Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Tragedia veacurilor 23:28-*

Previous part

stabili o alianta nelegiuita cu lumea. Solia din Apocalipsa capitolul 14, care anunta caderea Babilonului, trebuie sa se aplice gruparilor religioase care odinioara au fost curate, dar care s-au stricat. Si intrucat aceasta solie urmeaza dupa avertizarea cu privire la judecata, ea trebuie sa fie vestita in zilele din urma, de aceea ea nu se poate referi numai la biserica Romei, deoarece aceasta biserica a fost intr-o stare decazuta timp de multe veacuri. Mai mult decat atat, in capitolul optsprezece din Apocalipsa poporul lui Dumnezeu este chemat sa iasa din Babilon. Conform acestui text, multi oameni din poporul lui Dumnezeu, se gasesc inca in Babilon. Dar in care grupari religioase se gaseste acum cea mai mare parte dintre urmasii lui Hristos? Fara indoiala, in diferitele biserici care marturisesc credinta protestanta. La data aparitiei lor, aceste biserici au luat o pozitie nobila pentru Dumnezeu si pentru adevar, iar binecuvantarea Lui a fost cu ele. Chiar si lumea necredincioasa a fost constransa sa recunoasca rezultatele binefacatoare care au urmat dupa primirea principiilor Evangheliei. In cuvintele proorocului catre Israel se spune: "Ti s-a dus vestea printre neamuri pentru frumusetea ta; caci erai desavarsita de tot datorita stralucirii cu care te impodobisem, zice Domnul Dumnezeu". Dar ele au decazut din cauza aceleiasi dorinte care a constituit blestemul si ruina lui Israel - dorinta de a imita practicile si cautarea prieteniei celor necredinciosi. "Te-ai increzut in frumusetea ta si ai curvit la adapostul numelui tau cel mare." (Ezech. 16,14.15)

Multe dintre bisericile protestante urmeaza exemplul Romei de legatura nelegiuita cu "imparatii pamantului" - ca biserici de stat prin legaturile lor cu conducerile pamantesti la fel facand si alte denominatiuni care cauta favoarea lumii. Deci, termenul de "Babilon" - confuzie - se poate aplica pe drept si acestor grupari, care sustin ca isi iau invataturile din Biblie si totusi sunt divizate in secte aproape fara numar, cu crezuri si teorii contradictorii.

Pe langa unirea vinovata cu lumea, bisericile care s-au despartit de Roma mai prezinta si altele din caracteristicile ei.

O publicatie romano-catolica sustine ca: "Daca biserica Romei a fost vreodata vinovata de idolatrie in legatura cu sfintii, fiica ei, Biserica Anglicana, este vinovata de acelasi pacat deoarece are zece biserici inchinate Mariei si doar una dedicata lui Hristos." (Richard Challoner, The Catholic Christian Instructed, Preface, pp. 21, 22)

Iar Dr. Hopkins, in lucrarea sa Tratat asupra Mileniului, declara: "Nu exista nici cel mai mic motiv sa apreciem ca spiritul si practicile antihriste si-ar trage in totul originea de la aceea care se numeste biserica Romei. Bisericile protestante au in ele mult din spiritul lui Anticrist si sunt departe de a fi reformate in totul de... stricaciune si nelegiuire." (Samuel Hopkins, Works, vol. 2, p. 328)

Cu privire la despartirea Bisericii Prezbiteriene de Roma, Dr. Guthrie scria: "Acum trei sute de ani, biserica noastra a iesit pe portile Romei cu o Biblie deschisa pe steagul ei si cu urmatorul motto pe banderola: "Cercetati Scripturile". Apoi pune intrebarea plina de semnificatie: "Dar au iesit ei curati din Babilon? (Thomas Guthrie, The Gospel in Ezechiel, p. 237)

"Biserica Anglicana", spunea Spurgeon, "pare ca este roasa complet de sacramentarism; dar nonconformismul pare sa fie aproape tot atat de rau primit de necredinta filozofica. Aceia despre care am gandit lucruri mai bune se departeaza unul cate unul de la temelia credintei. Din ce in ce mai mult, cred ca insasi inima Angliei este imbibata de o necredinta vrednica de condamnat si care indrazneste sa urce amvonul si sa se numeasca crestina.

Care a fost originea marii apostazii? Cum s-a departat prima biserica de simplitatea Evangheliei? Asemanandu-se practicilor paganismului pentru a usura primirea crestinismului de catre pagani. Apostolul Pavel declara ca in zilele sale "taina faradelegii incepe deja sa lucreze". (2 Tes. 2,7). In timpul vietii apostolilor, biserica a ramas relativ curata. Dar "spre ultima parte a secolului al II-lea, majoritatea bisericilor imbracau o forma noua; simplitatea de la inceput a disparut si pe nesimtite,

cand batranii ucenici au coborat in mormant, copiii lor impreuna cu noii convertiti... au ajuns la conducerea bisericii si au dat o noua forma cauzei." (Robert Robinson, Ecclesiastical Researches, cp. 6, par. 17, Pagina. 51). Pentru a castiga noi convertiti, standardele inalte ale credintei crestine au fost coborate si, ca urmare, "un potop de paganism s-a revarsat in biserica, aducand cu el obiceiurile, practicile si idolii lui". (Gavazzi, Lectures, p. 278). Atunci cand religia crestina a castigat favoarea si sprijinul conducatorilor pamantesti, ea a fost primita doar cu numele de catre multime: dar cu toate ca la infatisare convertitii pareau crestini, multi "au ramas de fapt pagani, inchinandu-se in ascuns tot idolilor lor". (Idem, p. 278)

Oare nu s-a repetat acelasi proces in aproape toate bisericile care se numesc protestante? Cand acei intemeietori care aveau adevaratul spirit al reformei au incetat din viata, urmasii lor s-au ridicat si au dat "un nou chip cauzei". In timp ce tineau orbeste la crezul parintilor lor si refuzau sa primeasca orice alt adevar in afara de acela pe care l-au cunoscut mai inainte, urmasii reformatorilor s-au indepartat mult de exemplul lor de umilinta, lepadare de sine si de renuntare la lume. In felul acesta "simplitatea de la inceput a disparut". Un potop lumesc a inundat biserica, aducand "cu el obiceiurile, practicile si idolii ei".

Displayed: 5632 bytes.

Next part

All the chapter

Next Chapter

Previous Chapter

Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online