Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Tragedia veacurilor 25:45-*

Previous part

Astfel, serviciul era indeplinit ca o preinchipuire si ca "o umbra a lucrurilor ceresti". Iar ceea ce se facea in simbol in slujba sanctuarului pamantesc se face in realitate in lucrarea Sanctuarului ceresc. Dupa inaltarea Sa, Mantuitorul nostru Si-a inceput lucrarea ca Marele nostru Preot. Pavel spune: "Caci Hristos n-a intrat intr-un locas de inchinare facut de mana omeneasca, dupa chipul adevaratului locas de inchinare, ci a intrat chiar in cer, ca sa Se infatiseze acum, pentru noi, inaintea lui Dumnezeu" (Evrei 9,24).

Lucrarea preotului in cursul anului din prima despartitura a sanctuarului, "dincolo de perdea", care constituia usa si despartea Sfanta de curte, reprezinta lucrarea de slujire in care a intrat Hristos la inaltarea Sa. Lucrarea preotului in slujba zilnica era de a prezenta inaintea lui Dumnezeu sangele jertfei

pentru pacat impreuna cu tamaia care se inalta o data cu rugaciunile lui Israel. Tot astfel, Hristos mijloceste cu sangele Sau inaintea Tatalui in favoarea pacatosilor si aduce, impreuna cu parfumul pretios al propriei neprihaniri, rugaciunile credinciosilor pocaiti. Aceasta a fost lucrarea de slujire in prima despartitura a Sanctuarului din ceruri.

Acolo a fost indreptata credinta ucenicilor lui Hristos atunci cand El S-a inaltat dinaintea lor. Si aici s-a concentrat speranta lor pe care, spune Pavel, "o avem ca o ancora a sufletului, tare si neclintita, care patrunde dincolo de perdeaua dinauntrul Templului, unde Isus a intrat pentru noi ca inaintemergator, cand a fost facut Mare Preot in veac... si a intrat, odata pentru totdeauna, in Locul Preasfant, nu cu sange de tapi si de vitei, ci cu insusi sangele Sau, dupa ce a capatat o rascumparare vesnica" (Evrei 6,19.20; 9,12).

Timp de optsprezece veacuri, aceasta lucrare de slujire a continuat in prima despartitura a Sanctuarului. Sangele lui Hristos mijlocea in favoarea credinciosilor pocaiti, le asigura iertarea si primirea la Tatal, dar pacatele lor ramaneau inca in rapoartele din carti. Si asa cum in serviciul simbolic se facea o lucrare de ispasire la incheierea anului, tot astfel, inainte ca lucrarea lui Hristos pentru mantuirea oamenilor sa se incheie, o lucrare de ispasire trebuie facuta pentru indepartarea pacatului din Sanctuar. Acesta este serviciul care a inceput atunci cand s-au incheiat cele 2300 de zile. La data aceea, asa cum a fost proorocit de profetul Daniel, Marele nostru Preot a intrat in Locul Preasfant pentru a indeplini ultima parte a lucrarii Sale solemne - curatirea Sanctuarului.

Dupa cum pacatele poporului din vechime erau asezate prin credinta asupra jertfei pentru pacat si, prin sangele ei, transferate in simbol asupra sanctuarului pamantesc, tot asa si in noul legamant, pacatele celor care se pocaiesc sunt asezate prin credinta asupra lui Hristos si transferate, in fapt, asupra Sanctuarului ceresc. Si asa cum curatirea simbolica a celui pamantesc era indeplinita prin indepartarea pacatelor prin care fusese manjit, tot astfel curatirea celui ceresc trebuie realizata prin

indepartarea sau stergerea pacatelor, care sunt inregistrate acolo. Dar mai inainte ca aceasta sa se poata face, trebuie sa aiba loc o examinare a cartilor cu rapoarte, pentru a stabili cine este indreptatit prin pocainta de pacat si prin credinta in Hristos la binefacerile ispasirii Sale. De aceea, curatirea Sanctuarului implica o lucrare de cercetare - o lucrare de judecata. Aceasta lucrare trebuie indeplinita inainte de venirea lui Hristos pentru a-Si rascumpara poporul; caci atunci cand vine, "rasplata este cu El ca sa dea fiecaruia dupa faptele lui" (Apoc. 22,12).

In felul acesta, cei care au urmat lumina cuvantului profetic au vazut ca, in loc sa vina atunci pe pamant, la incheierea celor 2300 de zile, in anul 1844, Hristos a intrat in Locul Preasfant din Sanctuarul ceresc, pentru a indeplini lucrarea de incheiere a ispasirii ca pregatire pentru revenirea Sa.

S-a mai inteles ca, in timp ce jertfa pentru pacat arata catre Hristos ca fiind jertfa, iar marele preot Il reprezenta pe Hristos ca Mijlocitor, tapul de trimis il simboliza pe Satana, autorul pacatului, asupra caruia vor fi asezate, in cele din urma, pacatele celor cu adevarat pocaiti. Cand marele preot, in virtutea sangelui jertfei pentru pacat, indeparta pacatele din sanctuar, le aseza pe capul tapului de trimis. Cand Hristos, in virtutea propriului sange, indeparteaza pacatele poporului Sau din Sanctuarul ceresc la incheierea slujirii Sale, le va aseza asupra lui Satana care, conform judecatii, trebuie sa poarte pedeapsa finala. Tapul era trimis intr-un tinut nelocuit, pentru a nu se mai intoarce niciodata in adunarea lui Israel. Tot astfel va fi izgonit si Satana din fata lui Dumnezeu si a poporului Sau si va fi adus la inexistenta prin distrugerea finala a pacatului si a pacatosilor.