Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Tragedia veacurilor 28:20-*
Previous part
adevaruri nepopulare, prin aceia care nu se tem sa mustre pacatele zilei. Motivul pentru care El nu alege prea des oameni invatati si din pozitii inalte, ca sa initieze miscari de reforma, este ca ei se incred in crezurile lor, in teoriile si in sistemele lor teologice si simt ca nu au nevoie sa fie invatati de Dumnezeu. Numai aceia care au o legatura personala cu Izvorul intelepciunii pot intelege sau explica Scripturile. Oamenii care au mai putin din invatatura scolilor sunt adesea chemati sa vesteasca adevarul, nu pentru ca sunt neinvatati, ci pentru ca nu sunt prea multumiti de ei insisi si pot fi invatati de Dumnezeu. Ei invata in scoala lui Hristos, iar umilinta si ascultarea ii fac mari. Incredintandu-le cunoasterea adevarului Sau, Dumnezeu le acorda o cinste pe langa care onoarea pamanteasca si marirea omeneasca sunt fara valoare.
Majoritatea adventistilor au lepadat adevarurile privitoare la Sanctuar si la Legea lui Dumnezeu si multi au renuntat chiar si la credinta lor in miscarea adventa, adoptand conceptii nesanatoase si contradictorii cu privire la profetiile care se aplicau acestei lucrari. Unii au fost dusi in ratacire din cauza repetatelor fixari de date ale venirii lui Hristos. Lumina care stralucea acum asupra subiectului Sanctuarului ar fi trebuit sa le arate ca nici o perioada profetica nu se intinde pana la a doua venire, ca timpul precis al venirii Sale nu este profetizat. Dar, intorcand spatele luminii, au continuat sa stabileasca data dupa data pentru venirea Domnului si tot de atatea ori au fost dezamagiti.
Cand cei din biserica din Tesalonic au acceptat invataturi eronate cu privire la venirea lui Hristos, apostolul Pavel i-a sfatuit sa probeze nadejdile si asteptarile lor, cu grija, prin Cuvantul lui Dumnezeu. El le-a indreptat privirea catre profetiile ce descopereau evenimentele care aveau loc inainte ca Hristos sa vina si le-a aratat ca nu aveau nici un temei sa-L astepte in zilele lor. "Nimeni sa nu va amageasca in vreun fel" (2 Tes. 2,3) sunt cuvintele avertizarii lui. Daca si-ar fi ingaduit asteptari care nu erau aprobate de Scripturi, ar fi fost dusi pe un
drum gresit de actiune; dezamagirea urma sa-i expuna dispretului necredinciosilor si aveau sa fie in primejdia caderii in descurajare si ispititi sa se indoiasca de adevarurile esentiale pentru mantuirea lor. Indemnul apostolului catre tesaloniceni contine o lectie importanta, pentru aceia care traiesc in zilele de pe urma. Multi adventisti au socotit ca, daca nu-si pot fixa credinta pe un timp precis al venirii Domnului, atunci nu vor fi zelosi si staruitori in lucrarea de pregatire. Insa, cand nadejdile lor au fost insufletite mereu si mereu numai pentru a fi nimicite, credinta lor a primit o asa lovitura, incat au ajuns in imposibilitatea de a mai fi impresionati de marile adevaruri ale profetiei.
Predicarea unui timp precis pentru judecata, in vestirea primei solii, a fost poruncita de Dumnezeu. Calcularea perioadelor profetice, pe care s-a intemeiat solia aceea, fixand incheierea celor 2300 de zile in toamna anului 1844, a fost discreditata. Eforturi repetate de a gasi date noi pentru inceputul si incheierea perioadelor profetice si judecata nesanatoasa pentru a sustine aceste pozitii nu numai ca a indepartat mintile de la adevarul prezent, ci au si aruncat dispret asupra tuturor eforturilor de a explica profetiile. Cu cat se stabileste mai des un timp pentru a doua venire si cu cat acesta este mai mult predicat, cu atat mai bine se slujesc planurile lui Satana. Dupa ce a trecut timpul, el a provocat batjocura si dispretul asupra aparatorilor lui si, in felul acesta, a aruncat ocara asupra marii miscari advente din anii 1843 si 1844. Aceia care staruie in aceasta ratacire vor stabili pana la urma o data prea indepartata in viitor pentru venirea lui Hristos. In felul acesta, vor fi determinati sa se bazeze pe o siguranta falsa si multi nu se vor trezi la realitate decat atunci cand va fi prea tarziu.
Istoria Israelului din vechime este o ilustrare izbitoare pentru experienta trecuta a poporului advent. Dumnezeu l-a condus pe poporul Sau in miscarea adventa asa cum i-a condus pe copiii lui Israel din Egipt. In timpul marii dezamagiri, credinta lor a fost incercata asa cum a fost si a evreilor la Marea Rosie. Daca ei
si-ar fi pus increderea in mana calauzitoare care fusese cu ei in experienta lor trecuta, ar fi vazut salvarea lui Dumnezeu. Daca toti aceia care au lucrat uniti in lucrarea din anul 1844 ar fi primit solia ingerului al treilea si ar fi vestit-o in puterea Duhului Sfant, Domnul ar fi lucrat cu putere, impreuna cu eforturile lor. Un potop de lumina ar fi fost revarsat asupra lumii. Cu ani mai inainte, locuitorii pamantului ar fi fost avertizati, incheierea lucrarii ar fi fost terminata, iar Hristos ar fi venit pentru mantuirea poporului Sau.
N-a fost voia lui Dumnezeu ca Israel sa rataceasca patruzeci de ani in pustie; El dorea sa-i duca direct in tara Canaanului si sa-i impamanteneasca acolo, ca un popor sfant si fericit. Dar "n-au putut intra din cauza necredintei" (Evrei 3,19). Din cauza abaterii si a apostaziei, au pierit in pustie si altii au fost chemati sa intre in tara fagaduita. La fel, n-a fost voia lui Dumnezeu ca venirea lui Hristos sa fie amanata atata vreme, iar poporul Sau sa ramana atatia ani in aceasta lume a pacatului si durerii. Dar necredinta i-a despartit de Dumnezeu. Pentru ca au refuzat sa faca lucrarea pe care El le-o daduse, altii au fost chemati sa vesteasca solia. Din mila fata de lume, Hristos Isi amana venirea, pentru ca pacatosii sa aiba ocazia sa auda avertizarea si sa gaseasca in El un scut inainte de a se revarsa mania lui Dumnezeu.
Displayed: 5679 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online