Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Tragedia veacurilor 23:8-*
Previous part
In luna februarie a aceluiasi an, profesorul Finney de la Colegiul Oberlin spunea: "Inaintea ochilor nostri am avut faptul ca, in general, bisericile protestante din tara noastra au fost fie indiferente, fie ostile fata de aproape toate reformele morale din veacul nostru. Sunt si exceptii partiale, dar nu suficiente pentru a ne arata faptele altfel decat sunt in realitate. Mai putem adauga si un alt lucru: absenta aproape generala a influentei reinvioratoare in biserici. Apatia spirituala este aproape atotcuprinzatoare si este teribil de profunda; de altfel, si presa religioasa din intreaga tara marturiseste lucrul acesta... Intr-o foarte mare masura, membrii bisericii se inchina modei si se unesc cu cei necredinciosi in adunari de placeri, la dans, la serbari etc. ... Dar nu trebuie sa desfasuram acest subiect dureros. Este indeajuns ca aceasta trista realitate se mareste si apasa greu peste noi, pentru a ne arata ca aproape toate bisericile degenereaza in mod intristator. Ele s-au departat foarte mult de Domnul si El le-a parasit".
Tot in privinta aceasta, un scriitor in "Religious Telescope" marturisea: "Niciodata n-am fost martorii unei asemenea decaderi generale a religiei ca acum. In adevar, biserica trebuie sa se trezeasca si sa caute cauzele acestei nenorociri; caci toti cei care iubesc Sionul trebuie sa o socoteasca ca fiind o nenorocire. Cand ne dam seama cat sunt de putine si incomplete cazurile de convertire adevarata si cata nerusinare si impietrire intalnim din partea pacatosilor, exclamam fara sa vrem: "A uitat oare Dumnezeu sa fie milostiv?" sau "S-a inchis usa milei Sale?"
O astfel de stare nu exista niciodata in biserica fara o cauza. Intunericul spiritual care cade peste popoare, peste biserici si peste indivizi nu se datoreaza unei retrageri arbitrare a harului divin din partea lui Dumnezeu, ci neglijarii sau respingerii luminii divine din partea oamenilor. O
ilustratie izbitoare, a acestui adevar, este prezentata in istoria poporului iudeu din timpul Domnului Hristos. Prin unirea lor cu lumea, datorita uitarii lui Dumnezeu si neglijarii Cuvantului Sau, intelegerea lor s-a intunecat, iar inimile lor au devenit firesti si senzuale. Astfel au fost in necunostinta cu privire la venirea lui Mesia si, in mandria si necredinta lor, L-au respins pe Mantuitorul. Dumnezeu n-a indepartat nici atunci poporul iudeu de la cunoasterea sau de la impartasirea lor cu binecuvantarile mantuirii. Dar aceia care au respins adevarul au pierdut orice dorinta pentru darul cerului. Ei au "numit lumina intuneric si intunericul lumina", pana cand lumina care era in ei a devenit intuneric; si cat de mare era intunericul acela!
Scopul lui Satana este ca oamenii sa pastreze formele religiei, dar sa le lipseasca spiritul viu al evlaviei. Dupa ce au respins Evanghelia, iudeii au continuat cu zel sa pastreze vechile ritualuri; ei au pastrat cu strictete exclusivismul lor national, in timp ce ei insisi recunosteau ca prezenta lui Dumnezeu nu se mai vedea printre ei. Profetia lui Daniel arata fara gres timpul venirii lui Mesia si preciza atat de direct moartea Sa, incat ei au descurajat studiul cartii lui si, in cele din urma, rabinii au pronuntat un blestem asupra tuturor acelora care ar fi incercat o socotire a timpului. In orbirea si nepocainta lor, fiii lui Israel, in secolele care au urmat, au devenit indiferenti la invitatiile miloase ale mantuirii si neatenti la binecuvantarile Evangheliei, ca o avertizare solemna si infricosata a primejdiei de a respinge lumina din cer.
Oriunde exista aceeasi cauza vor urma aceleasi consecinte. Acela care in mod deliberat isi inabuse convingerile cu privire la datorie, pentru ca nu se potrivesc cu inclinatiile sale, va pierde in cele din urma puterea discernamantului intre adevar si ratacire. Ratiunea se intuneca, constiinta se toceste, inima se impietreste, iar sufletul se desparte de Dumnezeu. Acolo unde solia adevarului divin este dispretuita sau socotita fara importanta, acolo biserica va fi invaluita in intuneric, credinta si dragostea se vor raci si
instrainarea si certurile vor patrunde inauntru. Membrii bisericii isi concentreaza interesele si energiile in planuri lumesti, iar pacatosii se impietresc in nepocainta lor.
Prima solie ingereasca din Apocalipsa capitolul 14, care anunta ceasul judecatii lui Dumnezeu chemandu-i pe oameni sa se teama si sa se inchine Lui, a avut scopul de a-i desparti pe aceia care purtau numele de popor al lui Dumnezeu, de influentele daunatoare ale lumii si a-i trezi spre a vedea adevarata lor stare de decadere si iubire pentru lume. In aceasta solie Dumnezeu a trimis bisericii o avertizare care, daca ar fi fost primita, ar fi indreptat relele care-i indepartau de El. Daca ar fi primit solia din cer, smerindu-si inimile inaintea Domnului si cautand cu sinceritate sa se pregateasca pentru a sta in prezenta Sa, Duhul si puterea lui Dumnezeu s-ar fi manifestat in mijlocul lor. Biserica ar fi ajuns iarasi la acea stare binecuvantata de unire, credinta si iubire care se vedea in zilele apostolice, cand credinciosii erau "o inima si un suflet" si "vesteau Cuvantul Domnului cu indrazneala", cand "Domnul adauga in fiecare zi la Biserica pe cei care trebuiau sa fie mantuiti." (Fapte 4,32.31; 2,47)
Displayed: 5258 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online