Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Tragedia veacurilor 25:37-*
Previous part
Serviciul din sanctuarul pamantesc se facea in cele doua despartituri: preotii slujeau zilnic in Locul sfant, in timp ce, o data pe an, marele preot indeplinea o lucrare deosebita de ispasire in Locul preasfant, pentru curatirea sanctuarului. Zi de zi, pacatosul care se pocaia isi aducea jertfa la usa cortului si, punandu-si mainile pe capul victimei, isi marturisea pacatele, trecandu-le in felul acesta, in simbol, de la el asupra jertfei nevinovate. Animalul era apoi injunghiat. Apostolul spune: "Fara varsare de sange nu este iertare". "Viata trupului este in sange" (Lev. 17,11). Legea lui Dumnezeu calcata cerea viata pacatosului. Sangele, reprezentand viata pacatosului pierduta in faradelege, a carui vinovatie o purta victima, era dus de preot in Locul sfant si stropit inaintea perdelei, in spatele careia era chivotul in care se gasea legea pe care pacatosul o calcase. Prin aceasta ceremonie, prin sange, pacatul era transmis in simbol asupra sanctuarului. In unele cazuri, sangele nu era dus in Locul sfant; dar carnea era atunci mancata de preot, asa cum ii instruise Moise pe fiii lui Aaron, zicand: "Dumnezeu v-a dat sa purtati nelegiuirea adunarii" (Lev. 10,17). Ambele ceremonii simbolizau deopotriva trecerea pacatului de la pacatos asupra sanctuarului.
Aceasta era lucrarea care avea loc zi de zi, in tot cursul anului. Pacatele lui Israel erau in felul acesta trecute asupra sanctuarului si devenea necesara o lucrare deosebita pentru indepartarea lor. Dumnezeu a poruncit sa se faca o ispasire pentru
fiecare dintre despartiturile sfinte: "Astfel sa faca ispasire pentru sfantul locas, pentru necuratiile copiilor lui Israel si pentru toate calcarile de lege, prin care au pacatuit ei. Sa faca la fel pentru cortul intalnirii, care este cu ei in mijlocul necuratiilor lor". O ispasire era facuta si pentru altar, ca "sa-l curete si sa-l sfinteasca de necuratiile copiilor lui Israel" (Lev. 16,16.19).
O data pe an, in marea Zi de Ispasire, preotul intra in Locul preasfant pentru curatirea sanctuarului. Lucrarea indeplinita acolo completa ciclul anual al slujbelor. In Ziua Ispasirii, erau adusi doi tapi la usa cortului si se arunca sortul pentru ei, "unul pentru Domnul si altul pentru tapul de trimis" (vers. 8). Tapul pe care cadea sortul pentru Domnul urma sa fie injunghiat ca jertfa pentru pacat in favoarea poporului. Si preotul urma sa duca sangele lui dincolo de perdea si sa-l stropeasca pe tronul milei si in fata lui. Sangele urma sa fie stropit si pe altarul tamaierii, care se gasea in fata perdelei.
"Aaron sa-si puna amandoua mainile pe capul tapului cel viu si sa marturiseasca peste el toate faradelegile copiilor lui Israel si toate calcarile lor de lege cu care au pacatuit ei; sa le puna pe capul tapului, apoi sa-l izgoneasca in pustie, printr-un om care va avea insarcinarea aceasta. Tapul acela va duce asupra lui toate faradelegile lor intr-un pamant pustiit; in pustie sa-i dea drumul" (vers. 21.22). Tapul de trimis nu se mai intorcea in tabara lui Israel, iar barbatului care-l ducea i se cerea sa se spele si sa-si spele si hainele cu apa inainte de a se intoarce in tabara.
Intreaga ceremonie era destinata sa-i impresioneze pe izraeliti cu privire la sfintenia lui Dumnezeu si la ura Sa fata de pacat; sa le arate apoi ca nu puteau veni in legatura cu pacatul fara sa se intineze. Fiecarui om i se cerea sa-si intristeze sufletul in timp ce se facea aceasta lucrare de ispasire. Toate treburile trebuiau lasate la o parte si intreaga
adunare a lui Israel trebuia sa petreaca ziua in smerenie solemna inaintea lui Dumnezeu, cu rugaciune, post si adanca cercetare de inima.
Adevaruri importante cu privire la ispasire erau invatate prin serviciul simbolic. In locul pacatosului era primit un inlocuitor; dar pacatul nu era anulat prin sangele victimei. In felul acesta, se asigurase doar un mijloc prin care el sa poata fi transferat asupra sanctuarului. Prin aducerea sangelui, pacatosul recunostea autoritatea legii, isi marturisea vinovatia pentru calcarea ei si isi exprima dorinta de iertare prin credinta in Rascumparatorul care avea sa vina; dar nu era inca pe deplin liberat de sub condamnarea legii. In Ziua Ispasirii, marele preot, dupa ce sacrifica jertfa de la adunare, intra in Locul preasfant cu sangele acestei jertfe si-l stropea pe scaunul harului, direct deasupra Legii, pentru a da satisfactie cerintelor ei. Atunci, in calitatea lui de mijlocitor, lua pacatele asupra sa si le ducea afara din sanctuar. Punandu-si mainile pe capul tapului de trimis, marturisea toate pacatele, in felul acesta trecandu-le simbolic de la el asupra tapului de trimis. Apoi tapul le ducea in pustie si erau socotite ca fiind indepartate pentru totdeauna de la popor.
Astfel, serviciul era indeplinit ca o preinchipuire si ca "o umbra a lucrurilor ceresti". Iar ceea ce se facea in simbol in slujba sanctuarului pamantesc se face in realitate in lucrarea Sanctuarului ceresc. Dupa inaltarea Sa, Mantuitorul nostru Si-a inceput lucrarea ca Marele nostru Preot. Pavel spune: "Caci Hristos n-a intrat intr-un locas de inchinare facut de mana omeneasca, dupa chipul adevaratului locas de inchinare, ci a intrat chiar in cer, ca sa Se infatiseze acum, pentru noi, inaintea lui Dumnezeu" (Evrei 9,24).
Displayed: 5260 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online