Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Tragedia veacurilor 24:34-*

Previous part

Asemenea revarsarii unui val puternic, miscarea s-a raspandit in toata tara. Din oras in oras si din sat in sat, ea a patruns pana in cele mai izolate locuri din tara, "pana cand poporul lui Dumnezeu care astepta a fost trezit. Fanatismul disparea din fata acestei vestiri, ca roua diminetii inaintea soarelui care rasare. Credinciosii vedeau cum indoiala si nesiguranta erau alungate, iar nadejdea si curajul le influenta inimile. Lucrarea era lipsita de acele extreme manifestate totdeauna cand firea omeneasca nu este controlata de influenta Cuvantului si Duhului lui Dumnezeu. Se asemana in caracter cu acele timpuri de umilire si intoarcere la Domnul, care se produceau in Israelul din vechime ca urmare a soliilor de mustrare din partea slujitorilor Sai. Ea purta caracteristicile care sunt specifice lucrarii lui Dumnezeu din toate veacurile. Se manifesta putina bucurie plina de extaz, dar era o profunda cercetare a inimii, marturisirea pacatului si parasirea lumii.

Povara care apasa din greu sufletele lor era pregatirea pentru intalnirea cu Domnul. Se rugau staruitor si se consacrau fara rezerve lui Dumnezeu.

Descriind aceasta lucrare, Miller spunea: "Nu se manifesta o exprimare a bucuriei; se pare ca ea este retinuta pentru acea zi din viitor, cand pamantul si cerul se vor uni intr-o bucurie de nespus. Nu se aud strigate; acestea sunt de asemenea rezervate pentru aclamatia din ceruri. Cantaretii sunt tacuti; ei asteapta sa se uneasca cu ostile ingeresti si corul din ceruri... Nu se manifesta nici o contradictie in sentimente; toti sunt o inima si un gand." (Bliss, pp. 270. 271)

Altcineva care a participat la aceasta lucrare marturisea: "Pretutindeni s-a produs cea mai profunda cercetare a inimii si umilire a sufletului inaintea Dumnezeului cerului. Ea a produs imputinarea iubirii pentru lucrurile din lumea aceasta, o aplanare a controverselor si certurilor, o marturisire a pacatelor, o prabusire inaintea lui Dumnezeu si rugaciuni de pocainta din inimi zdrobite, catre El, pentru iertare si primire. Ea a produs o asa mahnire de sine si umilinta in suflet cum niciodata nu se mai vazuse. Asa cum Dumnezeu profetizase prin Ioel, ca va fi atunci cand ziua cea mare a Domnului urma sa fie la usi, ea a produs o sfasiere a inimilor si nu a hainelor si o intoarcere la Domnul cu post, cu planset si bocet. Asa cum Dumnezeu spusese prin Zaharia, un spirit de indurare si de rugaciune s-a revarsat peste copiii Sai; au privit spre Acela pe care L-au strapuns, a fost un mare bocet in tara... si aceia care Il asteptau pe Domnul si-au amarat sufletele inaintea Lui." (Bliss in Advent Shield and Review, vol. I, p. 271, January, 1845)

Dintre marile miscari religioase incepand din zilele apostolilor, nici una n-a fost mai libera de nedesavarsirea omeneasca si de cursele lui Satana asa cum a fost aceea din toamna anului 1844. Chiar si acum, dupa trecerea multor ani, toti cei care au luat parte la miscarea aceea si care au stat hotarati pe platforma adevarului simt inca influenta sfanta a acelei lucrari binecuvantate si dau marturie ca a fost de la Dumnezeu.

La strigatul: "Iata, mirele vine, iesiti-I in intampinare", aceia care asteptau... s-au ridicat si si-au aprins candelele; ei au studiat Cuvantul lui Dumnezeu cu un interes foarte mare, necunoscut mai inainte. Ingeri din cer au fost trimisi sa-i trezeasca pe aceia care se descurajasera si sa-i pregateasca pentru a primi solia. Lucrarea nu s-a intemeiat pe intelepciunea si pe pregatirea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu. Nu cei mai talentati, ci cei mai umili si devotati au fost printre primii care au auzit si au luat aminte la chemare. Fermierii si-au lasat recoltele pe camp, meseriasii si-au lasat sculele si, cu lacrimi de bucurie, au iesit sa vesteasca avertizarea. Aceia care mai inainte fusesera in fruntea lucrarii au fost printre cei din urma care s-au alaturat ei. Bisericile, in general, si-au inchis usile fata de aceasta solie si o mare grupa dintre aceia care o primisera s-au retras din legaturile lor cu ele. In providenta lui Dumnezeu, aceasta proclamatie s-a unit cu cea de a doua solie ingereasca si a dat putere acelei lucrari.

Solia "Iata mirele vine!" n-a fost o problema de argumentare, cu toate ca dovezile din Scriptura erau lamurite si precise. Ea a mers cu o putere constrangatoare care misca sufletul. Nu se manifesta nici o indoiala sau retinere. Cu ocazia intrarii triumfale a lui Hristos in Ierusalim, poporul care venise din toate partile tarii la sarbatoare s-a adunat spre Muntele Maslinilor si unindu-se cu multimea care-L insotea pe Isus si, prinzand inspiratia momentului, au sporit maretia strigarii: "Binecuvantat este Cel ce vine in numele Domnului!" (Matei 21,9). In acelasi fel s-au comportat si necredinciosii care veneau la adunarile adventiste - unii din curiozitate, altii pentru a lua in ras - au simtit puterea convingatoare care insotea solia: "Iata mirele vine!"

In timpul acela se vadea o credinta care aducea raspuns la rugaciune - credinta care astepta rasplatirea. Asemenea ploii ce cade peste pamantul insetat, Duhul harului cobora peste cercetatorii sinceri. Aceia care asteptau ca in curand

Displayed: 5150 bytes.

Next part

All the chapter

Next Chapter

Previous Chapter

Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online