Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Tragedia veacurilor 28:10-*

Previous part

Din ziua aceea si pana astazi, cunoasterea Legii lui Dumnezeu a fost pastrata pe pamant, iar Sabatul poruncii a patra a fost tinut. Cu toate ca "omul faradelegii" a reusit sa calce in picioare ziua sfanta a lui Dumnezeu, chiar si in timpul suprematiei lui, in locuri tainuite, au fost ascunse suflete credincioase care i-au dat cinstire. Din timpul Reformei au existat unii, in toate generatiile, care au respectat pazirea lui. Chiar daca adesea au facut lucrul acesta in mijlocul persecutiei, a fost data o marturie permanenta cu privire la perpetuitatea Legii lui Dumnezeu si a obligatiei sfinte fata de Sabatul creatiunii.

Aceste adevaruri, asa cum au fost prezentate in Apocalipsa capitolul 14, in legatura cu "Evanghelia vesnica", vor deosebi biserica lui Hristos la vremea venirii Sale. Caci, ca rezultat,

intreita solie ingereasca spune: "Aici sunt cei care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus". Aceasta solie este ultima care va fi data inainte de venirea Domnului. Indata dupa proclamarea ei, Fiul omului este vazut de profet venind in slava pentru a culege secerisul pamantului.

Aceia care au primit lumina privitoare la Sanctuar si la imutabilitatea Legii lui Dumnezeu s-au umplut de bucurie si de uimire cand au vazut frumusetea si armonia sistemului de adevaruri care s-a deschis intelegerii lor. Ei doreau ca aceasta lumina, care li se parea atat de pretioasa, sa o impartaseasca tuturor crestinilor si nu puteau decat sa creada ca va fi primita cu bucurie. Dar adevarurile care aveau sa-i puna in conflict cu lumea n-au fost primite de multi dintre aceia care pretindeau ca sunt urmasi ai lui Hristos. Ascultarea de porunca a patra cerea o jertfa de la care marea majoritate s-a dat inapoi.

Cand erau prezentate cerintele Sabatului, multi judecau din punct de vedere omenesc. Ei spuneau: "Totdeauna am tinut duminica, au tinut-o si parintii nostri si multi oameni buni si evlaviosi au tinut-o fericiti pana la moarte. Daca ei au avut dreptate, si noi avem. Pazirea acestui Sabat nou ne va scoate din armonie cu lumea si nu vom mai avea nici o influenta asupra ei. Ce poate nadajdui sa realizeze o grupa mica de pazitori ai zilei a saptea in fata lumii intregi, care sarbatoreste duminica?" Prin argumente asemanatoare au incercat si iudeii sa justifice respingerea lui Hristos. Parintii lor fusesera primiti de Dumnezeu prin prezentarea jertfelor si de ce n-ar putea si copiii lor sa gaseasca mantuirea urmand aceeasi cale? Tot astfel si in zilele lui Luther, papistasii socoteau ca adevaratii crestini au murit in credinta catolica si deci acea religie este indestulatoare pentru mantuire. Rationamente ca acestea se vor dovedi o adevarata piedica in calea oricarei inaintari in credinta si practica religioasa.

Multi sustineau ca pazirea duminicii fusese o doctrina intemeiata si un obicei foarte raspandit in biserica timp de multe

veacuri. Impotriva acestui argument s-a aratat ca Sabatul si pazirea lui erau mult mai vechi si mult mai raspandite, tot atat de vechi cat lumea, avand aprobarea ingerilor si a lui Dumnezeu. Deja atunci cand au fost puse temeliile pamantului, cand stelele diminetii au cantat si toti fiii lui Dumnezeu au strigat de bucurie, atunci a fost pusa temelia Sabatului (Iov 38,6.7; Gen. 2,1-3). In mod indreptatit deci, aceasta institutie cere respectul nostru; n-a fost randuita de o autoritate omeneasca si nu se sprijina pe nici o traditie omeneasca; a fost intemeiata de Cel Vechi de zile si poruncita de Cuvantul Sau cel vesnic.

Atunci cand atentia oamenilor a fost atrasa asupra subiectului reformei Sabatului, slujitorii populari au denaturat Cuvantul lui Dumnezeu, interpretand marturia lui astfel incat sa linisteasca mintile intrebatoare. Iar cei care nu cercetau Scripturile pentru ei s-au multumit sa accepte concluziile care erau in armonie cu dorintele lor. Prin argumente, prin falsificari, prin traditiile parintilor si prin autoritatea bisericii, multi au incercat sa se impotriveasca adevarului. Aparatorii lui au fost condusi la Biblie pentru a apara validitatea poruncii a patra. Oamenii umili, inzestrati numai cu Cuvantul adevarului au respins atacurile celor invatati care, cu surpriza si manie, au constatat ca falsificarea lor era fara putere impotriva judecatii simple si deschise a oamenilor care erau versati in Scripturi mai mult decat in subtilitatile scolastice.

In lipsa marturiilor Bibliei in favoarea lor, multi staruiau cu o perseverenta neobosita, uitand cum acelasi rationament fusese folosit impotriva lui Hristos si a apostolilor: "Pentru ce mai marii nostri nu inteleg problema Sabatului? Doar putini cred ca voi. Nu se poate ca voi sa aveti dreptate si toti barbatii invatati din lume sa fie gresiti".

Pentru a respinge aceste argumente, nu era nevoie decat sa citeze invataturile Scripturii si istoria procedeelor lui Dumnezeu cu poporul Sau din toate veacurile. Dumnezeu lucreaza prin aceia care aud si asculta de glasul Sau, prin aceia care vor vorbi, daca va fi nevoie,

adevaruri nepopulare, prin aceia care nu se tem sa mustre pacatele zilei. Motivul pentru care El nu alege prea des oameni invatati si din pozitii inalte, ca sa initieze miscari de reforma, este ca ei se incred in crezurile lor, in teoriile si in sistemele lor teologice si simt ca nu au nevoie sa fie invatati de Dumnezeu. Numai aceia care au o legatura personala cu Izvorul intelepciunii pot intelege sau explica Scripturile. Oamenii care au mai putin din invatatura scolilor sunt adesea chemati sa vesteasca adevarul, nu pentru ca sunt neinvatati, ci pentru ca nu sunt prea multumiti de ei insisi si pot fi invatati de Dumnezeu. Ei invata in scoala lui Hristos, iar umilinta si ascultarea ii fac mari. Incredintandu-le cunoasterea adevarului Sau, Dumnezeu le acorda o cinste pe langa care onoarea pamanteasca si marirea omeneasca sunt fara valoare.

Displayed: 5835 bytes.

Next part

All the chapter

Next Chapter

Previous Chapter

Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online