Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Tragedia veacurilor 23:45-*

Previous part

Guvernatorul Washburn din Wisconsin, in mesajul sau de Anul Nou (9 ianuarie 1873) declara: "S-ar cere o lege care sa desfiinteze scolile in care se practica jocurile de noroc. Dar acestea exista pretutindeni. Chiar si biserica (fara stiinta, bineinteles) se pomeneste facand uneori lucrarea celui rau. Concerte cu dar, serbari si tombole, uneori in ajutorul unui proiect religios sau caritabil, adesea pentru scopuri mai putin demne, loterii, premii etc., toate sunt planuite pentru a castiga bani fara osteneala. Nimic nu este atat de demoralizator sau otravitor, indeosebi pentru tineret, cum este castigarea de bani sau de proprietati fara munca. Oamenii onorabili se angajeaza in aceste jocuri si isi linistesc constiinta la gandul ca banii trebuie sa circule, sa fie folositi pentru un scop bun si de aceea nu este curios faptul ca tineretul tarii cade atat de des in obiceiuri pe care emotia jocurilor de noroc le provoaca aproape sigur."

Spiritul asemanarii cu lumea inunda bisericile din toata crestinatatea. Robert Atkins, intr-o predica tinuta la Londra, prezinta un tablou al decaderii spirituale care predomina in Anglia: "Adevaratii credinciosi se imputineaza pe pamant si nimeni nu pune la inima lucrul acesta. Adeptii religiei din vremea noastra, din orice biserica, sunt iubitori de lume, se aseamana lumii, iubitori ai belsugului si tanjesc dupa consideratie. Sunt chemati sa sufere cu Hristos, dar se supara chiar si de mustrare... Apostazie, apostazie, apostazie este scris pe frontispiciul fiecarei biserici; si daca ar sti lucrul acesta, si daca l-ar simti, ar mai fi o nadejde; dar vai! ei striga: "suntem bogati, ne-am inmultit bunurile si nu ducem lipsa de nimic." (Second Advent Library, tract nr. 39)

Marele pacat pus in seama Babilonului este ca "a facut ca toate popoarele sa bea din vinul maniei desfranarii ei". Acest pahar pe care il intinde lumii reprezinta invataturile ratacite pe care le-a primit ca urmare a legaturii ei nelegiuite cu oamenii cei mari ai pamantului. Prietenia cu lumea i-a stricat credinta, astfel ca acum exercita o influenta distrugatoare asupra lumii, sustinand invataturi care sunt impotriva declaratiilor lamurite ale Sfintelor Scripturi.

Roma a ascuns Biblia de popor si a cerut tuturor oamenilor sa primeasca in schimb invataturile ei. Se stie ca lucrarea Reformei a fost de a restabili inaintea oamenilor Cuvantul lui Dumnezeu; dar nu este oare prea adevarat ca in bisericile din timpul nostru oamenii sunt invatati sa-si intemeieze credinta mai degraba pe crezul si pe invataturile bisericii lor decat pe Scripturi? Charles Beecher spunea, vorbind despre bisericile protestante: "Ele se simt jignite de orice cuvant aspru rostit impotriva crezurilor, cu aceeasi sensibilitate cu care sfintii parinti s-ar fi simtit jigniti de orice cuvant aspru rostit impotriva venerarii crescande a sfintilor si martirilor pe care ei o incurajau... Denominatiunile evanghelice protestante si-au strans atat de mult mainile si s-au apropiat atat una de alta, incat un om nu poate deveni cu nici un chip predicator in vreuna din ele, fara sa accepte o alta carte pe langa Biblie.

Nu este nimic inchipuit in declaratia ca puterea crezului incepe sa interzica Biblia, tot asa cum a facut Roma, dar pe o cale mai subtila." (Sermon on "The Bible a Sufficient Creed", delivered at Fort Wayne, Indiana, febr. 22, 1846)

Cand invatatorii credinciosi prezinta Cuvantul lui Dumnezeu, se ridica barbati de cultura, slujitori care pretind ca inteleg Scripturile, dar care denunta invatatura sanatoasa ca fiind erezie, in felul acesta ii ratacesc pe cercetatorii dupa adevar. Daca lumea n-ar fi fost imbatata in mod deplin cu vinul Babilonului, multimile ar fi fost convinse si convertite de adevarurile lamurite si patrunzatoare ale Cuvantului lui Dumnezeu. Dar credinta religioasa se prezinta atat de confuza si discordanta, incat oamenii nu stiu ce sa considere ca fiind adevar. Pacatul nepocaintei lumii sta la usa bisericii.

A doua solie ingereasca din Apocalipsa capitolul 14 a fost predicata mai intai in vara anului 1844, cu aceasta ocazie a avut loc o aplicatie mai directa la bisericile din Statele Unite, unde avertizarea cu privire la judecata fusese vestita mai mult, dar respinsa in general si unde decaderea in biserici fusese mai rapida. Dar solia celui de-al doilea inger nu si-a atins implinirea totala, in anul 1844. Bisericile au ajuns atunci la decadere morala, ca urmare a respingerii luminii soliei advente; dar aceasta nu era totala. Atunci cand ele au continuat sa respinga adevarurile deosebite pentru vremea aceea, au decazut din ce in ce mai mult. Totusi, inca nu se putea spune "a cazut Babilonul... pentru ca el a facut ca toate popoarele sa bea din vinul maniei curviei ei". El inca nu reusise sa faca lucrul acesta cu toate popoarele. Spiritul asemanarii cu lumea si al nepasarii fata de adevarurile probatoare pentru timpul nostru exista si a castigat teren in bisericile protestante din toate tarile crestinatatii; si aceste biserici sunt cuprinse in denuntarea solemna si teribila a celui de-al doilea inger. Dar lucrarea apostaziei inca nu a atins punctul culminant.

Displayed: 5142 bytes.

Next part

All the chapter

Next Chapter

Previous Chapter

Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online