Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Tragedia veacurilor 24:10-*
Previous part
"Atunci Imparatia cerurilor se va asemana cu zece fecioare, care si-au luat candelele, si au iesit in intampinarea mirelui. Cinci din ele erau nechibzuite, si cinci intelepte. Cele nechibzuite, cand si-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn; dar cele intelepte, impreuna cu candelele, au luat cu ele si untdelemn in vase. Fiindca mirele zabovea, au atipit toate, si au adormit. La miezul noptii, s-a auzit o strigare: 'Iata mirele, iesiti-i in intampinare!'" (Matei 25,1-6)
Venirea lui Hristos, asa cum a fost vestita de prima solie ingereasca, a fost inteleasa ca fiind reprezentata prin venirea
mirelui. Reforma larg raspandita, care avusese loc prin vestirea apropiatei Sale veniri, corespundea cu iesirea fecioarelor. In aceasta parabola, ca si in aceea din Matei capitolul 24, sunt reprezentate doua clase. Toti si-au luat candelele, adica Biblia si, prin lumina ei, au iesit sa-L intampine pe Mire. Dar, atunci cand si-au luat candelele, cele neintelepte n-au luat cu ele untdelemn, asa cum au facut cele intelepte. Cei reprezentati de fecioarele intelepte primisera harul lui Dumnezeu, puterea transformatoare si iluminatoare a Duhului Sfant care face din Cuvantul Sau o candela pentru picioare si o lumina pe carare. In temere de Dumnezeu, ei studiasera Scripturile pentru a cunoaste adevarul si cautasera cu staruinta curatia inimii si a vietii. Acestia avusesera o experienta personala, o credinta in Dumnezeu si in Cuvantul Sau care nu putea fi distrusa prin dezamagire sau intarziere. Ceilalti si-au luat candelele, dar n-au luat ulei. Ei actionasera dintr-o pornire momentana. Temerile le fusesera trezite de solia solemna, dar se sprijinisera doar pe credinta fratilor, fiind multumiti cu lumina slaba a bunelor emotii, fara o intelegere profunda a adevarului sau o lucrare reala a harului in inima. Acestia au mers in intampinarea Domnului plini de nadejdea unei rasplatiri imediate; dar nu erau pregatiti pentru intarziere si dezamagire. Cand au venit incercarile credinta lor i-a parasit, iar lumina s-a stins.
"Deoarece mirele zabovea, toate au atipit si au adormit". Prin zabovirea mirelui este reprezentata trecerea timpului cand Domnul a fost asteptat, dezamagirea si aparenta intarziere. In acest timp de nesiguranta, interesul celor superficiali si cu inimile impartite a inceput in curand sa se clatine, iar eforturile lor sa slabeasca. Dar aceia a caror credinta era intemeiata pe o cunoastere personala a Bibliei aveau picioarele pe stanca pe care valurile dezamagirii nu o puteau clatina. "Toate au asteptat si au adormit"; o categorie in neglijenta si parasirea credintei, cealalta asteptand cu rabdare pana ce i se va da o lumina mai clara. Cu toate acestea, in noaptea incercarii, si cei din urma pareau sa piarda, intr-o oarecare masura,
zelul si devotiunea. Cei cu inima impartita si superficiali nu s-au mai putut sprijini pe credinta fratilor. Astfel ca fiecare trebuia sa stea sau sa cada pentru sine insusi.
Cam in acelasi timp a inceput sa apara si fanatismul. Unii care se pretindeau a fi credinciosi zelosi ai soliei au respins Cuvantul lui Dumnezeu ca singura calauza infailibila si, pretinzand ca sunt condusi de Duhul, s-au supus propriilor sentimente, impresii si imaginatii. Erau si unii care manifestau un zel orb si bigot, condamnandu-i pe toti aceia care nu erau de acord cu ei. Ideile si practicile lor fanatice n-au obtinut nici o aprobare din partea majoritatii adventistilor; ei n-au facut decat sa aduca un blam asupra cauzei adevarului.
Satana cauta prin toate mijloacele lui sa se impotriveasca si sa distruga lucrarea lui Dumnezeu. Poporul fusese profund trezit de miscarea adventa, mii de pacatosi convertindu-se si barbati credinciosi consacrandu-se lucrarii de vestire a adevarului, chiar in acel timp de intarziere. Printul raului isi pierdea supusii; si pentru a aduce ocara asupra lucrarii lui Dumnezeu, cauta sa-i amageasca pe unii care marturisisera credinta si sa-i aduca la extremism. Apoi, agentii lui erau gata sa observe orice greseala, orice scadere, orice fapta nepotrivita, pe care sa le prezinte inaintea oamenilor in lumina cea mai exagerata pentru a-i face nesuferiti pe adventisti si credinta lor. Astfel, cu cat era mai mare numarul acelora pe care-i putea folosi pentru marturia credintei in a doua venire, in timp ce puterea sa le stapanea inimile, cu atat mai mare castig urma sa aiba, atragand atentia lumii asupra lor ca sa fie considerati reprezentanti ai intregului corp al credinciosilor.
Satana este "paratorul fratilor" si duhul lui este acela care-i inspira pe oameni sa caute greseli si defecte la poporul lui Dumnezeu, pe care apoi sa le trambiteze, in timp ce faptele lor bune sunt trecute sub tacere. Totdeauna el este activ atunci cand Dumnezeu este la lucru pentru mantuirea sufletelor. Cand fiii lui Dumnezeu au venit inaintea Domnului, a venit si Satana in mijlocul lor. In orice redesteptare religioasa,
el este gata sa aduca oameni cu inima nesfanta si neechilibrati. Cand acestia au primit unele doctrine si au castigat un loc intre credinciosi, el lucreaza prin ei spre a introduce teorii care ii vor duce in ratacire pe cei nepregatiti. Nici un om nu dovedeste ca este un bun crestin numai pentru ca se gaseste in tovarasia copiilor lui Dumnezeu, in casa de rugaciune si ia parte la masa Domnului. Satana este adesea acolo, chiar in imprejurarile cele mai solemne, prin aceia pe care-i poate folosi ca unelte ale sale.
Displayed: 5435 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online