Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Tragedia veacurilor 28:27-*
Previous part
N-a fost voia lui Dumnezeu ca Israel sa rataceasca patruzeci de ani in pustie; El dorea sa-i duca direct in tara Canaanului si sa-i impamanteneasca acolo, ca un popor sfant si fericit. Dar "n-au putut intra din cauza necredintei" (Evrei 3,19). Din cauza abaterii si a apostaziei, au pierit in pustie si altii au fost chemati sa intre in tara fagaduita. La fel, n-a fost voia lui Dumnezeu ca venirea lui Hristos sa fie amanata atata vreme, iar poporul Sau sa ramana atatia ani in aceasta lume a pacatului si durerii. Dar necredinta i-a despartit de Dumnezeu. Pentru ca au refuzat sa faca lucrarea pe care El le-o daduse, altii au fost chemati sa vesteasca solia. Din mila fata de lume, Hristos Isi amana venirea, pentru ca pacatosii sa aiba ocazia sa auda avertizarea si sa gaseasca in El un scut inainte de a se revarsa mania lui Dumnezeu.
Si acum, ca in primele veacuri, prezentarea unui adevar care mustra pacatele si ratacirile timpului va trezi impotrivire: "Caci oricine face raul, uraste lumina, si nu vine la lumina, ca sa nu i se vadeasca faptele" (Ioan 3,20). Cand oamenii vad ca nu-si pot mentine pozitia cu ajutorul Scripturilor, multi se hotarasc sa o sustina cu orice risc si, cu un spirit de rautate, ataca motivele si caracterul acelora care apara un adevar nepopular. Acelasi procedeu a fost urmat in toate veacurile. Ilie a fost declarat ca fiind cel care il nenoroceste pe Israel, Ieremia a fost socotit tradator, Pavel, un profanator al templului. Din zilele acelea si pana astazi, aceia care
au vrut sa ramana credinciosi adevarului au fost denuntati ca fiind razvratiti, eretici sau dezbinatori. Multimile care sunt prea necredincioase pentru a primi cuvantul sigur al profetiei vor primi, cu o credulitate indiscutabila, o acuzatie impotriva acelora care indraznesc sa mustre pacatele zilei. Acest spirit se va dezvolta din ce in ce mai mult. Iar Biblia invata lamurit ca se apropie o vreme cand legile statului vor fi atat de mult in conflict cu Legea lui Dumnezeu, incat oricine va voi sa asculte de toate preceptele divine va trebui sa faca fata acuzatiei si pedepsei ca un raufacator.
Vazand toate acestea, care este datoria vestitorului adevarului? Va ajunge oare la concluzia ca adevarul n-ar trebui sa fie prezentat, din moment ce singurul efect al lui este sa-i trezeasca pe oameni, sa fuga sau sa reziste in fata cerintelor lui? Nu; la fel ca primii reformatori, el nu are nici un motiv temeinic sa retina marturia Cuvantului lui Dumnezeu, pentru ca provoaca impotrivire. Marturisirea de credinta facuta de sfinti si de martiri a fost scrisa pentru folosul generatiilor care au urmat. Acele exemple vii de sfintenie si de integritate statornica ne-au fost lasate pentru a inspira curaj acelora care acum sunt chemati sa dea marturie pentru Dumnezeu. Ei au primit harul si adevarul nu numai pentru ei, ci ca prin ei cunoasterea lui Dumnezeu sa lumineze intregul pamant. A dat Dumnezeu lumina slujitorilor Sai in aceasta generatie? Atunci ei trebuie sa o lase sa lumineze in lume.
In vechime, Dumnezeu a spus unei persoane care vorbea in numele Sau: "Dar casa lui Israel nu va voi sa te asculte, pentru ca nu vrea sa M-asculte". Cu toate acestea, El a spus: "Ci sa le spui cuvintele Mele, fie ca vor asculta, fie ca nu vor asculta" (Ezech. 3,7; 2,7). Slujitorului lui Dumnezeu din acest timp ii este data porunca: "Inalta-ti glasul ca o trambita, si arata poporului Meu nelegiuirile lui si casei lui Iacov pacatele ei". (Is. 58,1)
Pe masura ocaziilor pe care le au, toti aceia care au primit lumina adevarului se gasesc sub aceeasi solemna si infricosata raspundere cum a fost profetul lui Israel, caruia Cuvantul Domnului i-a spus: "Acum, fiul omului, te-am pus
strajer peste casa lui Israel. Tu trebuie sa asculti Cuvantul care iese din gura Mea, si sa-i instiintezi din partea Mea. Cand zic celui rau: 'Raule, vei muri negresit!' si tu nu-i spui, ca sa-l intorci de la calea lui cea rea, raul acela va muri in nelegiuirea lui, dar sangele lui il voi cere din mana ta. Dar daca vei instiinta pe cel rau, ca sa se intoarca de la calea lui, si el nu se va intoarce, va muri in nelegiuirea lui, dar tu iti vei mantui sufletul" (Ezech. 33,7-9).
Piedica cea mare in primirea si vestirea adevarului este faptul ca aceasta implica neplaceri si batjocura. Acesta este singurul argument impotriva adevarului, pe care aparatorii lui nu l-au putut contrazice. Dar lucrul acesta nu i-a facut pe adevaratii urmasi ai lui Hristos sa se clatine. Ei nu asteapta ca adevarul sa devina popular. Fiind convinsi de datoria lor, ei primesc de bunavoie crucea pe care apostolul Pavel socotea ca "incercarile noastre usoare de o clipa, lucreaza pentru noi tot mai mult o greutate vesnica de slava"; impreuna cu cel din vechime, care "socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogatie decat comorile Egiptului" (2 Cor. 4,17; Evrei 11,26).
Oricare ar fi marturisirea lor, numai aceia care slujesc lumii in inima lor lucreaza din interes, mai degraba decat din principiu, in lucrurile religioase. Trebuie sa alegem dreptatea, pentru ca este drept, si sa lasam urmarile pe seama lui Dumnezeu. Barbatilor de principiu, de credinta si de curaj, lumea le este in mare masura indatorata pentru reformele ei mari. Prin astfel de oameni trebuie dusa mai departe lucrarea de reforma pentru timpul acesta.
Displayed: 5309 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online