 10) exprimarea ,,pana la mare”. Aceasta actiune brusca era pregatitoare pentru luarea unei corabii spre o destinatie care nu fusese inca decisa. Deoarece nu exista mentionare de locuri de oprire intre Berea si Atena (asa cum Amfipoli si Apolonia au fost mentionate intre Filipi si Tesalonic, in v.1) se presupune ca Pavel a calatorit pe apa. Ocolind promontoriul Sunium, el va fi intrat in Atena pe calea portului Pireu (vezi v. 16). El a fost insotit pana aici de unii care mersesera cu el din Berea (v. 15), dar ei s-au inapoiat si el a fost lasat singur. Dorinta lui pentru partasie si sfat este exprimata in solia pe care a trimis-o cu bereenii care se intorceau, ca Sila si Timotei sa vina la el ,,cat mai curand” [,,cu toata viteza”] (v. 15). Din 1 Tesaloniceni 3,1-3, ar reiesi ca Timotei a venit la Atena, probabil dupa incidentul de la Areopag si a fost trimis inapoi, la scurt timp dupa aceea, cu cuvinte de sfat si de mangaiere pentru cei din Tesalonic, despre care i se relatase ca au suferit mult necaz. Lui Sila si Timotei. Timotei nu mai fusese mentionat pe nume de cand fusese introdus in naratiune la Listra (vezi cap. 16,1), dar reiese ca, dupa circumciziunea lui (v. 3), el fusese staruitor alaturi de Pavel. Acum, Timotei si Sila aveau sa lucreze fara sprijinul experimentat al evanghelistului mai varstnic. Iudeii persecutori insetau dupa sangele lui Pavel si nu parea ca vor molesta pe lucratorii mai putin importanti, daca ramaneau in Berea. In felul acesta, Sila si Timotei urma sa fie liberi pentru a intari pe noii credinciosi din Berea si Tesalonic. 17:15 Cei ce insoteau pe Pavel, l-au dus pana la Atena. Apoi s-au intors, cu insarcinarea sa duca lui Sila si lui Timotei porunca sa vina cat mai curand la el. Au dus. [Au condus, KJV.] Pe cat se pare, intreaga grija si indrumare a calatoriei lui Pavel era in mainile bereenilor si nu ale sale. Ei personal l-au insotit in calatorie, asigurand in felul acesta securitatea lui. La Atena. Apostolul probabil planuise sa mearga pe jos, prin Macedonia, in Grecia, dar criza neasteptata a facut ca planul sau sa fie abandonat si el a intreprins trecerea directa la Atena (vezi harta p. 316; vezi cele de la v. 16). Acolo putea sa astepte in siguranta pe colegii sai misionari. Se poate ca el sa fi planuit sa astepte fara sa predice, dar spiritul lui evanghelistic inflacarat a fost trezit de privelistile pe care le-a vazut in Atena. Cat mai curand. [Cu toata graba, KJV.] Sau ,,cat mai curand cu putinta”. Cei care condusesera pe Pavel la Atena au fost trimisi inapoi la Berea, cu instructiunea ca Timotei si Sila sa se alature apostolului de indata. Este un motiv de a gandi ca Pavel nu putea sa calatoreasca sau sa lucreze usor singur, din cauza infirmitatii sale (cf. cap. 9,18). El dorea dupa prezenta asociatilor sai credinciosi ca sa se poata consacra prompt lucrarii sale. In 1 Tesaloniceni 3,1,2 e o informatie ca Timotei cel putin sa fi venit la Atena. Pare ca la scurt timp dupa aceea l-a trimis inapoi pentru a se ingrijii de convertitii tesaloniceni. De la Atena, Pavel s-a dus la Corint (Fapte 18,1), unde mai tarziu i s-au alaturat si Sila si Timotei (v. 5). S-au intors. Adica bereenii care il dusesera pe Pavel la Atena. Pentru intaia data in calatoriile lui misionare mai mari, apostolul e lasat fara tovarasia colegilor sai lucratori. 17:16 Pe cand ii astepta Pavel in Atena, i se intarata duhul la vederea acestei cetati pline de idoli. Atena. Capitala vechii Atici si a Greciei moderne, situata in extremitatea de nord-est a provinciei romane Ahaia (vezi harta p. 33). Se gaseste la 4 mile si jumatate de mare si era legata cu portul Pireu printr-un coridor lat aparat de ziduri. Traditia ii descrie istoria in trecut, la anul 1581 i.Hr., dar cetatea nu a devenit proeminenta decat pe la 300 i.Hr. In cursul urmatorilor 200 de ani, Atena a urcat la culmea puterii ei si a ajuns la Epoca ei de Aur, sub Pericle (461-430 i.Hr.). Fiii ei ilustri cuprindeau pe Sofocle, Platon, Aristotel si Demostene. In 338 i.Hr., insa, cetatea a fost zdrobita de puterea ascendenta a Macedoniei, si in sec. al II-lea i.Hr. a fost inclusa in provincia romana Ahaia. Pe vremea lui Pavel nu mai poseda putere politica efectiva, dar era inca centrul intelectual recunoscut al lumii si era privita ca cetate universitara a Imperiului Roman. Populatia probabil numara 250.000 de suflete, la data aceea. Vezi harta p. 316. Punctul central al Atenei era Acropole (orasul ,,de sus”, ,,inalt”). Aceasta era o inaltime de vreo 500 de picioare si era locul unde se aflau mai multe temple vestite, dintre care principalele si cele mai frumoase erau Partenonul, Erecteumul si Templul Victoriei Inaripate (vezi ilustratii in fata p. 352). Pe o inaltime mai joasa, la est de Acropole, era Areopagul (,,Dealul lui Marte”, vezi v. 19), o ridicatura stearpa de stanca, intinzandu-se in directia nord-vest spre sud-est. Acesta era mediul in care s-a gasit Pavel, in timp ce astepta pe Sila si Timotei, din Berea. I se intarata. Gr. paroxuno, ,,a irita”, ,,a provoca”, ,,a se intarata la manie” (cf. cele de la cap. 15,39). Aparent, Pavel nu intentionase sa predice la Atena, dar privelistile pe care el le-a vazut, l-au provocat la actiune si el s-a simtit constrans sa vorbeasca inainte ca Timotei si Sila sa fi sosit. Duhul. Adica mintea, sufletul lui, adancimile lui launtrice spirituale. Pline de idoli. [Cu totul dedata la idolatrie, KJV.] Mai degraba ,,plina de idoli”. Josephus descrie pe atenieni ca fiind ,,cei mai evlaviosi dintre greci” (Contra Apion ii. 12 [130]; ed. Loeb, p. 345). In acord cu o relatare veche, erau peste 3000 de statui in Atena, pe vremea lui Pavel. Una din strazile era impodobita cu un bust al zeului crainic Hermes, in fata carei case. Temple, porticuri, colonade si curti erau pline de lucrari de arta, mestesugit sculptate, care proclamau din belsug dragostea de frumos a grecilor. Pavel, cu fundalul sau elenistic, nu a putut fi indiferent fata de apelul estetic al unei astfel de bogatii artistice, dar oricare ar fi fost placerea pe care a simtit-o, ar fi fost coplesita de implicatiile spirituale a ceea ce vedea. In cea mai mare parte, statuile erau legate de cultul pagan si puteau pe buna dreptate fi descrise ca ,,idoli”. Pentru un iudeu, o astfel de expunere ar fi fost o calcare evidenta a poruncii a doua. Pentru un crestin, privelistea ar fi adus o intristare si mai mare prin darea la iveala a prapastiei dintre paganismul grec si descoperirea Evangheliei lui Dumnezeu in Hristos. Totusi, atat de deplin impartasea Pavel dorinta Mantuitorului de a rascumpara pe oameni din nebuniile lor, incat reactia lui finala a fost evanghelistica. El nu putea pierde ocazia de a proclama Evanghelia, celor din Atena. 17:17 In sinagoga statea deci de vorba cu Iudeii si cu oamenii tematori de Dumnezeu, iar in piata statea de vorba in fiecare zi cu aceia pe care-i intalnea. In sinagoga. Nu exista nici o dovada ca o mare colonie de iudei exista la Atena, dar au fost gasite in cetate, inscriptii iudaice timpurii. Pavel, asa cum ii era obiceiul (vezi Fapte 9,15; 13,5, 14; cf. cele de la Luca 4,16), s-a dus mai intai la iudei, asteptand in mod natural de la ei, sprijin in lupta impotriva idolatriei. Naratiunea nu da nici o indicatie cu privire la reactia lui printre compatriotii sai si nu lasa nici o relatare cu privire la rezultatele tangibile din lucrarea lui printre ei. Statea de vorba. [Disputa, KJV.] Vezi v. 2. Deci. Mania lui indreptatita impotriva idolatriei agresive nu si-a gasit rostul in simple reactii de nemultumire, ci l-au determinat sa incerce sa evanghelizeze cetatea pagana. Oamenii tematori de Dumnezeu. Vezi cap. 10,2. In piata. Gr. agora (vezi Matei 11,16; Fapte 16,19). In Atena erau doua agore, una fiind locul targului comercial, in timp ce cealalta, la care se face referire aici, era centrul social al cetatii. Pe vremea lui Pavel ea era impodobita cu o ostire de statui, chipuri ale eroilor nationali, ca si ale celor mai multi zei din panteonul grec. Aceasta agora era arena unde cele mai multe discutii politice si filosofice aveau loc in Atena. Aici Pavel urma sa auda filosofi profesionisti si amatori, disputand intre ei si cu ascultatorii lor. Apostolul urma sa fie liber sa participe la discutii si sa-si expuna propria filosofie de viata. Aceia pe care ii intalnea. Mai degraba ,,persoane care veneau din intamplare”, adica trecatori ocazionali, un teren dificil in care sa se semene samanta Evangheliei. 17:18 Unii din filosofii epicurieni si stoici au intrat in vorba cu el. Si unii ziceau: Ce vrea sa spuna palavragiul acesta? Altii, cand l-au auzit ca vesteste pe Isus si invierea, ziceau: Pare ca vesteste niste dumnezei straini. Filosofii. Literal ,,iubitori de intelepciune”, un termen folosit de aceia care se consacrau cautarii intelepciunii sau stiintei. Epicurieni. Cele doua scoli filosofice, epicurianismul si stoicismul, erau la data aceasta marile reprezentante ale gandirii grecesti. Epicurianismul si-a luat numele de la intemeietorul lui, Epicur, care a trait o viata lunga si linistita, la Atena, cam de la 342 i.Hr. pana la 270 i.Hr. In armonie cu voia intemeietorului lui, adunarile erau tinute intr-o gradina si din aceasta cauza, epicurienii erau uneori cunoscuti drept Scoala Gradinii. Speculatiile lui Epicur cuprindeau atat o solutie fizica, cat si una etica a problemelor universului. In tovarasia cu cei mai multi ganditori ai vremii, el respingea politeismul popular, la care indraznea sa renunte pe fata si gandea ca zeii, in serenitatea lor, erau prea departati de oameni pentru a fi preocupati de intristarile sau pacatele oamenilor. Ei nu aveau nevoie nici de sacrificii, nici de rugaciuni. Marele rau al lumii era superstitia care robea mintea celor mai multi oameni si era sursa celor mai multe crime si a celei mai mari parti din mizerie. Scopul omului era ajungerea la fericire si cel dintai pas catre ea era emanciparea cu privire la ideea pedepsei viitoare. Experienta arata ca ceea ce oamenii numesc fericire este adesea mai mult decat echilibrat de durerea ce urmeaza; in consecinta, el gandea ca trebuie sa se evite excesele senzuale. Viata lui Epicur insusi pare sa fi fost marcata de stapanire de sine, bunatate, generozitate, evlavie si patriotism (Diogene, Laertius x. 10). Dar el privea legile omenesti ca simple aranjamente conventionale si nu gasea nici un loc pentru o lege morala superioara. De aceea fiecare om era lasat sa arbitreze asupra legalitatii propriilor sale placeri, iar cei mai multi oameni alegeau o viata de tihna si multumire de sine. Uneori, dar mult prea rar, gandirea ingrijita echilibra o tendinta epicuriana de a cadea in animalism. Mai adesea, cei care se devotau lasarii in voia simtului apetitului, pe de o parte si a libertatii sexuale, pe de alta parte, procurau triste expuneri ale adancimii degradarii la care o astfel de filosofie ingaduia oamenilor sa se afunde. Lui Epicur i s-a pus in seama prevederea unora din asa numitele descoperiri ale stiintei moderne, in domeniul fizicii. El excludea atat ideea de creatiune, cat si pe aceea de control. El gandea ca materia a existat din totdeauna si ca atomii infiniti, din care era compusa materia, intrasera printr-un proces de atractie si respingere, in multiple combinatii din care a iesit lumea naturii, asa cum o vad oamenii. Poemul lui Lucretiu, De Rerum Natura, e probabil expresia cea mai inaltatoare a acestui sistem negativ si intr-adevar ateist, deoarece poseda o oarecare noblete de protest plin de indignare la adresa superstitiei care tinea in stapanire, lumea pagana. Poezia epicuriana da exemple caracteristice de invatatura etica a acestui sistem. Horatiu spune: ,,Inceteaza a intreba ce va aduce ziua de maine si socoteste ca un castig ceea ce acorda Fortuna in fiecare zi.” (Odes i. 9; ed. Loeb, 29). ,,Da pe fata intelepciune. Limpezeste vinul si, intrucat viata e scurta, scurteaza nadejdile care se intind departe! Chiar si in timp ce vorbim, timpul invidios a trecut cu repeziciune. Strange roadele de astazi, punand cat mai putina incredere in ceea ce e maine!” (Ibid. 11; ed. Loeb, p. 33). Acum Pavel era adus fata in fata cu filosofia aceasta. In v. 22-31, aflam cum a tratat-o. El a afirmat personalitatea lui Dumnezeu drept Creator, Carmuitor, Parinte; forta obligatorie a legii divine scrise in inima, nobletea unei vieti inaltate mai presus de o frenetica umblare dupa placeri si cheltuiala nu pentru sine, ci pentru altii si Dumnezeu. In cele din urma, el a atras atentia la raspunderea morala a omului, in lumina invierii si judecatii. O astfel de invatatura aseza pe apostol separat de sustinatorii filosofiei superioare. Stoici. Aceasta scoala de filosofie si-a luat numele nu de la fondatorul ei, Zenon (c. 340 – c. 260 i.Hr.) din Citium, in Cipru, ci de la Stoa Poikile, porticul pictat din Agora din Atena, unde Zenon obisnuia sa invete. Josephus (Viata 2 [12]) afirma ca sunt puncte de asemanare intre stoici si farisei. Intr-adevar se poate spune ca atitudinea lor fata de viata morala a paganismului la data aceasta prezenta multi factori similari cu aceia ai fariseismului. Ei invatau ca adevarata intelepciune consta din a fi stapanul, si nu sclavul, imprejurarilor. Lucrurile care nu sunt in puterea noastra nu trebuie sa fie nici poftite, nici evitate, ci trebuie sa fie acceptate cu calm. Cautatorul de intelepciune era invatat sa fie indiferent la placere, ca si la durere si sa pastreze o neutralitate intelectuala. Teologia stoica era mai nobila decat aceea a epicurienilor. Stoicii concepeau o minte divina care strabatea universul si oranduia treburile lui. Ei recunosteau autoritatea ei in treburile natiunilor si in viata oamenilor, in parte, totusi detineau o credinta practica in libertatea vointei omului. Manualul de etica, o relatare a filosofiei lui Epictet, fostul sclav, si Meditatiile lui Marc Antoniu, imparatul, arata cum sclavul si imparatul sunt, intr-un anumit sens, considerati egali, in acord cu acest sistem filosofic. Scrierile lui Seneca arata ca etica stoicilor era similara cu aceea a crestinilor. Multi dintre stoici au devenit tutori pentru fiii unor familii nobile si au exercitat o influenta comparabila cu aceea a confesorilor iezuiti, in Europa sec. al XVII-lea si al XVIII-lea. Erau mai multe inconveniente pentru eficienta filosofiei lor: 1) tintind la o lipsa de interes pentru ei insisi, au pierdut simpatia si pentru altii; 2) aspirand la o perfectiune etica prin actiunea propriei lor vointe, sustineau in mod gresit ca oamenii erau in stare sa-si lucreze propria lor mantuire; 3) accentuand viata perfecta, idealul superior – ca si fariseii – faceau din ea o masca pentru o viata egoista si corupta. Asemenea fariseilor, ei erau prea adesea ,,fatarnici” (sau ,,cabotini”), jucand un rol in fata lumii, la care caracterul lor launtric nu corespundea. In limbajul satiricului, ,,oamenii care maimutaresc Curiile si traiesc ca Bacanalele indraznesc sa vorbeasca despre morala.” (Juvenal, Satire ii. 2, 3; Loeb ed., p. 17). Evident erau numeroase puncte de asemanare intre reprezentantii mai buni ai acestei scoli si Pavel. Totusi, chiar si pentru ei principiile fundamentale pe care el le reprezenta ar fi parut un vis zadarnic. Cand Pavel a vorbit despre Isus si despre inviere, despre judecata viitoare, stoicii s-au sustras de la gandul ca aveau nevoie de iertare si rascumparare. Intrat in vorba. [Intampinat, KJV.] Gr. sumballo, ,,a aduce laolalta”, nu neaparat cu intentia rea, ci ca o intalnire ocazionala. Palavragiul. [Flecar, KJV; Vorbaret, Nitz.] Gr. spermologos, literal, ,,culegator de seminte”, adesea folosit cu privire la pasari care ciugulesc seminte imprastiate. Aici, filosofii aplicau termenul la Pavel, ca unul care, dupa ce a ciugulit franturi imprastiate de stiinta, era sarguincios sa instruiasca pe cei care erau mai bine informati. Isus. Mantuitorul era tema constanta a predicii apostolice (cf. cap. 2,22; 3,13; 5,30, 42; 8,5, 35; 9,20; 11,20; 13,23 etc.). Pavel proclama curajos pe acelasi Isus, intelectualilor sceptici ai Atenei. Invierea. Aceasta era de asemenea predicarea bisericii timpurii (cf. cap. 2,24; 3,15; 4,2, 10; 10,40; etc.). Pavel avea experienta personala pentru a dovedi invierea lui Hristos, deoarece el conversase cu Domnul inviat (cap. 9,4-6). Dar apostolul invata si invierea finala a tuturor oamenilor (cf. la Fapte 17,32; 1 Corinteni 15,51; 1 Tesaloniceni 4,14-16) si aceasta este ceea ce a pus in uimire pe filosofii Atenei. Ei deja credeau in nemurirea sufletului, dar erau uimiti sa auda pe cineva ca invata invierea literala a trupului. In 1 Corinteni 15,35-44, vedem natura obiectiunilor ridicate impotriva acestei doctrine si felul in care Pavel a raspuns la ele. Dumnezei straini. Cuvantul grec tradus aici ,,dumnezeu” (daimonia) e folosit de scriitorii NT pentru ,,demoni” sau ,,draci” (vezi Mar. 1,23), fiinte supranaturale rele, nevrednice de inchinarea omului. Dar scriitorii pagani foloseau daimonia pentru un ordin inferior de fiinte divine, nu in mod necesar rele, care pretindeau adorarea oamenilor. Era una dintre acuzatiile aduse impotriva lui Socrate, acuzatie pe temeiul careia a fost condamnat, ca introducea noi daimonia (Xenofon, Memorabilia i. 1. 1, 2). Dar atmosfera intelectuala de la Atena se schimbase de la moartea lui Socrate, deoarece ceea ce agita pe oponentii lui Pavel nu era mania, ci curiozitatea. Ei nu atacau pe Pavel pentru invatatura lui; in mijlocul abundentei idolilor, ei probabil nu simteau nici o dificultate in a ingadui un loc lui Isus, cu conditia ca El sa nu caute sa doboare propriile lor divinitati. S-a socotit de unii ca atenienii, folosind cuvantul plural ,,dumnezei”, intelegeau ca ,,Isus” era o divinitate noua si Anastasis (cuvantul grec pentru ,,inviere”), o alta. Atenienii dedicasera temple si altare Concordiei si Epimenide ii indemnase sa inalte altare Insolentei si Dizgratiei (Cicero De Legibus ii. 11), cei doi demoni pe care ei ii invinovateau ca au adus cetatea lor la ruina. Ar fi fost natural pentru greci sa-si inchipuie pe predicatorul crestin ca un prezentator de ,,divinitati” noi. Ei de asemenea au vazut ca el avea mai multe de spus decat auzisera ei pana aici. 17:19 Atunci l-au luat, l-au dus la Areopag, si au zis: Putem sa stim care este aceasta invatatura noua, pe care o vestesti tu? L-au luat. Gr. epilambano, ,,a apuca”. Nu e de presupus ca s-a folosit sau intentionat vreo violenta. Pavel era singur si daca este adevarat ca vederea sa era o problema pentru el (vezi cap. 9,18), ar fi depins oarecum de altii de a-l aduce usor dintr-un loc in altul. Epilambano e folosit adesea pentru luarea de mana pentru a ajuta sau proteja (vezi Marcu 8,23; Fapte 23,19) si e folosit de Luca pentru a descrie actiunea lui Barnaba cand ,,a luat” pe Pavel si ,,l-a dus la apostoli” (cap. 9,27). In plus, intregul context arata ca actiunea multimii nu era nicidecum o arestare, deoarece atunci cand s-a terminat, ,,Pavel a iesit din mijlocul lor” (cap. 17,33), evident fara sa fi fost supus la vreo brutalitate. Areopag. Gr. Areios Pagos ,,dealul lui Ares”, Ares fiind echivalentul grecesc al latinescului zeul Warului, de aceea Areios Pagos e tradus ,,dealul lui Marte” in v. 22 [KJV]. In ce priveste asezarea lui, vezi v. 16. locul era vestit ca loc de adunare al consiliului atenian al Areopagului care si-a luat numele de la dealul unde se aduna. Consiliul acesta, care pretindea ca-si datoreaza originea Atenei, zeita ocrotitoare a cetatii, era tribunalul cel mai vechi si cel mai respectat din Atena. El numara printre membrii ei barbati de cel mai inalt rang oficial. La origine, acest consiliu era format numai din aceia care servisera in serviciul inalt de arhon si ajunsesera la varsta de 60 de ani. Pericle, intr-o oarecare masura, limitase intinsa lui autoritate (sec. al V-lea i.Hr.) si, tocmai in calitatea de purtator de cuvant al partidei care s-a opus ideilor de progres ale lui Pericle, Eschil a scris tragedia Eumenides, care sublinia autoritatea divina a consiliului. Ce fel de autoritate a exercitat acest consiliu pe vremea lui Pavel, nu se stie. Opiniile sunt impartite asupra faptului daca Pavel va fi fost dus pe deal sau inaintea consiliului. Textul grecesc are articolul definit inainte de Areios Pagos, dand traducerea ,,Areopagul”, care s-ar putea referi atat la deal, cat si la consiliul Areopagului, care de multa vreme era numit ,,Areopagul”. Dealul insusi era relativ mic si aglomerat cu altare, asa ca, de obicei, consiliul se intruna in Stoa Basileios, ,,Porticul Imparatului” si se intrunea pe Dealul lui Marte, numai pentru a-si preda sentinta. Daca Pavel a fost dus in fata consiliului, e cu totul improbabil ca vor fi avut loc acolo proceduri judiciare. Prezentarea lui avea sa fie mai degraba pentru expunerea invataturii inaintea corpului intelectual suprem al cetatii universitare. Daca, pe de alta parte, el ar fi fost numai la deal, el putea totusi sa fie auzit de un grup select de filosofi epicurieni si stoici, care doreau sa decida asupra valorii invataturii sale stranii. Acolo, departe de imbulzeala agorei (vezi v. 17), apostolul ar fi fost liber sa-si expuna doctrina. Unii presupun ca tribunalul era in sedinta cand Pavel a fost adus pe deal, mai ales datorita faptului ca un membru al tribunalului era convertit de predica lui Pavel (vezi v. 34). Dar nu exista nici o dovada in privinta acestui punct. Putem sa stim? O expresie idiomatica care poate fi redata: ,,E cu putinta ca noi sa stim?” – o intrebare care ar putea fi curtenitoare, sarcastica sau ironica. Epicurienii si stoicii nu aveau indoieli cu privire la propria lor capacitate de a intelege tot ceea ce Pavel ar fi putut sa le spuna, dar erau evident doritori de a auzi despre invatatura lui curioasa. Invatatura noua. Gr. kainos, ,,noua”, in calitate; de unde aici, prin implicatie, ceva diferite de filosofiile seci, uscate, colportate de atenieni. O eventuala noutate avea sa fie foarte binevenita. 17:20 Fiindca tu ne aduci ceva ciudat la auz. Am vrea dar sa stim ce vrea sa zica aceasta. Ceva ciudat. [Lucruri curioase, KJV.] Propozitia poate fi redata, caci lucruri surprinzatoare ne aduci la urechile noastre.” Niciodata mai inainte, ascultatorii sai nu auzisera vreo invatatura ca aceea pe care Pavel le-o aducea. Solia lui le trezise atentia prin curiozitatea continutului ei. Am vrea sa stim. Adica, dorim sa aflam (cf. cele de la v. 19). Pasiunea lor arzatoare era de ,,a sti”, de a achizitiona cunostinte. 17:21 Caci toti Atenienii si strainii, care stateau in Atena, nu-si petreceau vremea cu nimic altceva decat sa spuna sau sa asculte ceva nou. Toti atenienii. Versetul acesta este o paranteza pentru a explica pe cele care preced. Aceasta neobosita tendinta spre cercetare a mintii ateniene era proverbiala. In cuvinte aproape identice cu acelea pe care Luca le foloseste aici, Demostene reprosa mai inainte concetatenilor sai irosirea timpului in agora, cautand vesti cu privire la miscarile lui Filip in Macedonia sau cu privire la actiunile propriilor lor ambasadori, cand, de fapt, ei ar fi trebuit sa-si devoteze eforturile pregatirii pentru War (First Philippic 10–13 [43]). Strainii. Adica, rezidenti straini, dintre care erau multi la Atena. Viata intelectuala a cetatii atragea un grup foarte amestecat – tineri romani, trimisi ca sa-si definitiveze invatatura, artisti, excursionisti, filosofi si cautatori de curiozitati, din orice provincie a imperiului si multi altii. Isi petreceau vremea. Mai literal, ,,aveau timp liber pentru”. Timpul verbului in greaca lasa a se intelege ca aceasta era starea lor mentala continua. Daca tot timpul cuiva e folosit cu o anumita ocupatie nu mai ramane timp liber pentru altceva. Atenienii puteau gasi timp pentru cautarea de noutati, dar nu prea gaseau pentru altceva. Ceva nou. Literal, ,,ceva mai nou” sau, cum am spune noi, ,,vestile cele mai proaspete”. Aceasta tendinta a populatiei ateniene e confirmata de afirmatii ale autorilor clasici. Tudicidide reprezinta pe Cleon ca plangandu-se de concetatenii sai ca aveau obiceiul de a juca rolul de ,,spectatori ai cuvintelor si ascultatori de fapte” (Istoria iii. 38. 4; ed. Loeb, Thucydides, vol. 2, p. 63). S-a facut deja referire la o invinuire asemanatoare adusa de Demostene. 17:22 Pavel a stat in picioare in mijlocul Areopagului, si a zis: Barbati Atenieni! In toate privintele va gasesc foarte religiosi. Areopagului. [Dealul lui Marte, KJV.] Mai degraba, ,,Areopagul” (vezi v.19). Daca apostolul statea pe varful dealului stancos, privea in jos la templul lui Hefaistos, spre nord-vest, si in sus, spre Partenon, care se inalta mai sus de el, pe Acropole. Pe inaltimea acelei coline mai mari, se gasea statuia colosala de bronz a Atenei, care era considerata zeita protectoare a iubitei ei, Atena. Mai jos de apostol se intindea cetatea insasi, care era veritabil ,,plina de idoli”. Vezi ilustratia, p. 352. Barbati atenieni. Desi aceasta este o introducere respectuoasa, cuvantarea care urmeaza nu este aceea a unui om chemat la judecata (cf. cu v.19), ci a unui aparator inflacarat al unor doctrine deosebite, indragite. Pavel adopta vorbirea oratorilor atenieni. Aceasta era in conformitate cu obiceiul sau de a se adapta la ascultatorii sai (vezi 1 Corinteni 9,13-22). Faptul ca Pavel putea sa faca lucrul acesta ii onoreaza mult capacitatea. Luca comprima cuvantarea apostolului in zece versete (Fapte 17,22-31), dar e probabil ca Pavel a vorbit mult mai pe larg, mai ales in fata unui auditoriu atat de distins. Va gasesc. [Va privesc, KJV.] Gr. theoreo, ,,a privi”, ,,a se uita la”, sugerand ca Pavel isi intemeia observatiile pe ceea ce vazuse. Foarte religiosi. [Prea superstitiosi, KJV; Mai tematori de Dumnezeu, KJV.] Gr. deisidaimonesteroi, un adjectiv comparativ din deido (,,a se teme” daimon (,,divinitate”). Cuvantul grecesc (deisdaimon) era folosit atat intr-un sens bun, cat si intr-unul rau. Un deisdaimon era un consultant si ghicitor si un prevestitor credincios. El urma, de pilda, sa evite a face o calatorie, daca vedea pe drum o nevastuica. Un exemplu remarcabil al acestei supra-religiozitati in locuri inalte este acela al lui Nicias, generalul atenian, care era intotdeauna apasat de un simt al geloziei zeilor si de aceea a contramandat importante miscari strategice, pentru ca era o eclipsa de luna (Tucidide, History vii. 504). Imparatul Marc Aureliu, stoic (Meditatii i. 16) se felicita ca nu e un deisdaimon ci, din devotiunea mamei sale, un theosebes,un om evlavios (ibid., i.3). Pavel nu putea sa foloseasca un cuvant intr-un sens denigrator chiar de la inceputul cuvantarii sale. Mai degraba ar fi cautata sa comenteze asupra felului scrupulos in care atenienii cautau sa recunoasca toate formele de divinitate. O astfel de introducere ar fi castigat atentia filosofilor si a atenienilor, in general. 17:23 Caci, pe cand strabateam cetatea voastra si ma uitam de aproape la lucrurile la care va inchinati voi, am descoperit chiar si un altar, pe care este scris: Unui Dumnezeu necunoscut! Ei bine, ceea ce voi cinstiti, fara sa cunoasteti, aceea va vestesc eu. Strabateam. [Treceam pe alaturi, KJV.] Mai degraba, ,,treceam prin”, adica cetate, fie in plimbare pe indelete, fie cand a intrat in cetate si a patruns catre centrul ei. Ma uitam. Gr. anatheoreo ,,a privi cu atentie”, ,,a observa cu bagare de seama”. Lucrurile la care va inchinati. [Devotionale, KJV.] Gr. sebasmata, ,,obiecte de cult”, mai degraba, decat ,,acte de cult”. Pavel vazuse si studiase multe din numeroasele lor statui si inscriptii. Cu politete, el identifica aceste sculpturi ale zeitatilor atenienilor, ca obiectele lor de cult. In felul acesta, el a cautat sa creeze bunavointa de la inceput, ca sa poata obtine o ascultare continua. El era atent la castigarea si mentinerea interesului ascultatorilor lui. Am descoperit chiar si un altar. Greaca are o conjunctie emfatica intre cuvintele ,,descoperit” si ,,un altar”, asa incat expresia ar trebui sa spuna, ,,am gasit chiar si un altar”, adica pe langa multimea obiectelor deja notate. Cuvantul grecesc pentru ,,altar” (bomos) e folosit numai aici, in NT, dar apare in LXX, unde uneori se refera la altare paganesti (Exod 34,13; Num. 23,1; Deuteronom 7,5). Pe care este scris. [Cu aceasta inscriptie, KJV.] Literal ,,pe care fusese scris”. Unui Dumnezeu necunoscut. Gr. agnosto theo ,,unui Dumnezeu necunoscut”. Aceasta atribuire neobisnuita a fost in centrul multor discutii. Unii s-au indoit de existenta unui altar cu o astfel de inscriptie, iar altii au gandit ca Pavel sau Luca se refereau la o inscriptie scrisa la singular care a fost gasita scrisa la plural, adica ,,dumnezeilor necunoscuti”. O solutionare logica a problemei poate fi gasita intr-o considerare a unor vechi referiri la altare, purtand aceeasi inscriptie. Patru din acestea pot fi mentionate, (1) Pausanius (c. anul 150 d.Hr.) spune ca pe drumul de la Phaleron, unul din porturile Atenei, erau altare pentru dumnezei care erau numiti necunoscuti (i. 1. 4); (2) acelasi scriitor relateaza ca la Olimpia era un altar pentru dumnezei necunoscuti (i. 14. 8); (3) Diogene Laërtius (i. 110.) un scriitor de pe la inceputul sec. al III-lea, spune cum Epimenides din Creta fusese invitat sa ajute Atena pe vremea marii ciume. Cretanul a dus cateva oi negre si cateva albe la Areopag si le-a dat drumul sa umble libere prin cetate. Oriunde o oaie se aseza, se aducea o jertfa si se ridica chiar pe locul acela un altar. Momentele amintitoare ale acelei ispasiri nu purtau nume. (4) Philostratus (c. 200 i.Hr.), in Viata lui Apollonius din Tyana (vi. 3), mentioneaza in mod deosebit Atena, unde, spune el, erau altare chiar si pentru divinitati necunoscute. Astfel de referiri sunt suficiente pentru a stabili faptul ca grecii ridicau cu adevarat altare unor dumnezei al caror nume nu-l cunosteau. Desi, in afara de NT, nu e nici o relatare cunoscuta, cu privire la o inscriptie la singular, ,,unui dumnezeu necunoscut”, dovezile citate mai sus demonstreaza posibilitatea ca un astfel de altar sa fi existat pe vremea lui Pavel. Prezenta unui astfel de altar ar fi fost in armonie cu ceea ce se stie despre filozofia religioasa ateniana. Locuitorii cetatii erau ravnitori sa mijloceasca la toti dumnezeii si inaltau altare unui dumnezeu necunoscut sau unor dumnezei necunoscuti, pentru ca nici unul sa nu fie neglijat. O astfel de practica reprezinta marturisirea oamenilor de stiinta moderni, cu privire la neputinta omului de a rezolva problemele universului. O contraparte latina a inscriptiilor grecesti se gaseste pe un altar descoperit la Ostia, portul maritim al Romei, si acum in Muzeul Vatican. Altarul acesta prezinta un grup de preoti ai lui Mitras si poarta inscriptia: ,,Simbolul Dumnezeului ce nu poate fi descoperit”. S-a gasit un altar si la Pergam, cu o inscriptie in greceste, franta, pe cat se pare dedicata unui dumnezeu necunoscut. Ceea ce. [Pe care, KJV.] Dovezi textuale favorizeaza (cf. p.10) exprimarea ,,ceea ce” si ,,acesta”, in loc de ,,pe care” sau ,,pe el”. Pavel, fara indoiala, a folosit pronumele neutre, desi se referea la divinitate, intrucat atenienii erau inca necunoscatori in ceea ce priveste persoana viului Dumnezeu. Se poate iarasi ca el sa fi avut in gand Dumnezeirea, ca in v. 29, unde cuvantul grec pentru ,,dumnezeire” (theion) e neutru. Fara sa cunoasteti. [Ignorant, KJV.] Gr. agnoountes, un participiu insemnand ,,necunoscand”. Aici Pavel face un joc de cuvinte in greceste. El declara ca ,,necunoscutul [agnostos] dumnezeu” este Acela ,,la care voi care sunteti necunoscatori [agnoountes] va inchinati”. Va vestesc. [Declar, KJV.] Gr. kataggello, ,,a anunta”, ,,a proclama”. In v. 18, filosofii folosisera virtual acelasi cuvant (kataggeleus, ,,un vestitor”, ,,un proclamator”) pentru a descrie pe Pavel ca ,,prezentator de dumnezei straini”. Pavel nu se preocupa cu tagaduirea acuzatiei, dar ia cuvantul (kataggello) si il foloseste pentru a-si indreptati propria sa procedura. In felul acesta era in stare sa prezinte pe adevaratul Dumnezeu, pe care Il iubea si-L servea. 17:24 Dumnezeu, care a facut lumea si tot ce este in ea, este Domnul cerului si al pamantului, si nu locuieste in temple facute de maini. Dumnezeu. Acum, cand Pavel vorbeste despre adevaratul Dumnezeu, renunta la forma neutra a v. 23 si foloseste genul masculin. Aceasta aseaza pe Acela caruia el I se inchina pe un plan mai inalt decat dumnezeii atenienilor. Care a facut lumea. Aici apostolul da ultima identificare a Dumnezeului la care se refera – El este Creatorul. Aceasta Il distinge de toti dumnezeii mincinosi (vezi Ieremia 10,10-12). Creatiunea de catre un Dumnezeu personal era o invatatura opusa atat filosofiei epicuriene, cat si celei stoice, totusi Pavel o exprima in asa fel incat trezeste uimirea si interesul ascultatorilor sai si i se ingaduie sa continue. Cuvantul tradus ,,lumea” (kosmos) era folosit de greci cu referire la universul organizat si putea cuprinde atat ,,cerul, cat si pamantul” (cf. cele de la Matei 4,8). Tot ce este in ea. Vorbitorul curajos nu lasa nici un loc pentru rastalmacirea cuvintelor sale sau pentru introducerea de idei sceptice – Dumnezeu nu numai ca a facut universul, ci a creat si toate lucrurile din el. Astfel de invataturi trageau clopotul de moarte pentru mitologia pagana. Este Domnul. Mai degraba, ,,El fiind Domnul”. Aceasta pune pe Dumnezeul lui Pavel nemasurat mai presus de toti ceilalti presupusi dumnezei si-L face posesorul si carmuitorul intregului Univers. Nu locuieste in temple. Vezi Fapte 7,48; cf. Ioan 4,21-24. In timp ce vorbea despre ,,temple”, Pavel probabil arata spre exemplele magnifice ale iscusintei arhitectonice grecesti de care era inconjurat in Atena. Invatatura lui cu privire la omniprezenta si transcendenta lui Dumnezeu a facut ca inchinarea pagana sa para zadarnica si lipsita de inaltele calitati spirituale pe care el le proclama acum. 17:25 El nu este slujit de maini omenesti, ca si cand ar avea trebuinta de ceva, El, care da tuturor viata, suflarea si toate lucrurile. Slujit. [Inchinat, KJV.] Gr. therapeuo, ,,a trata”, ,,a vindeca”, intr-un sens medical dar aici folosit cu semnificatie religioasa si insemnand ,, a servi”. Pavel scoate in evidenta natura spirituala a serviciului pe care Dumnezeu il asteapta de la oameni, in contrast cu adoratia materialista pe care oamenii nerenascuti tind sa o aduca. Ar avea trebuinta de ceva. Literal, ,,[ca si cum] ar mai avea nevoie de ceva”. Religiile pagane prezentau pe zeii lor ca depinzand de darurile oamenilor si fiind lacomi dupa ele. Pavel explica faptul ca adevaratul Dumnezeu e diferit. Oamenii ar trebui sa gandeasca despre Dumnezeu ca e supremul Datator, necerand nimic din mainile lor, decat dreptate, indurare si umilinta (Mica 6,8). Alti scriitori iudei si pagani marturisesc cu privire la acelasi adevar. David spusese: ,,Tie nu-Ti plac jertfele, altfel ti le-as fi adus.” (Psalmi 51,169 si poetul latin epicurian Lucretiu (De Rerum Natura ii. 649–651; ed. Loeb, p. 131) scrisese despre natura divina, spunand ca era ,,fara primejdie, ea insasi puternica prin propriile ei resurse, neavand deloc nevoie de noi, nu e nici impacata prin slujbe si nici atinsa de manie.” Da tuturor. Prin cuvintele acestea, Pavel cuprindea pe ascultatorii sai si afirma ca si ei depindeau de Dumnezeul despre care el vorbeste. Viata, suflarea. Aceste doua substantive pot fi luate drept cuprinzand existenta muritoare a omului. Dumnezeu da omului suflare fizica. In acest fel, Pavel scoate in evidenta deplina dependenta a omului de singurul Dumnezeu adevarat. 17:26 El a facut ca toti oamenii, iesiti dintr-unul singur, sa locuiasca pe toata fata pamantului; le-a asezat anumite vremuri si a pus anumite hotare locuintei lor, Dintr-unul singur. [Un singur sange, KJV; Dintr-un singur sange, Nitz.] Dovezi textuale importante pot fi citate (cf. p. 10) pentru omiterea lui ,,sange”, cuvant care poate mai tarziu a fost adaugat pentru a clarifica ideea. Pavel afirma adevarul istoric ca toti oamenii si, in consecinta, toate natiunile au odraslit dintr-un singur stramos comun, Adam. Credinta aceasta era una pe care nici un grec si, indeosebi, nici un atenian nu era dispus sa o accepte. Pentru unii ca acestia, distinctia dintre greci si barbari era radicala si esentiala. Una era intentionata de la natura sa fie sclava celeilalte (Aristotel, Politica 1. 2. 6). Dar nu era loc in teologia lui Pavel pentru o rasa ,,superioara”. El credea raportul Genezei cu privire la crearea omului. El vedea unitatea structurii fizice, a dezvoltarii potentiale sau actuale, care interzicea oricarei rase sau natiuni – ebraica, elina, latina sau teutonica – sa pretinda ca ea era crema sau floarea umanitatii. Compara Galateni 3,28; Coloseni 3,11, unde Pavel accentueaza unitatea realizata prin credinta in Hristos. Crestinul este de doua ori obligat sa recunoasca unitatea oamenilor – prin creatiune si prin mantuire. Toata fata pamantului. O noua veriga in lantul rationamentului lui Pavel. Creatorul a intentionat ca oamenii sa populeze toate partile pamantului, fara a atribui superioritate locuitorilor unei anumite parti. Le-a asezat. [A determinat, KJV; Intocmind, Nitz.] Gr. horizo, ,,a trasa hotarele”, ,,a numi”, ,,a determina”. Forma cuvantului folosit aici este un participiu si poate fi tradus ,,intrucat a determinat”. Anumite vremi. [Timpuri mai dinainte hotarate, KJV; Timpuri hotarate, Nitz.] Gr. prostetagmenoi kairoi, ,,a randuit timpuri [sau ,,sezoane”].” Sensul este mai usor priceput daca cuvantul ,,lor” este inserat asa ca expresia sa spuna ,,intrucat a determinat timpurile lor hotarate.” Cuvantul ,,timpuri” (kairoi) se refera la epocile istorice si nu la sezoanele anuale. Referirea este cu privire la cunoasterea de catre Dumnezeu a treburilor oamenilor. Hotare. Adica, Dumnezeu, prin providenta Sa, a fixat hotare naturale sau limite pentru natiuni (vezi Daniel 4,17; cf. Deuteronom 32,8). 17:27 ca ei sa caute pe Dumnezeu, si sa se sileasca sa-L gaseasca bajbaind, macar ca nu este departe de fiecare din noi. Sa-L caute pe Dumnezeu. [Caute pe Domnul, KJV.] Dovezi textuale favorizeaza (cf. p. 10) exprimarea ,,caute pe Dumnezeu” si oarecare dovezi ar putea de asemenea fi citate pentru exprimarea ,,caute dumnezeirea”. Dar intelesul e clar, Dumnezeu asa a planuit creatiunea Sa incat toti cei care doreau puteau sa-L caute si sa-L gaseasca. Sa se sileasca. [Doar cel putin, KJV.] Gr. ei ara ge, ,,daca atunci intr-adevar” sau ,,ca atunci intr-adevar”. Dumnezeu asteapta ca oamenii sa-L caute. Unica indoiala cuprinsa deriva din faptul ca adesea oamenii nu aleg sa faca asa. Sa-L gaseasca. Altarul pentru necunoscutul Dumnezeu era o marturie a faptului ca ei nu l-au gasit. ,,Lumea cu intelepciunea ei n-a cunoscut pe Dumnezeu” (1 Corinteni 1,21). Dar Pavel a adus asigurarea ca adevaratul cercetator Il putea cunoaste. Dumnezeu doreste sa fie gasit. El ,,rasplateste pe cei ce-L cauta” (Evrei 11,6). Bajbaind. [L-ar pipai, Nitz.] Gr. pselaphao ,,a manui”, ,,a pipai”, ,,a simti”, folosit in LXX pentru actul bajbairii in intuneric (Deuteronom 28,29; Iov 5,14 etc.). Aceasta descrie corespunzator bajbairea oarba a oamenilor pentru cunoasterea Fiintei Supreme. Nu este departe. Intreaga propozitie este foarte emfatica si spune literal, ,,Si totusi El nu este departe de fiecare dintre noi”. Nici o indoiala nu este exprimata in cuvintele lui Pavel; el mai degraba face o declaratie pozitiva a faptelor. Domnul este aproape de oameni, chiar si atunci cand nu-L recunosc. Lucrul acesta face din gasirea lui Dumnezeu de catre oameni o chestiune simpla, deoarece El este alaturi de ei, asteptand trezirea lor si ajutand stradaniile lor de a-L descoperi. Domnul poate sa Se descopere si Se descopera pe masura zelului si staruintei depuse de aceia care-L cauta. La punctul acesta, stoicii ar fi vazut paralele intre propria lor invatatura si gandirea lui Pavel, dar epicurienii s-ar fi impotrivit, deoarece cuvintele apostolului constituiau un atac la ateismul de baza al sistemului lor. 17:28 Caci in El avem viata, miscarea si fiinta, dupa cum au zis si unii din poetii vostri: Suntem din neamul lui In El avem viata. [In El traim, KJV.] Intreaga propozitie spune literal, ,,In [sau ,,prin”] El traim si suntem miscati si existam”. Cuvintele apostolului exprima ideea ca nu numai dependenta noastra initiala este de Creatorul, dar si ca toate activitatile noastre – fizice, mentale si spirituale – sunt derivate de la El. In invatatura lui Pavel, persoana atotputernicului si atotstiutorului Dumnezeu nu e contopita, asa cum e dumnezeul panteismului, in sufletul impersonal al lumii, ci se proiecteaza in afara, in infricosatoare distinctie, in caracterul Creatorului si Sustinatorului vietii. ,,Prin mijlocirea naturii, Dumnezeu lucreaza zi dupa zi, ora dupa ora, clipa dupa clipa, pentru a ne tine vii, pentru a ne creste si a ne reface... Puterea care lucreaza prin mijloacele acestea este puterea lui Dumnezeu.” (MH 112, 113). Poetii vostri. E cu putinta ca aceasta expresie sa se refere inapoi, la prima afirmatie a acestui verset, ca si inainte, la citatul care urmeaza. Cuvintele ,,caci in El avem viata, miscarea si fiinta” sunt o citare aproape exacta dintr-o strofa ce pare sa fie scrisa de Epimenide Cretanul (sec. al VI-lea i.Hr.) si e relatata de comentatorul din sec. al IX-lea Isho’dad: ,,Ei au alcatuit un mormant pentru Tine, o, Tu, Cel Sfant si Inalt – Cretanii, pururi mincinosi, fiare rele, pantece lenese! Dar Tu nu esti mort; Tu traiesti si dainuiesti vesnic; Caci in Tine traim si ne miscam si avem fiinta!” (citat in F. F. Bruce, The Book af the Acts [The New International Commentary on The New Testament], p. 359). Pasajul acesta este interesant nu numai din punct de vedere al posibilei legaturi a lui Epimenide cu altarul ,,Necunoscutului Dumnezeu” (vezi v. 23), dar, mai ales, deoarece contine citatul pe care Pavel il foloseste cu privire la cretani, in Tit 1,12. Faptul ca Pavel cita pe Epimenide, in ultimul caz, sporeste probabilitatea ca a avut in minte versul lui si aici. A doua expresie, ,,din El ne tragem obarsia” [,,caci de asemenea suntem odrasliti din El”], e clar un citat dintr-un poet grec si a fost in mod deliberat folosit ca atare, de Pavel. El provine din Aratus (c. 270 i.Hr.) care fusese prieten al lui Zeno, fondatorul stoicismului. La fel ca Pavel, Aratus era din Cilicia. Poemul lui didactic, Phaenomena, ocupandu-se cu faptele principale ale stiintei astronomice si meteorologice, incepe cu o invocare a lui Zeus si contine cuvintele pe care le citeaza Pavel. ,,De la Zeus, hai sa incepem; pe el noi, muritorii, nu-l lasam niciodata nenumit; pline de Zeus sunt toate ulitele si toate pietele oamenilor; plina e marea, cerurile lui; pururi avem toti nevoie de Zeus Caci toti suntem odrasla lui.” (Phaenomena 1-5; ed. Loeb, p. 381) Citatul urma sa capteze de indata atentia ascultatorilor lui Pavel. Citand din propria lor literatura, Pavel ilustra metoda lui de a se face ,,tuturor totul” (1 Corinteni 9,22). Ei urmau sa recunoasca faptul ca nu aveau de-a face cu un iudeu incult, ca negustorii si exorcistii atat de obisnuiti prin targurile grecesti, ci cu un om care poseda o cultura ca a lor si cunoscator al ideilor propriilor lor poeti. Nu e nevoie de a exagera cultura clasica a lui Pavel, dar e clar din referirile aici mentionate si din citatul din 1 Corinteni 15,32, ca apostolul era familiarizat cu autorii greci si putea sa introduca citate potrivite din lucrurile cunoscute lor, atunci cand situatia o cerea. Facand asa, el nu aproba in chip necesar sentimentele descoperite in contextele cuvintelor pe care le foloseste, ci numai foloseste pe scriitorii greci pentru a ilustra invatatura superioara pe care el o prezinta. Abordarea psihologica folosita de Pavel in imprejurarea aceasta este instructiva. Apostolul nu le spune de la inceput ca ei au o parere prea inalta despre ei insisi, ca sunt numai fapturi din tarana, fii ai diavolului. In schimb le arata ca au subapreciat prea mult pozitia lor. Ei uitasera ca sunt odrasla lui Dumnezeu si se socotisera la fel ca iudeii care nu credeau, ,,nevrednici de viata vesnica” (Fapte 13,41). 17:29 Astfel dar, fiindca suntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie sa credem ca Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu mestesugirea si iscusinta omului. Ne tragem obarsia din Dumnezeu. [Suntem odraslele lui Dumnezeu, KJV.] Apostolul foloseste imediat cuvintele poetului grec (vezi v. 28) pentru a combate idolatria. Daca suntem cu adevarat ,,odraslele” lui Dumnezeu, conceptia noastra despre El ar trebui sa urce in sus, si nu sa coboare catre idoli care, fiind facuti de oameni, sunt mai jos decat ei. Desi subscrie la acelasi adevar care e rostit de profetii VT (1 Regi 18,27; Psalmi 135,15-18; Isaia 44,9-20), tonul lui Pavel, cand vorbeste despre idolatrie este foarte diferit de al lor. El studiase inceputul idolatriei si, in loc de a vorbi despre ea cu dispret, ura si deradere, vorbeste despre ea cu mila fata de aceia care sunt victimele ei. Nu trebuie sa credem. [Nu ar trebui sa gandim, KJV.] Asa cum omul este de mai multa cinste decat cele materiale, cu atat mai presus ar trebui sa fie Dumnezeu. Dumnezeirea. Gr. theion, ,,divinitate”, ,,dumnezeire”. Theion e folosit de Josephus (Antiquities viii. 4. 2 [107]) si Philo (The Unchangeableness of God, xxiii [105]) pentru singurul Dumnezeu adevarat si e folosit aici de Pavel ca un termen acceptabil pentru auditoriul sau grec. Asemenea aurului sau argintului sau pietrei. Cuvantul dintai ar fi amintit atenienilor de risipitoarea folosire a aurului in statuia colosala a Atenei, de catre Phidias, statuie care statea in Partenon. Argintul nu era in chip obisnuit folosit, dar altarele zeitei Artemis (Diana) la Efes (vezi cap. 19,28) sunt exemple de folosire a lui. ,,Piatra” era termenul de obicei aplicat la marmura Mt. Pentelicus, care era atat de larg folosita la frumoasele lucrari de sculptura si arhitectura ale Atenei. Cioplit cu mestesug. Mai degraba, ,,lucrare de arta sculptata”. Iscusinta omului. [Nascocirea omului, KJV.] Mai degraba, ,,gandul [sau ,,imaginatia] omului”. Expresia aceasta si cea precedenta dau la iveala intelegerea dimensiunii reale cu privire la arta de care Pavel era inconjurat in Atena. 17:30 Dumnezeu nu tine seama de vremurile de nestiinta, si porunceste acum tuturor oamenilor de pretutindeni sa se pocaiasca; Nu tine seama. [Inchide ochii la, KJV; Trecand cu vederea, Nitz.] Gr. hupereidon, ,,a trece cu vederea”. Expresia engleza asa cum este folosita acum, sugereaza nu numai toleranta, ci si o inchidere a ochilor la rau, dar si trecerea lui cu vederea. Pavel scotea oarecare mangaiere din gandul ca ignoranta reducea vina lumii pagane si, in felul acesta, pedeapsa cuvenita ei. In veacurile trecute ale lumii, fusese o ,,trecere cu vederea” (paresis) a pacatelor oamenilor, prin aceea ca nu cazuse asupra pacatosilor o rasplata deplina. Lucrul acesta era datorat rabdarii lui Dumnezeu (vezi Romani 3,25). In marea Lui indurare, Domnul acordase iertare oamenilor, cu conditia pocaintei, datorita jertfei ispasitoare a lui Hristos. Vremurile de nestiinta. Propozitia spune literalmente, ,,timpurile de nestiinta deci”. Cuvantul folosit aici pentru ,,nestiinta” (agnoia) si cuvintele pentru ,,necunoscut” si ,,fara sa cunoasteti” din v. 23 provin din aceeasi radacina si ilustreaza textura densa a cuvantarii lui Pavel. El caracterizeaza si, in parte, scuza intreaga perioada precrestina ca fiind intemeiata pe lipsa de cunostinta, indeosebi de cele divine. Porunceste. Sau ,,proclama”, ,,anunta”, ,,declara”. Acum. [Dar acum, KJV.] Nu exista cuvant pentru ,,dar” in original. Totusi, expresia greaca scoate in evidenta contrastul dintre vremile trecute de nestiinta si timpul prezent de iluminare, introdus de predica de felul celei a lui Pavel. Tuturor oamenilor de pretutindeni. O expresie cuprinzatoare care include fiecare fiinta omeneasca si se armonizeaza cu natura universala a insarcinarii evanghelice (cf. Matei 24,14; Marcu 16,15). Sa se pocaiasca. Dumnezeu a scos in evidenta pacatosenia omului, dar indurarea Lui bogata a facut cu putinta iertarea lui, cu conditia pocaintei. La punctul acesta din cuvantarea lui Pavel, reactia atat a stoicilor, cat si a epicurienilor care urmarisera gandul lui Pavel urma sa sufere o schimbare. Epicurianul putea sa regrete greselile pe care le facuse in alergarea lui dupa placere. Dar o schimbare, asa cum o cerea pocainta – o schimbare a mintii si o scarba fata de trecutul personal, o hotarare de a trai la un nivel superior in viitor – era cu totul straina de gandurile sale. Stoicii, pe de alta parte, acceptau consecintele actiunilor lor cu senina apatie. Ei multumeau ca nu erau ca alti oameni, ca fusesera in stare ca, prin propriile lor eforturi, sa ajunga la perfectiune etica. Dar ideea pocaintei inca nu rasarise asupra gandurilor lor (cf. Marcus Aurelius Meditatii i. 1-16). 17:31 pentru ca a randuit o zi, in care va judeca lumea dupa dreptate, prin Omul, pe care L-a randuit pentru aceasta si despre care a dat tuturor oamenilor o dovada netagaduita prin faptul ca L-a inviat din morti Pentru ca. Sau ,,intrucat”. Pavel deduce chemarea la pocainta din faptul judecatii viitoare. O zi. Adica, un timp anumit, nu in mod necesar o zi literala. Va judeca. Gr. melloo krinein, ,,a fi pe punctul de a judeca” sau, simplu ca un viitor, ,,va judeca”, ,,a intentiona sa judece” [,,Va sa judece”, Nitz.]. Pavel, citand Psalmi 9,8, scoate in evidenta certitudinea si poate apropierea judecatii (cf. Fapte 24,25; Romani 2,5.6.16). Proclamarea unei judecati viitoare este o parte integranta a doctrinei pauline si crestine (vezi Apocalipsa 14,6.7). Crestinismul nu lasa pe oameni in necunostinta de ceea ce ii asteapta, ci da o privire generala cuprinzatoare, dar scurta, a evenimentelor viitoare. Dar ideea unei judecati rareori e salutata cu placere de omenire. Oamenilor nu le place perspectiva venirii inaintea barei de judecata a lui Dumnezeu. Grecii nu faceau exceptie in aceasta privinta si e probabil ca, de la imprejurarea aceasta, inainte, epicurienii si stoicii s-au opus cu putere expunerii lui Pavel. Lumea. Gr. oikoumene, ,,lumea locuita” (vezi Matei 24,14; Luca 2,1). Cuvantul era de asemenea in mod obisnuit folosit pentru a desemna lumea romana sau lumea civilizata, in contrast cu tinuturile barbare. Dupa dreptate. [In dreptate, KJV.] Adica, intr-o atmosfera dreapta, cu dreptate (cf. Psalmi 9,8; 96,13; 2 Timotei 4,8). Prin Omul. [Prin Omul Acela, KJV.] Literal, ,,printr-un om”. Din ceea ce urmeaza, e clar pentru crestini ca Pavel se refera la Isus, dar relatarea cuvantarii nu arata ca apostolul a avut prilejul de a identifica public ,,omul” (vezi v. 32). Pe care L-a randuit. Adica, randuit, indeosebi pentru lucrarea de judecata. Compara cu cele de la Fapte 10,42; Romani 2,16. A dat... o dovada. [A dat asigurare, KJV; A dat credinta, Nitz.] Adica a furnizat temeiuri pentru incredere. L-a inviat. Invierea lui Isus e introdusa aici ca o garantie a intentiilor fata de omenire, cu privire la judecata si, prin implicatie, la acordarea din partea Lui a vietii vesnice, prin Hristos Isus. Lui Pavel nu i s-a dat prilejul de a dezvolta tema sa, pentru ca amintirea invierii a trezit dispretul ascultatorilor sai si a pus brusc capat cuvantarii sale. Daca cuvantarea ar fi fost completa, Pavel probabil ar fi vorbit intr-un mod mai precis cu privire la viata si lucrarea lui Isus si pozitia Lui cheie in planul lui Dumnezeu pentru omenire. Notati cum progreseaza argumentatia lui Pavel, mai intai vorbeste despre Dumnezeu ca Creator al lumii si al omului si despre reglementarile pe care El le-a facut pentru salasluirea omului pe pamant. Apoi rationeaza ca toate acestea ar trebui sa inspire pe oameni de a cunoaste ca Dumnezeu e mult inaltat deasupra oamenilor. Aceasta ar trebui sa-i determine sa-L caute, cunoscand ca un astfel de Creator nu e niciodata departe si asteapta cautarile fapturilor Sale. Dar, acum, zilele cand oamenii neluminati trebuiau sa depinda de descoperirea lui Dumnezeu prin natura, s-au sfarsit. El a vorbit prin Fiul omului, pe care L-a dovedit ca e Fiul lui Dumnezeu. Prin Fiul Sau, Dumnezeu va judeca lumea, si pentru aceasta judecata oamenii ar trebui sa se pregateasca prin pocainta. 17:32 Cand au auzit ei de invierea mortilor, unii isi bateau joc, iar altii au zis: Asupra acestor lucruri te vom asculta altadata. Cand au auzit ei. Apostolului pare sa i se fi acordat ascultare respectuoasa pana cand a abordat subiectul invierii din morti. Ca mortii urmeaza sa fi inviati, aparea de necrezut epicurienilor si stoicilor, ca si grecilor, in general, si chiar si saducheilor (cf. Fapte 23,8; 26,8; 1Corinteni 15,35). Lumea atunci, ca si acum, era pregatita sa creada in nemurirea sufletului, dar nu era dispusa sa accepte doctrina invierii trupului. Unii isi bateau joc. Timpul, in limba greaca, lasa a se intelege ca ei au inceput sa batjocoreasca si anume, la acest punct al cuvantarii lui Pavel. Cuvantul ,,unii” poate cuprinde atat epicurieni, cat si stoici. Te vom asculta altadata. Unii se poate sa fi avut cu adevarat o dorinta sa asculte mai mult cu privire la un subiect atat de vital, dar nu reiese ca au mai auzit ceva de la Apostolul neamurilor. Compara atitudinea lui Felix (cap. 24,25). 17:33 Astfel, Pavel a iesit din mijlocul lor. Verset ce nu a fost comentat. 17:34 Totusi unii au trecut de partea lui, si au crezut; intre acestia era Dionisie Areopagitul, o femeie numita Damaris, si altii impreuna cu ei. Totusi. Adica, pe de alta parte, in fericit contrast cu aceia care respinsesera solia lui Pavel. Au trecut de partea lui. [Alaturandu-se pe langa dansul, KJV.] Gr. kallao (vezi cap. 5,13; 9,26). Era o putere atragatoare in caracterul si cuvintele apostolului, care atrageau pe oameni la el. Unii au considerat cuvantarea lui Pavel din Atena un esec, dar o astfel de judecata nu e dreapta, vazand convertitii pe care i-a castigat. Dionisie Areopagitul. Adica un membru al consiliului Areopagului (vezi v. 19). In primele timpuri, cel putin, constitutia consiliului cerea ca membrii ei sa fi implinit o functie de conducere superioara, ca aceea de arhon, si sa fie in varsta de peste 60 de ani. Probabil, deci, convertitul acesta era un om de oarecare insemnatate. Potrivit cu o traditie atribuita de Eusebiu (Istoria Bisericeasca iii. 4. 9, 10; iv. 4. 23) unui episcop din Corint, acest Dionysius a devenit primul episcop de Atena. Un tratat dezvoltat asupra Ierarhiei ceresti exista sub numele acestui om, dar e de o data mult mai tarzie, probabil din sec. al IV-lea sau al V-lea. Legenda celor Sapte aparatori ai crestinatatii a transformat pe Dionisie in Sfantul Denis al Frantei. Damaris. Posibil, Damalis, ,,juncana”, un nume grec destul de obisnuit. Nu exista identificare a acestei convertite. Crisostom si altii credeau ca ea era sotia lui Dionisie, dar lucrul acesta nu are temei in nici un fapt cunoscut. Altii impreuna cu ei. Contrastul dintre acestia si ,,marea multime” din Tesalonic (v. 4) si ,,multi” din Berea (v. 12) e semnificativ. Nu mai putin impresionanta este lipsa oricarei mentionari a Atenei in epistolele lui Pavel. Cea mai apropiata mentionare este includerea probabila a crestinilor atenieni printre ,,sfintii care sunt in toata Ahaia” (2 Corinteni 1,1). Cand Pavel a venit in Corint a gasit ascultatori de un nivel intelectual mai coborat si le-a putut predica pe masura lor. El n-a ,,avut de gand sa stie intre ei altceva decat pe Isus Hristos si pe El rastignit” (1 Corinteni 2,2). El a concentrat solia sa asupra lui Hristos si Spiritul lui Dumnezeu i-a dat un remarcabil succes. Dar la Atena, el a fost condus de acelasi Spirit pentru a vorbi filosofilor si si-a adaptat vorbirea la deprinderile lor mentale. El n-a castigat multi convertiti, asa cum s-a notat mai sus, dar s-a infiintat o biserica, ramasa constanta si onorabila ca un monument aducator aminte cu privire la puterea Evangheliei de a salva pe oameni din sclavia pacatului si a ispitei si de a-i face liberi in Isus Hristos. Compara AA 240, 241. COMENTARII ELLEN G. WHITE 1–52T 695 1–34AA 221–242 2–5AA 229 3 GC 405; SR 373 6, 7, 10 AA 230 11 CSW 84; 1T 49; 2T 343 11, 12 AA 231; 2T 696 13 AA 232 14, 15 AA 233 16 AA 234 16–31MH 214 17, 18 AA 235 19, 20 AA 236 21 6T 70 22, 23 AA 237 23 Ed 67; 8T 257 23–26SR 312 24–28AA 238; PK 49, 50 25 ML 137; PP 525; SR 312 26, 27 AA 20; DA 403; Ed 67, 174; SR 313 27 DA 69; FE 440; TM 460 28 CS 17; MH 417; MM 9; PP 115; 8T 260 29–32 AA 239 30 FE 111 31 DA 633; GC 548; 1T 54 32–346T 142 34 AA 240 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: