Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Tragedia veacurilor 24:18-*
Previous part
el este gata sa aduca oameni cu inima nesfanta si neechilibrati. Cand acestia au primit unele doctrine si au castigat un loc intre credinciosi, el lucreaza prin ei spre a introduce teorii care ii vor duce in ratacire pe cei nepregatiti. Nici un om nu dovedeste ca este un bun crestin numai pentru ca se gaseste in tovarasia copiilor lui Dumnezeu, in casa de rugaciune si ia parte la masa Domnului. Satana este adesea acolo, chiar in imprejurarile cele mai solemne, prin aceia pe care-i poate folosi ca unelte ale sale.
Printul raului se lupta pentru orice palma de teren pe care poporul lui Dumnezeu inainteaza in calatoria a spre cetatea de sus. In toata istoria bisericii, nici o reforma nu a putut fi infaptuita fara sa intampine piedici serioase. Asa a fost in zilele lui Pavel. Oriunde apostolul intemeia o biserica, acolo erau unii care pretindeau ca au primit credinta, dar aduceau cu ei rataciri care, daca ar fi fost primite, ar fi indepartat poporul de la iubirea pentru adevar. Si Luther a suferit necazuri si incurcaturi mari din cauza persoanelor fanatice, care pretindeau ca Dumnezeu le vorbise si puneau ideile si parerile lor mai presus decat marturia Scripturilor. Multi din cei lipsiti de credinta si experienta, si foarte increzuti in ei insisi, carora le placea sa auda si sa vorbeasca lucruri noi, erau inselati de pretentiile noilor invatatori si se uneau cu agentii lui Satana in lucrarea lor de a darama ceea ce Dumnezeu ajunsese sa cladeasca. Si fratii Wesley, precum si altii, care adusesera binecuvantari lumii prin influenta si credinta lor, aveau sa se loveasca la fiecare pas de cursele lui Satana care ii impingea la fanatism pe cei cu exces de zel, neechilibrati si nesfintiti.
William Miller nu simpatiza cu acele influente care conduceau spre fanatism. El declara, ca si Luther, ca orice duh trebuie verificat prin Cuvantul lui Dumnezeu. "Satana", spunea Miller, "are o mare putere asupra mintilor unora din zilele noastre. Si de unde sa stim ce duh este in ei?
Biblia raspunde: 'Dupa roadele lor ii veti cunoaste'... Sunt multe duhuri care au aparut in lume; si ni se porunceste sa cercetam duhurile. Duhul care nu ne face sa traim cumpatat, in neprihanire si evlavie in aceasta lume, nu este Duhul lui Hristos. Din ce in ce ma conving mai mult ca Satana este amestecat in aceste miscari nesabuite... Multi din mijlocul nostru, care pretind ca sunt pe deplin sfintiti urmeaza traditiile oamenilor si sunt tot atat de necunoscatori ai adevarului ca si ceilalti care nu au asemenea pretentii." (Bliss, pp. 236.237). "Duhul ratacirii ne va departa de adevar, dar Duhul lui Dumnezeu ne va conduce la adevar. Daca ziceti: 'S-ar putea ca un om sa fie in ratacire si sa creada ca are adevarul. Cum sa intelegem?' Raspundem: Duhul si Cuvantul sunt in deplin acord. Daca un om se judeca prin Cuvantul lui Dumnezeu si se descopera in armonie desavarsita cu intregul Cuvant, atunci el trebuie sa creada ca are adevarul; dar daca descopera ca duhul care-l conduce nu se armonizeaza cu tot continutul Legii lui Dumnezeu sau a Cartii Sfinte, atunci sa mearga cu atentie ca sa nu cada in cursa celui rau." (The Advent Herald and Signs of the Times Reporter, vol.8 nr. 23, 15 ian. 1845). "Adesea am gasit o mai mare dovada de evlavie intr-o privire calda si amabila, pe un obraz umed de lacrimi si intr-o vorbire inecata de suspine decat in multa galagie prin care unii isi arata crestinismul lor." (Bliss, p. 282)
In zilele Reformei, adversarii ei au pus toate relele fanatismului pe seama acelora care luptau cel mai staruitor impotriva lui. O cale asemanatoare a fost urmata si de impotrivitorii miscarii advente. Si nefiind multumiti cu prezentarea eronata si exagerata a greselilor celor extremisti si fanatici, au pus in circulatie rapoarte nefavorabile care nu aveau nici cea mai slaba urma de adevar. Aceste persoane erau animate de prejudecati si de ura. Pacea le fusese tulburata de vestea ca Hristos este la usi. Se temeau ca ar putea fi adevarat, dar sperau ca nu va fi, si aceasta era secretul luptei lor impotriva adventistilor si a credintei lor.
Faptul ca vreo cativa fanatici patrunsesera in randurile adventistilor nu era un motiv temeinic de a considera ca miscarea aceasta nu era de la Dumnezeu, asa cum constituia prezenta fanaticilor si a amagitorilor in biserica din zilele lui Pavel sau ale lui Luther nu motiv suficient de a condamna lucrarea lor. Sa se trezeasca poporul lui Dumnezeu din somn si sa inceapa cu sinceritate lucrarea de pocainta si de reforma; sa cerceteze Scripturile pentru a intelege adevarul asa cum este el in Isus; sa se consacre deplin inaintea lui Dumnezeu si nu va lipsi dovada ca Satana este inca activ si veghetor. El isi va da pe fata puterea, cu toata amagirea posibila, chemandu-i in ajutor pe toti ingerii cazuti din imparatia sa.
Nu vestirea celei de a doua veniri a fost aceea care a provocat fanatismul si dezbinarea. Acestea au aparut in vara anului 1844, cand adventistii erau in dubiu cu privire la pozitia adevarata. Predicarea primei solii ingeresti si a "strigatului din miezul noptii" tinteau in mod direct sa reprime fanatismul si neintelegerea. Aceia care au participat la aceste miscari solemne lucrau in armonie; inimile lor erau pline de iubire unul pentru altul si pentru Isus, pe care asteptau sa-L vada in curand. Credinta lor unica, o fericita si unica nadejde, i-a inaltat mai presus de stapanirea oricarei influente omenesti si s-a dovedit a fi un scut impotriva asalturilor lui Satana.
Displayed: 5489 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online