Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Tragedia veacurilor 25:26-*
Previous part
Lucrarea lui Hristos, ca Mijlocitor al omului, este prezentata in acea frumoasa profetie a lui Zaharia, cu privire la Acela "al carui Nume este Odrasla". Profetul spune: "Va zidi podoaba imparateasca, va sedea
si va stapani pe scaunul Lui (al Tatalui) de domnie, va fi preot pe scaunul Lui de domnie, si o desavarsita unire va domni intre ei amandoi" (Zaharia 6,12.13).
"El va cladi Templul Domnului." Prin jertfa si mijlocirea Sa, Hristos este atat temelia, cat si Ziditorul bisericii lui Dumnezeu. Apostolul Pavel Il prezinta ca fiind "Piatra din capul unghiului"; in care toata cladirea bine legata creste ca sa fie un templu sfant in Domnul in care si noi", zice el, "suntem claditi ca sa fim un locas al lui Dumnezeu prin Duhul" (Efes. 2,20-22).
"El va purta slava." Lui Hristos Ii apartine slava mantuirii pentru neamul omenesc decazut. De-a lungul veacurilor vesnice, cantarea mantuitilor va fi: "A Lui, care ne-a iubit, si care ne-a spalat de pacatele noastre prin sangele Sau... a Lui sa fie slava si stapanirea in vecii vecilor" (Apoc. 1,5.6).
"El va sedea si va conduce de pe tronul Sau si va fi preot pe tronul Sau." Acum, "pe tronul slavei Sale", imparatia slavei inca n-a fost intemeiata. Dumnezeu nu-I "va da scaunul de domnie al tatalui Sau David", o imparatie care "nu va avea sfarsit", pana cand lucrarea Sa de Mantuitor nu va fi incheiata (Luca 1,32.33). Ca preot, Hristos sta cu Tatal pe tronul Sau (Apoc. 3,21). Pe tron, impreuna cu Cel vesnic, sta Acela care exista prin Sine Insusi si care "suferintele noastre le-a purtat si durerile noastre le-a luat asupra Lui", care "in toate lucrurile a fost ispitit ca si noi, dar fara pacat", ca sa poata veni "in ajutorul celor ce sunt ispititi". "Daca cineva a pacatuit, avem la Tatal un Mijlocitor." (Is. 53,4; Evrei 4,15; 2,18; 1 Ioan 2,1). Mijlocirea Sa o face cu trupul Sau frant si cu o viata fara pata. Mainile ranite, coasta strapunsa, picioarele zdrobite mijlocesc pentru omul cazut, a carui salvare a castigat-o cu un pret atat de mare.
"O desavarsita unire va domni intre Ei amandoi." Iubirea Tatalui, nu mai mica decat a Fiului, este izvorul de mantuire pentru neamul omenesc pierdut. Isus le spunea ucenicilor Sai inainte
de a-i parasi: "Nu va spun ca voi ruga pe Tatal pentru voi; caci Tatal Insusi va iubeste" (Ioan 16,26.27). Dumnezeu era "in Hristos, impacand lumea cu Sine" (2 Cor. 5,19). Iar in slujirea din Sanctuarul de sus, "o desavarsita unire va fi intre Ei amandoi". "Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica" (Ioan 3,16).
La intrebarea: "Ce este sanctuarul?", s-a raspuns lamurit in Scripturi. Termenul "sanctuar", asa cum este intrebuintat in Biblie, se refera mai intai la cortul construit de Moise, ca o preinchipuire a lucrurilor ceresti; iar in al doilea rand, la "adevaratul cort" din ceruri, catre care arata sanctuarul pamantesc. La moartea lui Hristos, serviciul slujbelor simbolice a luat sfarsit. "Adevaratul cort" din cer este Sanctuarul noului legamant. Si cum profetia din Daniel 8,14 s-a implinit in aceasta dispensatiune, sanctuarul la care se refera el trebuie sa fie Sanctuarul noului legamant. La incheierea celor 2300 de zile, in anul 1844, pe pamant nu se mai gasea nici un sanctuar de multe veacuri. In felul acesta, profetia: "Pana vor trece 2300 de zile, si atunci sanctuarul va fi curatit" arata indiscutabil catre Sanctuarul din ceruri.
Dar mai ramane sa se dea raspuns la cea mai importanta intrebare: "Ce este curatirea sanctuarului?" Scripturile Vechiului Testament ne spun ca exista o astfel de slujba in legatura cu sanctuarul pamantesc. Dar poate fi ceva in cer care trebuie curatit? In Evrei capitolul 9, curatirea atat a sanctuarului pamantesc, cat si a celui ceresc este clar prezentata: "Si, dupa Lege, aproape totul este curatit cu sange; si fara varsare de sange, nu este iertare. Dar, deoarece chipurile lucrurilor care sunt in ceruri, au trebuit curatite in felul acesta cu sange de animale, trebuia ca insesi lucrurile ceresti sa fie curatite cu jertfe mai bune decat acestea" (Evrei 9,22.23), chiar cu sangele pretios al lui Hristos.
Curatirea, atat in serviciul tipic, cat si in cel real, trebuia facuta cu sange; in primul, cu
sange de animale, in cel de al doilea, cu sangele lui Hristos. Ca motiv pentru care curatirea trebuie sa fie facuta cu sange, Pavel spune ca fara varsare de sange nu este iertare. Iertarea, sau indepartarea pacatului, este lucrarea care trebuie sa fie adusa la indeplinire. Dar cum ajungea pacatul sa fie in legatura cu sanctuarul, atat in cer, cat si pe pamant? Acest lucru se poate intelege numai daca ne gandim la serviciul simbolic; caci preotii care oficiau pe pamant au slujit drept "chipul si umbra lucrurilor ceresti" (Evrei 8,5).
Serviciul din sanctuarul pamantesc se facea in cele doua despartituri: preotii slujeau zilnic in Locul sfant, in timp ce, o data pe an, marele preot indeplinea o lucrare deosebita de ispasire in Locul preasfant, pentru curatirea sanctuarului. Zi de zi, pacatosul care se pocaia isi aducea jertfa la usa cortului si, punandu-si mainile pe capul victimei, isi marturisea pacatele, trecandu-le in felul acesta, in simbol, de la el asupra jertfei nevinovate. Animalul era apoi injunghiat. Apostolul spune: "Fara varsare de sange nu este iertare". "Viata trupului este in sange" (Lev. 17,11). Legea lui Dumnezeu calcata cerea viata pacatosului. Sangele, reprezentand viata pacatosului pierduta in faradelege, a carui vinovatie o purta victima, era dus de preot in Locul sfant si stropit inaintea perdelei, in spatele careia era chivotul in care se gasea legea pe care pacatosul o calcase. Prin aceasta ceremonie, prin sange, pacatul era transmis in simbol asupra sanctuarului. In unele cazuri, sangele nu era dus in Locul sfant; dar carnea era atunci mancata de preot, asa cum ii instruise Moise pe fiii lui Aaron, zicand: "Dumnezeu v-a dat sa purtati nelegiuirea adunarii" (Lev. 10,17). Ambele ceremonii simbolizau deopotriva trecerea pacatului de la pacatos asupra sanctuarului.
Displayed: 6092 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online