Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Tragedia veacurilor 23:37-*
Previous part
Oare nu s-a repetat acelasi proces in aproape toate bisericile care se numesc protestante? Cand acei intemeietori care aveau adevaratul spirit al reformei au incetat din viata, urmasii lor s-au ridicat si au dat "un nou chip cauzei". In timp ce tineau orbeste la crezul parintilor lor si refuzau sa primeasca orice alt adevar in afara de acela pe care l-au cunoscut mai inainte, urmasii reformatorilor s-au indepartat mult de exemplul lor de umilinta, lepadare de sine si de renuntare la lume. In felul acesta "simplitatea de la inceput a disparut". Un potop lumesc a inundat biserica, aducand "cu el obiceiurile, practicile si idolii ei".
Vai, cat de infricosator de departe se intinde prietenia cu lumea, aceasta "vrajmasie cu Dumnezeu", care este cultivata astazi de cei care se numesc urmasii lui Hristos! Cat de mult s-au departat bisericile din intreaga crestinatate de standardul biblic al umilintei, al lepadarii de sine, al simplitatii si al evlaviei! Vorbind de modul corect de a folosi banii, John Wesley spunea: "Nu risipi nici o parte din acest dar atat de pretios numai pentru satisfacerea poftei ochilor, adunand haine scumpe si de prisos sau podoabe inutile; nu risipiti nici un ban pentru impodobirea minutioasa a caselor voastre, in mobila scumpa sau de prisos, in picturi si bijuterii costisitoare... Lepadati tot ce incurajeaza mandria vietii pentru a castiga admiratia sau lauda oamenilor... Atata timp cat iti faci bine tie insuti, oamenii te vor vorbi de bine. Atata timp cat esti imbracat in purpura si vesminte fine si cheltuiesti risipitor in fiecare zi, nu te indoi ca multi vor aplauda eleganta gustului tau, generozitatea
si ospitalitatea ta. Dar sa nu cumperi laudele lor atat de scump. Multumeste-te mai degraba cu onoarea care vine de la Dumnezeu." (Wesley, Works, Sermon 50, "The Use of Money"). Dar in multe biserici din vremea noastra o astfel de invatatura este dispretuita.
Numai o marturisire a religiei este un fapt apreciat in lume. Conducatori, politicieni, juristi, medici si negustori intra in biserica pentru a-si asigura respectul si increderea societatii, cat si pentru promovarea propriilor interese lumesti. In felul acesta, ei cauta sa acopere toate afacerile lor necinstite, cu o marturie a crestinismului. Diferitele grupari religioase, reinviorate prin bogatia si influenta acestor oameni lumesti, dar botezati, urca inca o treapta spre popularitate si dominatie. Biserici splendide, infrumusetate cu extravaganta, sunt ridicate pe strazile cele mai aglomerate. Inchinatorii se imbraca in vesminte scumpe si la moda. Se plateste un salariu mare unui pastor talentat pentru a-i atrage si a-i pastra pe oameni. Predicile lui nu trebuie sa atinga pacatele care se practica, ci sa fie dulci si placute chiar pentru urechile sensibile. In felul acesta, pacatosii notorii sunt inscrisi in registrele bisericii, iar pacatele grave sunt ascunse sub o falsa evlavie.
Comentand atitudinea actuala a celor care-si zic crestini, un renumit ziar spune: "Pe neobservate, biserica s-a supus spiritului veacului si si-a adaptat formele de inchinare la dorintele moderne". "Biserica foloseste acum ca mijloace ale ei toate lucrurile care ajuta ca religia sa fie atractiva". Iar in revista din New York, Independent, se vorbeste despre metodism in felul acesta: "Linia de despartire dintre cei evlaviosi si cei neevlaviosi dispare pe neobservate, iar barbati zelosi de ambele parti se straduiesc sa stearga orice deosebire dintre felul lor de lucru si de distractie". "Popularitatea religiei tinde intr-o mare masura sa mareasca numarul acelora care vor asigura castigurile fara sa implineasca cu cinste datoriile ei".
Howard Crosby spune: "Este un motiv de ingrijorare adanca faptul
ca vedem biserica lui Hristos implinind intr-o masura atat de mica planurile Domnului ei. Asa cum iudeii din vechime au ingaduit ca o legatura stransa cu popoarele idolatre sa le indeparteze inimile de Dumnezeu... tot astfel biserica lui Hristos de astazi, prin legaturile ei nesfinte cu lumea necredincioasa, paraseste metodele divine ale adevaratei vieti si isi ingaduie obiceiurile distrugatoare, prea adesea vizibile, ale unei societati necrestine, folosind argumente si ajungand la concluzii care sunt straine de descoperirea lui Dumnezeu si indreptate impotriva oricarei cresteri in har." (The Healthy Christian: An Appeal to the Church, pp. 141, 142)
In aceasta avalansa de iubire pentru lume si cautare de placeri, jertfirea de sine pentru cauza lui Hristos este pierduta aproape cu totul. "Unii dintre barbatii si femeile cu o viata activa in bisericile noastre au fost educati, pe cand erau copii, sa faca sacrificii pentru a putea da sau face ceva pentru Hristos". "Dar daca astazi este nevoie de fonduri... nimeni nu trebuie chemat sa dea. O, Nu! Organizati o tombola, o masa, un concurs de glume, sau ceva de mancare orice lucru care ii amuza pe oameni".
Guvernatorul Washburn din Wisconsin, in mesajul sau de Anul Nou (9 ianuarie 1873) declara: "S-ar cere o lege care sa desfiinteze scolile in care se practica jocurile de noroc. Dar acestea exista pretutindeni. Chiar si biserica (fara stiinta, bineinteles) se pomeneste facand uneori lucrarea celui rau. Concerte cu dar, serbari si tombole, uneori in ajutorul unui proiect religios sau caritabil, adesea pentru scopuri mai putin demne, loterii, premii etc., toate sunt planuite pentru a castiga bani fara osteneala. Nimic nu este atat de demoralizator sau otravitor, indeosebi pentru tineret, cum este castigarea de bani sau de proprietati fara munca. Oamenii onorabili se angajeaza in aceste jocuri si isi linistesc constiinta la gandul ca banii trebuie sa circule, sa fie folositi pentru un scop bun si de aceea nu este curios faptul ca tineretul tarii cade atat de des in obiceiuri pe care emotia jocurilor de noroc le provoaca aproape sigur."
Displayed: 5840 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online