Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Tragedia veacurilor 23:15-*
Previous part
Prima solie ingereasca din Apocalipsa capitolul 14, care anunta ceasul judecatii lui Dumnezeu chemandu-i pe oameni sa se teama si sa se inchine Lui, a avut scopul de a-i desparti pe aceia care purtau numele de popor al lui Dumnezeu, de influentele daunatoare ale lumii si a-i trezi spre a vedea adevarata lor stare de decadere si iubire pentru lume. In aceasta solie Dumnezeu a trimis bisericii o avertizare care, daca ar fi fost primita, ar fi indreptat relele care-i indepartau de El. Daca ar fi primit solia din cer, smerindu-si inimile inaintea Domnului si cautand cu sinceritate sa se pregateasca pentru a sta in prezenta Sa, Duhul si puterea lui Dumnezeu s-ar fi manifestat in mijlocul lor. Biserica ar fi ajuns iarasi la acea stare binecuvantata de unire, credinta si iubire care se vedea in zilele apostolice, cand credinciosii erau "o inima si un suflet" si "vesteau Cuvantul Domnului cu indrazneala", cand "Domnul adauga in fiecare zi la Biserica pe cei care trebuiau sa fie mantuiti." (Fapte 4,32.31; 2,47)
Daca aceia care pretind ca sunt poporul lui Dumnezeu ar primi lumina care straluceste asupra lor din Cuvantul Sau, ar ajunge la acea unitate pentru care S-a rugat Hristos si pe care apostolul a descris-o ca fiind "unirea Duhului prin legatura pacii". "Este", spune el, "un singur trup si un singur Duh, dupa cum si voi ati fost chemati la o singura nadejde a chemarii voastre, este un singur Domn, o singura credinta, un singur botez." (Efes. 4,3-5)
Acestea erau rezultatele binecuvantate, experimentate de aceia care au primit solia adventa. Ei proveneau din grupari religioase diferite, dar deosebirile lor confesionale fusesera indepartate; crezurile care erau in conflict au fost distruse, nadejdea despre un mileniu vremelnic, neavand temei in Scriptura, a fost parasita; vederile ratacite cu privire la a doua venire au fost corectate; mandria si asemanarea cu lumea au fost indepartate; greselile erau indreptate; inimile s-au unit in cea mai dulce partasie, iar iubirea
si bucuria detineau suprematia. Daca aceasta invatatura a facut lucrul acesta pentru cei putini care au primit-o, ea ar fi facut acelasi lucru pentru toti, daca ar fi primit-o.
Dar bisericile, in general, n-au primit avertizarea. Slujitorii lor, care erau strajeri "asupra casei lui Israel" ar fi trebuit sa fie primii in cunoasterea semnelor venirii lui Isus, n-au invatat adevarul nici din marturia profetilor si nici din semnele timpurilor. Pentru ca nadejdile si ambitiile pamantesti le umplusera inimile, iubirea fata de Dumnezeu si credinta in Cuvantul Sau s-au racit. Iar cand a fost prezentata doctrina adventa, ea n-a facut decat sa trezeasca prejudecatile si necredinta lor. Faptul ca solia era, intr-o mare masura, predicata de laici a fost folosit ca argument impotriva ei. Ca si in vechime, marturia lamurita a Cuvantului lui Dumnezeu a fost intampinata cu intrebarea: "A crezut vreunul din conducatori sau farisei?" Si vazand cat de grea era sarcina de a combate argumentele scoase din perioadele profetice, multi descurajau studiul profetiilor, invatand ca aceste carti profetice erau pecetluite si nu puteau fi intelese. Multimile, increzandu-se orbeste in pastorii lor, au refuzat sa asculte avertizarea; si altii, desi convinsi de adevar, nu indrazneau sa-l marturiseasca spre a nu fi "scosi afara din sinagoga". Solia pe care Dumnezeu o trimisese pentru incercarea si curatirea bisericii a descoperit cu toata siguranta cat de mare era numarul acelora care isi lipisera sentimentele de acest pamant, mai mult decat de Hristos. Legaturile care-i tineau prinsi de pamant erau mai puternice decat atractiile cerului. Ei au ales sa asculte de glasul intelepciunii omenesti si s-au indepartat de solia adevarului venita sa cerceteze inima.
Refuzand sa ia seama la avertizarea primului inger, ei au respins mijloacele pe care Cerul le prevazuse spre indreptarea lor. Ei au dispretuit solul harului care le-ar fi corectat greselile care-i desparteau de Dumnezeu si, cu o inversunare mai mare, s-au intors sa caute prietenia lumii. Aceasta era cauza acelei stari ingrozitoare de iubire pentru lume, apostazie si moarte spirituala care exista in bisericile anului 1844.
In Apocalipsa capitolul 14, primul inger este urmat de al doilea care vesteste solia: "A cazut, a cazut Babilonul, cetatea cea mare care a adapat toate neamurile din vinul maniei desfranarii ei". (Apoc. 14,8). Termenul "Babilon" este derivat de la "Babel" si inseamna confuzie. Este folosit in Scriptura pentru a desemna diferitele forme ale religiei false sau apostate. In Apocalipsa capitolul 17, Babilonul este reprezentat printr-o femeie - o metafora care este folosita in Biblie ca simbol al bisericii, o femeie virtuoasa reprezentand o biserica curata, iar o femeie stricata reprezentand o biserica decazuta.
In Biblie, caracterul sfant si durabil al legaturii care exista intre Hristos si biserica Sa este reprezentat prin unirea casatoriei. Domnul S-a unit cu poporul Sau printr-un legamant solemn, El fagaduind sa fie Dumnezeul lor, iar ei legandu-se sa fie ai Lui si numai ai Lui. El declara: "Te voi logodi cu Mine pentru totdeauna; te voi logodi cu Mine prin neprihanire, judecata, mare bunatate si indurare" (Osea 2,19). Si iarasi: "Eu sunt Stapanul vostru" (Ier. 3,14). Iar Pavel intrebuinteaza acelasi tablou in Noul Testament cand zice: "V-am logodit cu un barbat, ca sa va infatisez inaintea lui Hristos ca pe o fecioara curata". (2 Cor. 11,2)
Displayed: 5445 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online